De Larisa Muntean/ Chișinău / Moldova.ORG/ — Într-un interviu pentru ziarul “Hurriyet”, specialistul britanic în materie de “nation brand”, Simon Anholt, observă că, în cazul Turciei, “produsul” e mai bun decât “imaginea” și menționează că “problema este de a face ca lumea interesată de Turcia să-și abandoneze prejudecățile și să fie gata de a-și schimba modul de a judeca”.
Așadar, teoretic cel puțin, lucrurile n-ar fi chiar atât de complicate, dar când se intră pe terenul concretului, mai e de lucru. Presă turcă se ocupă și ea de percepția țării în lume, cum face de pildă columnistul Ibrahim Kalin de la ziarul “Zaman” într-un articol care se cheamă “Turcia își caută o nouă voce pentru a se prezenta”.
Își caută, de fapt, un nou cognomen, un al treilea nume, pe lângă denumirea oficială (de tipul Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord) și cea curentă (Anglia).
Iar în căutarea celui de-al treilea nume pentru Turcia, ziaristul face o scurtă retrospectiva istorică. În Evul Mediu, amintește el, cârmuitorii, clerul și literații vorbeau de “turcii cumpliți” (nu s-a păstrat și la noi expresii vechi de tipul “Ho, că nu vin turcii” sau “Se bat turcii la gura lui”?).
În secolele următoare, când Imperiul Otoman a intrat în descreștere, s-a adoptat sintagma “Omul bolnav al Europei”.
După dezmembrarea imperiului, statul turc fondat de Ataturk a devenit bun prieten al Occidentului, dar acesta nu a acceptat pe deplin noul partener pentru că, explică Samuel Huntington, noul stat eurasiatic este văzut ca un spațiu în care coexistă propria identitate și aspirația lui de a se integra lumii occidentale.
În sfârșit, în acest început de secol, autorii străini care se ocupă de Turcia au lansat conceptul de “neo-otomanism” sau de “neo-kemalism” termeni ce își propun să definească succint emergenta economică și politică a țării în timpul guvernărilor partidului condus de premierul Erdogan.
Și turcii se recomandă, în istorie, prin sintagme consacrate, cum sunt Statul sau Ordinul Familiei lui Osman (Devlet-i- Al- i-Osman) ori Sublima Poarta (Devlet-i- Aliye-yi-Osmaniyye).
Pentru Turcia zilelor noastre, cea mai potrivita expresie i se pare editorialistului de la “Zaman” aceea de “Stat Global” (Cihan Devleti), care, spune el, ar reflecta “viziunea global imperială despre sine și despre lumea turcilor”.
De ce ar fi importantă de găsit, lansat și consacrat această a treia denumire, neoficială dar definitorie, pentru statul turc de azi, se întreabă autorul articolului din “Zaman”.
“Pentru că spune ceva despre propria identitate”. Turcia, continua el, “se reinventează ca o țară tânără, dinamică și încrezătoare în sine”. Noul nume al acestei țări, cel mai potrivit, nu a fost însă deocamdată aflat.
“Dar un lucru este clar – conchide editorialistul. Prin democrație și pluralism, economie în creștere și dinamică, printr-o politică externă curajoasă, Turcia își construiește nu numai o noua imagine, ci și o noua identitate”.
De fapt, am preciza, mai întâi o nouă identitate, apoi și o nouă imagine. Identitatea se conturează tot mai precis, la imagine, după cum se vede, se mai lucrează.
