De Victoria Ungureanu
Chiar cei mai apropiaţi vecini, au doar o singură limbă de stat. Noi vrem două, pentru că vrem totul dublat? Începând chiar de la ruşi, care au o limbă de stat – limba rusă şi românii, care la fel au o singură limbă – limba română, conştientizăm că “hâtria” rusului a ajuns deja prea departe.
Ţările puternice, nu doar economic, ci şi spiritual, îşi preţuiesc într-atât de tare propria limbă, încât fiind oaspete, dacă vrei sa fii bine venit, atunci trebuie să vorbeşti limba lor. Limba pe care o studiază în şcoli, o vorbesc în public, o scriu şi o cântă. Noi ce facem? Îndeplinim dolianţele “ospeţilor” ruşi şi în continuare?
Chiar dacă majoritatea dintre ei urăsc democraţii, Ghimpu de multe ori a declarat că fie moldoveni, fie ruşi, ucraineni sau alte minorităţi existente pe teritoriul RM, toate au aceleaşi drepturi. În concluzie, locuiesc pe acelaşi pământ, au obiceiuri diferite, dar le stimează şi pe cele a “gospodarilor”. Au o altă limbă, dar ştiu să o vorbească, cel puţin la un nivel inteligibil. Ce fac ruşii? Continuă să fie nemulţumiţi, continuă să ne “violeze” istoria şi limba pe care o vorbim? Ei îşi vor propria limbă, limbă de stat.
Este ridicol faptul că mulţi din ruşi, ruşi încăpăţinaţi, au cetăţenia Moldovei, în paşaport scrie moldovean, înţelege limba română, dar continuă să vorbească în rusă. De ce oare ruşii au ajuns să ceara o a doua limbă de stat – limba rusă?
Azi o vor a doua, mâine o vor vrea prima. Ce ne facem, dragi moldoveni, râbdăm sau le “înecăm” această “sălbăticie”?
Ţara noatră mereu le-a creat confortul de care au avut nevoie. Şcoli cu predare în limba rusă şi studierea limbii ruse în gimnazii. Ştiu ei cumva limita “obrăzniciei”? Cu siguranţă, ştiu şi poate o fac intenţionat, “ ne calcă în picioare la noi acasa”, scuipă propria “pâine” reţeta fiind moştenită de la bunei. Ce a mai rămas să faceţi, ce a mai rămas să solicitaţi?
