De Pavel Păduraru
Lui Vadim Vacarciuc i s-a propus orice sumă doreşte, iar Ana Guţu s-a pomenit cu un „dosar penal”. Opoziţia s-a ţinut de cuvânt, nu a votat un preşedinte comunist. Dar la fel de important e că deputaţii PL, PLDM, AMN au rezistat presiunilor. Pentru mulţi părea o enigmă faptul că, pe de o parte, liderii celor trei partide declarau că niciunul din deputaţii lor n-au fost abordaţi de comunişti, iar, pe de altă parte, Tkaciuk afirma că PCRM dispune deja de mai multe „voturi de aur”. Gheaţa tăcerii a fost spartă de către primarul de Chişinău şi vicepreşedintele PL, Dorin Chirtoacă, care a declarat la PRO TV că Vadim Vacarciuc şi Ana Guţu ar fi fost „curtaţi” de comunişti.
Pornind de la declaraţia lui Chirtoacă, am încercat să aflăm în ce mod PCRM încearcă să cumpere „votul blestemat”, precum îl numeşte Urecheanu. Şi am înţeles că – după ce dictatorul a neglijat condiţiile Opoziţiei pentru negocieri -, strategiile comuniştilor exclud discuţiile directe, operând fie prin intermediari, fie cu presiuni indirecte. Cel puţin aşa arată cazurile Anei Guţu şi al lui Vadim Vacarciuc.
Astfel, din spusele lui Vacarciuc, acesta ar fi fost invitat la o cafea de un cunoscut de-al său, însă discuţia s-a petrecut atât de repede că cei doi n-au reuşit nici să comande cafeaua. Iată cum ne relatează deputatul cele întâmplate: „Eram la Bălţi, când m-a sunat un om pe care-l cunosc de vreo patru ani. Ştiam că nu face parte din niciun partid şi am rămas şocat, după ce am aflat ce vrea. Nici vorbă de ceai sau de cafea, m-a întrebat imediat câţi bani vreau ca să mă vând. I-am spus că nu discut despre asta. El a zis că mi se oferă cât doresc, dar totuşi, că existe nişte limite. „Nici nu poate fi vorba”, i-am spus şi am vrut să plec. El mă ruga să accept, adăugând că are afaceri cu cineva din parlament, însă a refuzat să-mi dea vreun nume”.
Ana Guţu, care e prorector la ULIM, a rămas nedumerită când la universitate a venit o scrisoare de la Ministerul Educaţiei, în care se cereau informaţii despre dosarul penal deschis pe numele său. „N-am avut niciodată dosare, n-am primit nicio citaţie… Poate că ei mi-au deschis unul acum, dar pentru ce? Nu fac o tragedie din asta – ei vor să ne sperie, iar datoria noastră e să nu le acordăm atenţie, să nu ne fie frică şi să rezistăm”.
Am aflat, de asemenea, că altor deputaţi, care vor să rămână în anonimat, li s-au propus fotolii de miniştri, dar tot ei ne-au asigurat că nu vor trăda în niciun caz. „Să crape toţi comuniştii de pe lume, că noi n-o să trădăm”, ne asigură Urecheanu. Şi Ghimpu, şi Filat susţin că nu vor accepta niciun compromis. Mai mult, dacă comuniştii n-ar fi încercat să negocieze cu deputaţii din Opoziţie până la 20 mai, Voronin nu avea să fie atât de iritat în acea zi, iar Tkaciuk nu avea să se lanseze în spectacol, repetând că „voturile de aur” există, însă PCRM nu le-a utilizat, ca să nu „miroase prost şi să arate urât”. Nici Stepaniuc n-ar fi stârnit poveşti bizare despre „coaliţii monstruoase”. Faţa pământie a lui Voronin de după votarea de miercuri, şi comportamentul său agresiv în timpul şedinţei nu au demonstrat decât furie şi ură faţă de oamenii care nu-şi pot călca pe demnitate. Deprinşi cu teroarea, minciuna şi frica, comuniştii se pare că erau convinşi că se vor găsi cu uşurinţă câţiva laşi printre cei care au fost anterior „curtaţi”. De aceea, victoria Opoziţiei la această primă etapă nu poate fi pusă la îndoială – deputaţii au rezistat promisiunilor ademenitoare, şantajului, altor presiuni şi au rămas cu obrazul curat. Dacă comuniştii speră să-şi câştige „voturile de aur” prin asemenea metode, conchidem că ei se află în ananghie şi se pregătesc de anticipate.
