De Constantin Tănase
Sloganul electoral al comuniştilor („Să apărăm Patria, statalitatea moldovenească”) marchează clar şi univoc „substratul” geopolitic al actualelor alegeri parlamentare din RM. În aceasta şi constă marea dificultate în care au fost puse partidele din opoziţie: în mentalitatea comună se creează percepţia falsă că, în comparaţie cu „problema fundamentală” pe care o pun comuniştii – „apărarea Patriei” -, mesajele Opoziţiei sunt minore, insignifiante şi neserioase. Şi într-adevăr, ce este mai serios, potrivit acestor mentalităţi – să salvezi ţara, statalitatea sau „fleacurile” Opoziţiei, cum sunt libertatea presei, drepturile omului, independenţa justiţiei, abuzurile poliţiei, fraudarea alegerilor ş.a.m.d.? Alegătorului simplu i se induce ideea că, fără toate acestea, mai trăim noi, principalul e să salvăm ţara şi statul.
În realitate, sloganul comuniştilor este un fals, o provocare, deoarece problema apărării Patriei şi a statalităţii moldoveneşti nu există în varianta formulată de ei. Pericolul pierderii statalităţii R. Moldova există, numai că el vine nu din partea Opoziţiei, ci a echipei de guvernare în frunte cu Partidul Comuniştilor. De aceea şi Opoziţia a pus clar problema înlăturării de la putere a acestei echipe – „Moldova fără Voronin, Moldova fără comunişti” – fiindcă înlăturarea acestora înseamnă înlăturarea pericolului pierderii independenţei.
Ceea ce se întâmplă astăzi în R. Moldova depăşeşte cadrul politic intern, ar fi însă greşit să deducem că „substratul” geopolitic al alegerilor e determinat exclusiv de voinţa subiectivă a elitelor politice aflate în luptă – comuniştii trag spre Est, Opoziţia spre Vest. Acest „substrat” geopolitic e determinat de electorat. De 20 de ani asistăm la ceea ce eseiştii şi filozofii denumesc „drama sfâşierii”, dramă pe care o trăiesc şi elitele, şi poporul. E vorba, în primul rând, de „sfâşierea” identitară, la nivel de limbă, cultură şi istorie: basarabenii care se consideră români au nostalgia României şi a Europei, cei care se consideră moldoveni – nostalgia URSS. Stabilitatea politică în R. Moldova depinde de faptul cum elitele reuşesc să „gestioneze” aceste nostalgii. Nişte elite politice responsabile, mă refer îndeosebi la cele de la conducere, ar fi pus problema „adormirii” sau împăcării acestor nostalgii. Comuniştii au procedat invers: le-au resuscitat, le-au antagonizat, isterizând societatea şi împingând-o în pragul unui măcel fratricid. Lansând lozinca „apărării Patriei”, comuniştii, de fapt, au dat semnalul luptei moldovenilor împotriva moldovenilor. După lansarea acestei lozinci, nu a mai rămas loc pentru toleranţă, pluralism politic, consens etnic şi social – s-a declarat un război total până la nimicirea totală a duşmanilor, iar duşmanii, potrivit logicii comuniştilor, nu sunt numai cele trei partide de opoziţie, ci şi acea jumătate din populaţia Moldovei care le sprijină.
O mică paranteză în acest context. Televiziunea prezidenţială NIT pune recent pe post un reportaj despre „legionarismul Opoziţiei”. Dorind să afle „opinia poporului” în chestiunea dată, i se oferă cuvântul unui „simplu cetăţean din stradă”, care, spune dintr-o răsuflare, de parcă învăţase textul pe de rost: Chirtoacă, Ghimpu, Filat şi Urecheanu sunt urmaşii mareşalului Antonescu, ei sunt nişte barbari, vandali, fiare, ucigaşi, trădători…”. „Opinia” respectivă este garnisită cu precizările reporterului, potrivit căruia Antonescu a împuşcat şi a spânzurat sute de mii de evrei. La ce îndeamnă această declaraţie, servită la ecran, la o oră de maximă audienţă? Cum trebuie să procedeze un cetăţean cinstit şi onest, patriot al statalităţii R. Moldova, cu aceşti barbari, vandali, fiare, ucigaşi şi trădători? Ucigaşii trebuie ucişi, nu? Ca să vezi, nici CCA, nici Procuratura nu au reacţionat. Tăcerea lor este un semn de solidaritate cu NIT şi un îndemn tacit la răfuială cu duşmanii statalităţii.
Lansând lozinca luptei împotriva „nazismului şi a legionarismului”, comuniştii au urmărit două obiective. Primul – să sperie populaţia cu un pericol inexistent, inventat. Astfel, moldoveanului simplu, dezinformat şi intoxicat ideologic, bătut în cap şi jefuit de un regim ipocrit, rapace şi antiuman, în frunte cu Voronin, i se sugerează că de toate necazurile lui sunt vinovaţi liderii Opoziţiei şi mareşalul Antonescu. Nu Voronin îl pradă, nu Mişin îi batjocoreşte graiul, nu Greceanâi îi fură mălaiul, ci… mareşalul Antonescu! Al doilea obiectiv – să închidă nu numai gura Opoziţiei, ci şi a elitelor culturale, care, din teamă de a nu fi etichetate drept „naziste şi legionare”, vor fi silite să renunţe la orice „abordare extremistă” a istoriei noastre, adică să le forţeze să vadă istoria noastră cu ochii ruşilor. Şi nu numai istoria, dar şi limba, cultura noastră în general. Să recunoaştem: comuniştilor le-a reuşit în mare măsură acest obiectiv. În situaţia când comuniştii atacă violent, de pe poziţii ruseşti, istoria noastră, intelectualii au cam luat apă în gură, s-au cam retras prin tufişuri, de teamă să nu fie etichetaţi drept „urmaşi ai lui Antonescu”.
Am închis paranteza şi revin la subiect. Lozinca comuniştilor despre „apărarea Patriei şi a statalităţii moldoveneşti” trebuie privită în legătură strânsă cu o altă lozincă electorală, cea lansată de M. Lupu: „Războiul politic trebuie oprit”. Ambele lozinci au un singur autor şi vin dintr-un singur centru ideologic. Numai naivii terminaţi pot crede altfel. Lucrurile sunt simple de tot: pentru a discredita total Opoziţia, calificând-o drept antistatală, comuniştii au inventat pericolul pierderii patriei şi statalităţii şi s-au avântat în luptă pentru a le salva. Dacă i s-a declarat război, în mod logic, Opoziţia trebuie să se apere. Într-un cuvânt, războiul a izbucnit şi cine să-l oprească, dacă „nu un om echilibrat, responsabil şi centrist cum e M. Lupu”? Aici e buba! Electoratul este prostit cu bună ştiinţă, Lupu apărând ca un Mesia, un izbăvitor. În realitate, acest Lupu, nu este nicidecum un lup (animal) politic, ci un cuc electoral, dirijat de la Centru, care a fost instruit să-şi depună ouăle într-un cuib (partid) străin, pentru ca lumea să creadă că puii care vor ieşi din aceste ouă nu sunt pui de cuc (roşu), ci ciocârlii tricolore cu vocaţie europeană, numai bune de chemat la guvernare ca să „oprească războiul” şi să salveze ţara, iar depunătorul de ouă, Cucul salvator, să fie făcut preşedinte. Asta de fapt se întâmplă acum şi acesta e rolul lui Lupu – să rupă voturi de la Opoziţie, să acceadă în parlament şi, împreună cu Voronin, să nu admită venirea la putere a unor noi elite, orientate spre Vest.
…Înţeleg că pe aceste mari călduri, dar şi în învălmăşeala politică actuală, lumea judecă în categorii simple (alb-negru, bun-rău ş.a.), iar textele mai complicate se rumegă mai greu. Cu toate acestea, i-aş ruga pe cititori să revină la articolul lui Dan Dungaciu din TIMPUL de vineri („Cred, cu toate că e absurd”). Citez din finalul foarte consistent al acestuia: „…atmosfera tensionată în care ne aflăm devine impredictibilă. De aceea, nimeni nu poate spune astăzi, cu certitudine, cum va evolua. Tocmai de aceea e nevoie la Chişinău de o echipă pregătită pentru oportunităţi. Miza alegerilor din 29 iulie este aducerea la guvernare a unei echipe credibile, în exterior şi interior, cu relaţii solide la nivelul capitalelor euroatlantice – inclusiv, sau mai ales, cu aliatul natural România. În cazul unei conjuncturi internaţionale favorabile – pe care în niciun caz R. Moldova nu o va decide! -, adică redeschiderea uşii uniunii, această echipă va trebui să fie gata, ferm şi credibil, să spună: PREZENT. Despre asta va fi vorba, în realitate, în alegerile din 29 iulie 2009”.
Sunt ferm convins că anume aceasta este miza alegerilor din 29 iulie: „aducerea la putere a unei echipe credibile, în exterior şi în interior, cu relaţii solide la nivelul capitalelor euroatlantice – inclusiv, sau mai ales, cu aliatul natural România…”. Exact împotriva acestor obiective luptă comuniştii. Voronin nu e credibil nici în exterior, nici în interior şi nu e crezut şi luat în serios în capitalele euroatlantice, nemaivorbind de România. De aceea a şi fost lansat „proiectul Lupu”, varianta de rezervă. Să fie oare Lupu cu „echipa” sa, puţin spus obscură şi dubioasă, acea echipă care să poată să spună PREZENT când va apărea o conjunctură internaţională favorabilă integrării în Vest? A apărat oare vreodată Lupu România şi Vestul când erau batjocorite mojiceşte de Voronin? Niciodată! De ce dar l-am crede că va face-o de acum înainte? Rămân Toma Necredinciosul şi nu cred nici o iotă din ceea ce declară Lupu, pentru că Lupu a fost inventat să-l înlocuiască pe Voronin şi să nu admită orientarea R. Moldova spre Vest. Dacă moldovenii nu vor înţelege acest elementar adevăr şi-l vor aduce pe Lupu în parlament, ei de fapt îi vor readuce în parlament pe comunişti. Lupu va bate palma cu Voronin şi, pentru că a „oprit războiul”, va fi făcut preşedinte. Aici se va pune punct independenţei şi statalităţii moldoveneşti.
Dacă se va întâmpla aceasta, Opoziţia nu va avea într-adevăr nicio vină. Nici o vină, dar şi nici un rost. Nu doresc să închei pe această notă, fiindcă jocul încă nu-i făcut, mai avem timp ca să ne mobilizăm şi să nu admitem readucerea la putere a lui Voronin, Lupu şi Roşca. Iată de ce, Opoziţia trebuie să anunţe de urgenţă MOBILIZAREA GENERALĂ în apărarea R. Moldova de comunişti.
