Înainte vizita președintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, și cea a președintelui Poloniei, Bronisław Komorowski, la Chișinău a mai avut loc un eveniment politic despre care presa nu a prea pomenit. Este vorba despre cel de-al II-lea Congres al Partidului Popular din Republica Moldova (PPRM). Faptul că mass media a ignorat evenimentul nu înseamnă că aceste este unul nesemnificativ în politica moldovenească.
În primul rând, am auzit raportul de activitate al partidului recent creat. Am aflat, de asemenea, şi despre cele câteva mii de concetățeni de ai noștri care sunt membri cu acte în regulă ai PPRM.
Să facem o incursiune în trecut. Căderea guvernării comuniste în vara anului 2009, după 8 ani de hegemonie, a readus în inimile și sufletele oamenilor speranța în democrație, integrare europeană, schimbare și un trai mai bun. Speranțe care nici după reluarea guvernării n-au început să se materializeze, decât cu mici și foarte vagi excepții (libertatea de exprimare, politica externă ș.a.). La 27 august 2010 scriam pentru o agenție de știri din Moldova: ,,De ziua Independenţei Republicii Moldova, s-a desfăşurat congresul I al Partidului Politic Democraţia Acasă (DA), care l-a ales în funcţia de preşedinte pe Vasile Costiuc. „Nu vă voi dezamăgi, voi fi ca un tanc pentru că altfel nu merge treaba”. „De azi iese la rampă şi doreşte să se afirme o generaţie tânără care vrea să trăiască acasă”, îl citam atunci pe noul lider politic al unei generații noi. La la 15 aprilie 2011 lua naștere o altă formațiune politică formată din aceeași ,,generaţie tânără care vrea să trăiască acasă”, Partidul Popular din Republica Moldova, în fruntea formațiunii fiind ales Ian Lisnevschi, fost membru al Organizației de Tineret al Alianţei Moldova Noastră. Ulterior, Alexandru Oleinic (ex-AMN-ist), cel care la 28 noiembrie 2012 a devenit co-președintele formațiunii, spunea în cadrul unei emisiuni că partidul a fost creat de un grup de tineri din organizaţia de tineret a AMN, care nu au fost de acord cu destrămarea partidului și nu s-au regăsit în PLDM.
După 15 aprilie 2011, jurnaliștii dedicau emisiuni întregi partidului nou creat încercând să afle al cui e partidul și cine pariază pe tineri. În vogă, la acel moment, era ,,epopeea Păpușarului”. Odată cu trecerea la ,,epopeea băieților deștepți”, congresul a rămas practic fără nici o acoperire mediatică. Totuși, la congresul PPRM din 28 noiembrie au fost alese organele de conducere având ca una dintre structurile de conducere Co-Președinții și nu președintele așa cum practică restul partidelor din republica Moldova. Printre cei 4 Co-Președinți lipsește numele domnului Ian Lisnevschi, fondatorul formațiunii. Iată ce declara într-un interviu ce datează cu 8 octombrie 2011, liderul de atunci al PPRM, acesta menționa un singur regret ,,că nu a început acest lucru mai devreme subliniind că un politician are nevoie de timp pentru a-și arăta potențialul”
Cu puțin timp înainte de congresul sus menționat a avut loc Conferința Națională a Tineretului PPM. Cu alte cuvinte, puteam de pe atunci să înțelegem că liderul este bun, dar ar trebui să mai meargă mai departe la grădiniță. De altfel, acest lucru s-a văzut și la Partidul Liberal, atunci când fostul lider al Tineretului Liberal, Sergiu Boghean, cel care a creat această organizație, a fost trimis în umbră și înlocuit cu un personaj al cărui avantaj este înaltul fotoliu de ministru și mașina de serviciu cu numere de înmatriculare RM G …
Nici la cealaltă speranță a tineretului dezamăgit și dornic de afirmare lucrurile nu stau mai bine, fie că „tancul” s-a împotmolit, fie că nu ajung cadre. Cel puțin acest partid nu a reușit să se cristalizeze ca un pol în jurul căruia să se coaguleze intelectualitatea în devenire de la Chișinău. Pe lângă proteste cu cel mult 100 de persoane și câteva acțiuni susținute de conferințe de presă la care mass-media nu s-a prea arătat, DA nu a realizat, din păcate, nimic. Liderii formațiunii dau vina pe lipsa banilor, însă aceștia sunt contraziși de foștii camarazi care au reușit să se dezamăgească și spun că bani au fost investiți.
Până una alta, speranța miracolului baltic se spulberă în ochii noștri și cu siguranță mulți ani vom mai auzi renumitul refren : „viitorul vă aparține”, însă ce viitor va fi rămâne de văzut. Perspectivele nu par a fi foarte luminate, deoarece știm că ce se fierbe în apă murdară, mâncare murdară se numește.
Degeaba încercăm să înotăm. Dacă nu suntem rechini nu avem șanse…
Notă: Opiniile exprimate în prezentul articol aparțin autorului și nu reflectă în mod neapărat poziția portalului Moldova.ORG
