Există şi vor exista multe diversiuni în campania electorală care a început deja la Chişinău: calomnii, atacuri la persoană, lansarea unor candidaţi falşi. Dar cea mai mare dintre acestea este utilizarea şi transformarea statalităţii R. Moldova în tema principală de campanie electorală. Ceea ce este complet neadevărat.
Înainte de a fi inclusă în programul de guvernare, ideea statalităţi ca slogan electoral major al vechi şi actualei echipe guvernamentale a fost lansată de preşedintele Voronin. După 7 aprilie, totul trebuie citit prin această grilă, mai ales când este vorba despre acţiunile Opoziţiei. Cel puţin asta a sugerat şeful PCRM când a etichetat evenimentele din acele zile drept „un atac serios la statalitatea şi suveranitatea Republicii Moldova" şi ca pe o „tentativă de lovitură de stat". În ciuda lipsei unor dovezi concrete şi a rezultatelor unei comisii de anchetă, acuzele au fost aruncate imediat. Dar nu numai acţiunile din aceea zi fatidică, ci tot ceea ce a urmat este citit aşa de către autorităţi: reacţiile celor trei partide anti-comuniste sunt parte a unui program diabolic cu un scop antistatal, inclusiv faptul că opoziţia din Republica Moldova a reuşit să blocheze alegerea unui preşedinte comunist a fost interpretat de către Vladimir Voronin ca un nou semn că „forţe oculte… pledează împotriva statalităţii moldoveneşti":
Propagandiştii de serviciu au înţeles rapid mesajul preşedintelui Voronin şi l-au perpetuat urgent. O scuză perfectă pentru a nu mai scrie despre criza economică, eşecul negocierilor cu FMI sau ratarea relaţiilor euro-atlantice. La începutul lunii iunie, oficiosul comunist Moldova Suverană lansa un manifest cu un titlu care – dincolo de aerul ridicol – nu avea nimic de-a face cu jurnalismul, ci cu o chemare la război popular: „Comandourile morţii civile – PLDM, PL si AMN! Oameni buni, rezistaţi şi nu vă lăsaţi înşelaţi de aceste hoarde nemiloase!" Ideea a fost continuată de un film scandalos, difuzat urgent pe televiziunile guvernamentale şi care se intitula, nici mai mult nici mai puţin decât „Atac asupra Moldovei". Inutil să judeci această realizare după orice criteriu de profesionalism sau bun simţ. Nu are nici una, nici alta. Se aruncă acuze fioroase, se lansează scenarii apocaliptice şi se arată cu degetul vinovaţii – fireşte, România! – fără ca vreun politician acuzat să poată rosti măcar o propoziţie. Presa a scris despre montarea unor frânturi de convorbiri telefonice înregistrate în nu se ştie ce condiţii şi care trebuiau să „demonstreze" lovitura de stat a liderilor opoziţiei.
„Tezele din aprilie" ale preşedintelui Voronin au fost, iată, însuşite. Pentru că partidul de guvernământ nu vrea – şi nu poate! – să vorbească despre altceva, a decis să schimbe radical partitura şi să oblige pe toată lumea să asculte muzica pe care o cântă el. În consecinţă, refrenul „statalităţii" agresate a devenit şi leitmotivul programului de guvernare.
Cel puţin asta spune preambulul documentului, din care cităm: „acest document reprezintă mandatul unui Guvern, rostul principal al căruia este de a păstra pe harta lumii Statul Republica Moldova. Perseverenţa cu care în ultima perioadă este atacată această realizare supremă a poporului nostru determină clar preocuparea fundamentală a Guvernului ţării".
Toate declaraţiile premierului vin în aceeaşi notă. În ciuda faptului că se opune oricăror reguli europene sau chiar afectează o piaţă – cea românească – care este cea mai importantă pentru economia R. Moldova, premierul Zinaida Greceanîi „justifică" penibil perpetuarea regimului de vize pentru cetăţenii români prin, chipurile, nerecunoaşterea hotarelor R. Moldova. Nici mai mult nici mai puţin! Premierul spune grav şi ritos că acesta va fi eliminat doar dacă România recunoaşte graniţele R. Moldova, aluzie la semnarea de către Bucureşti a Tratatului de frontieră. Ceea ce este complet absurd.
Un lucru devine astăzi periculos de limpede în campania electorală de la Chişinău. Un risc major în ceea ce priveşte denaturarea alegerilor din republică este modificarea radicală a agendei publice. Devine din ce în ce mai evident că strategia de campanie a PCRM se bazează pe un singur concept: statalitatea şi „protejarea" ei. Este o tentativă aproape disperată de a denatura agenda publică şi dezbaterea reală asupra problemelor importante cu are se confruntă o R. Moldova afectată masiv şi periculos de criză economică şi socială. Incapabilă să dea răspunsuri coerente, sancţionată de instanţele internaţionale de genul FMI, dar având la dispoziţie presa cu acoperire naţională, guvernarea de la Chişinău încercă disperat să deturneze sensul acestor alegeri şi semnificaţia lor.
Contemplând ce se petrece astăzi la Chişinău, îşi vine în minte celebra remarcă a britanicului Samuel Johnson: „patriotismul este ultimul refugiu al lichelelor". Schimbaţi primul termen cu „statalism" şi veţi constata, amar, că, în multe cazuri dintre cele care se manifestă astăzi zgomotos şi televizual în actuala campanie electorală, remarca faimosului eseist este mai adevărată decât oricând. „Statalismul" riscă să devină în campania electorală din R. Moldova „ultimul refugiu al lichelelor".
