La începutul lui 2010 se vorbea tot mai mult despre schimbări nu doar în politică și economie, dar și în domeniul educației. În mai multe strategii de dezvoltare prezentate de Guvern se menționa că era nevoie de reforme care să facă instituțiile de învățământ mai puternice, independente și capabile să ofere studii de calitate. Astfel, în 2012 este lansat un proiect pilot de trecere a școlilor din raionul Căușeni și Rîșcani la autogestiune financiară. Pentru ca lucrurile să funcționeze, managerii instituțiilor de învățământ au fost instruiți cum să gestioneze bugetul, să facă rapoarte și să comunice eficient atât cu angajații săi, cât și cu părinții. Era vorba de banii publici, iar responsabilitatea a trecut practic în totalitate pe administrația școlilor.
Proiectul pilot
Implicat în proiectul pilot de trecere la autogestiune financiară a fost și liceul „Meșterul Manole” din satul Sălcuța, Căușeni, care, în prezent are 537 de elevi. „Până atunci, bugetul școlii era atât de monopolizat de Direcția de Învățământ, încât nu știam cât costă dulapul sau masa pe care o cumpărau pentru liceu. Ca să primim birotică sau detergenți, scriam o groază de cereri, iar la sfârșit tot primeam mai puțin decât aveam nevoie. Dar nu ne alintam. Ni se părea că pică daruri din cer. Dar, de fapt, toate astea erau cumpărate din banii școlii, despre care nu știam nimic”, își amintește Liuba Sănduță-Pleșca, directoarea liceului.
Potrivit ei, trecerea la autogestiune financiară a fost, la început, destul de anevoioasă. Administrației școlii îi era frică să ia decizii privind cheltuirea banilor, lucru pe care nu l-a mai făcut niciodată până atunci. Erau siguri că acest experiment nu va avea o continuitate, se va încheia tot atât de brusc, cum a și început, își spuneau managerii instituțiilor incluse în proiectul pilot.
„Până atunci era monopol. Nu consideram că șefii Direcției de Învățământ vor permite slobozirea frâielor bugetare unor instituții de învățământ”.
Strategia de dezvoltare
Dar lucrurile s-au mișcat încet din loc. Managerii instituțiilor implicate în proiectul pilot au învățat să calculeze un buget, să vină cu prognoze privind cheltuielile suportate pentru anul viitor, să scrie rapoarte și să fie transparenți. „Un șef la Direcția de Finanțe ne spunea: «Sunteți paznicii banului public și trebuie să-l cheltuiți cu cea mai mare responsabilitate»”, povestește directoarea liceului din satul Sălcuța. De mare ajutor, recunoaște ea, a fost și proiectul „Școala mea”, lansat în decembrie 2013, care, timp de zece ani, a ghidat 100 de școli din întreaga țară să-și facă datele bugetare detaliate, deschise, iar acțiunile de dezvoltare ale instituțiilor le-au transformat într-un proces transparent la care să aibă acces fiecare.
Astfel, după doi ani de „experiment”, strategia de dezvoltare a educației a prins contur și a fost aplicată și în celelalte raioane. Tot mai multe școli au trecut la autogestiune financiară. Singurul lucru pe care trebuiau să-l facă directorii instituțiilor de învățământ era să aleagă dacă vor funcționa după modelul terțiar sau secundar de gestionare a banilor.
În cazul modelului terțiar, Direcția de Învățământ, Tineret și Sport este cea care aprobă și discută cu managerii instituțiilor despre toate cheltuielile suportate, în timp ce în cazul modelului secundar, școlile au statut juridic și propriul contabil, iar numărul elevilor ponderați nu este mai mic de 91. Astfel, aceste școli pot să-și gestioneze singure bugetele și doar să prezinte anual fișele instituției, în care să includă date statistice referitor la performanțele școlare, calificarea cadrelor didactice, bugetul alocat și modul de cheltuire a acestuia.
Bani și decizii
Tot în acea perioadă, Guvernul hotărăște ca instituțiile publice de învățământ primar și secundar general să fie finanțate în funcție de numărul de elevi ponderați. Astfel, pentru un elev se alocă aceeași sumă de bani, indiferent de școala în care învață acesta. Potrivit Ministerului Educației, formula își propune să asigure eficientizarea cheltuielilor publice și creșterea transparenței în finanțarea școlilor. Astfel, banii sunt alocați direct instituțiilor de învățământ și nu prin intermediul primăriilor, așa cum era anterior. Totodată, noul mecanism de finanțare promovează eficiența, avantajând școlile cu mai mulți elevi în comparație cu cele cu un număr mic de elevi și motivând autoritățile publice locale să reorganizeze școlile mici și ineficiente. În Republica Moldova sunt considerate mici școlile care au un număr egal sau mai mic de 41 de elevi ponderați la ciclul primar și un număr egal sau mai mic de 91 de elevi la ciclul gimnazial și liceal.
„În raionul Briceni, majoritatea instituțiilor de învățământ sunt la autogestionare terțiară”, ne spune Vitalie Știrbu, șeful Direcției de Învățământ, Tineret și Sport din raion. Ceea ce înseamnă că anume Direcția de Învățământ este cea care gestionează banii. „Cu fiecare director se discută bugetul pentru anul respectiv: ce bani sunt preconizați pentru salarii, reparația blocului, procurarea cretei, a biroticii… Se calculează fiecare ban. Iar dacă au nevoie de ceva, trimit Direcției un demers. Aceste demersuri sunt adunate, repartizate pe categorii și, ulterior, sunt anunțate licitații. Astfel se exclude factorul de corupție”, susține Vitalie Știrbu. Cu toate acestea, șeful Direcției recunoaște că îi este destul de complicat să gestioneze corect toate bugetele școlilor din raion. „Este o greutate asupra noastră, dar pe care trebuie să ne-o asumăm”, adaugă el.
Avantaje și dezavantaje
Un studiu realizat de Institutul de Politici Publice privind politicile educaționale din învățământul general arată că mulți directori de licee au susținut trecerea la autogestiunea financiară, bucurându-se de faptul că banii era acordați direct instituției de învățământ, ceea ce le-a permis să îmbunătățească baza materială a instituției. În același timp, au fost identificate și o serie de dezavantaje ale autogestiunii, printre care și faptul că nu toate clădirile școlilor sunt într-o stare bună, nu toate au calculatoare performante, bănci sau sistem de încălzire.
|
Potrivit Ministerului Educației, în anul de studii 2020-2021, în Republica Moldova au activat 2.842 de instituții de învățământ cu 588 de mii de copii/elevi/studenți. Comparativ cu anul de studii 2010-2011, numărul total al instituțiilor de învățământ s-a micșorat cu 6 %. În anul de studii 2020-2021, numărul cadrelor didactice era de 47,6 mii de persoane, diminuându-se față de anul de studii 2010-2011 cu 21,6 %. |
Directoarea liceului din satul Sălcuța susține, totuși, că proiectul de transferare a bugetului în mâinile școlilor a fost un pas important care a dus la dezvoltarea instituției. „Nu ne-am întoarce niciodată la dependența financiară de până acum, când cineva din Căușeni, care nu a pășit niciodată pragul liceului nostru, să decidă dacă avem sau nu nevoie de ceva”, spune Liuba Sănduță-Pleșca. Cu toate acestea, ea menționează că încă mai e o „independență trasă de păr”.
„Să nu fi fost autogestiunea financiară, nu am fi cumpărat în școli decât cretă și detergenți. Nu s-ar fi investit niciun ban în dezvoltarea instituției. Dar așa, împreună cu consiliul profesoral și angajații gimnaziului, vedem care este problema și posibilitățile pe care le avem și astfel luăm decizii. Minusul este că cerințe sunt multe, dar noi nu avem bani de ajuns.”
Gimnaziul, care are 139 de elevi, a trecut la autogestiune financiară în iarna lui 2014. „Directorul precedent a decedat și a trebuit să preiau locul și să învăț totul singur. Nu este ușor să fii un manager bun și să gestionezi bine bugetul școlii, dar totul se învață”, spune Ion Curchi, directorul gimnaziului din satul Coropceni, Telenești.
Totodată, scăderea în fiecare an a numărului elevilor a redus, la rândul său, și din bugetul anual, ceea ce le-a permis în ultimii ani să se concentreze doar pe întreținerea instituției, nu și pe dezvoltarea acesteia. Iar în cazul în care e nevoie de reparații mai mari, apelează la consiliul raional, la soldul cu cele 3% adunate în fiecare an din bugetul fiecărei instituții de învățământ din raion. „Aceia tot sunt bani rupți de la noi și de la celelalte instituții școlare din raion și deja consiliul decide unde și cui să-i dea”, explică Ion Curchi.
