De Constantin Tănase
Baronul ţiganilor din republică, fiind întrebat cum a reacţionat la proverbul folosit de ex-preşedintele Voronin, a răspuns filozofic, tot printr-un proverb despre ţigani: „Ce ţi-i, măi ţigane, când te fluieră? – Nu mi-i nimic, dar parcă tot mă zgârie…”.
* În anii ocupaţiei sovietice, satele şi oraşele Basarabiei au fost umplute cu monumente ale lui Lenin, cu pionieri eroi, tancuri şi tunuri (cu ţevile îndreptate spre România şi Europa), cu seceri şi ciocane – toate acestea fiind, în definitiv, simboluri ale ocupaţiei (ruseşti, comuniste, sovietice). Pe mine aceste „vestigii” ale unei epoci criminale (apuse?) nu mă deranjează, dar, vorba baronului, parcă tot mă zgârie…
* De ce comuniştii şi minoritatea rusă din RM ţin atât de mult la aceste simboluri este un lucru ştiut. Cu toate acestea, noua guvernare trebuie să aibă curajul să rostească un adevăr, care a fost rostit acum două decenii: toate aceste simboluri nu au nimic în comun cu ideea de independenţă, pentru că în 1991 Republica Moldova şi-a declarat independenţa faţă de fostul imperiu sovietic, deci şi faţă de tancurile, tunurile, pionierii lui eroi ş.a.m.d.
* Decizia Alianţei de a scoate Constituţia la referendum şi a evita alegerile parlamentare anticipate a provocat o adevărată tornadă de furie în tabăra armatei lui Ilici, condusă de generalul Voronin. Aceştia au declarat că de aici încolo nu vor mai glumi şi vor ridica poporul împotriva Alianţei. Începând de aici, Moldova coboară în beznă. Cu bolşevicii lui Voronin nu e de glumit: ca să revină la putere, ei sunt gata să împingă Moldova în focul unui război civil.
* Încă nu ştim ce articole din actuala Constituţie vor fi modificate şi puse la judecata poporului. Dacă e vorba şi despre „articolele sensibile” (limba, neutralitatea), atunci Alianţa trebuie să anunţe poporul despre această intenţie a sa nu în ajunul referendumului, ci azi (mai bine ieri), şi să decreteze starea de urgenţă şi mobilizarea generală a armatei sale (de votanţi). Lupta se va da „la baionetă”, pentru fiecare articol.
* Deşi guvernează de doar câteva luni, guvernarea Alianţei a reuşit să înregistreze câteva performanţe, dar şi să comită, vorba colegului Petru Bogatu, câteva „gafe monumentale”. Despre una dintre acestea am vorbit şi eu în repetate rânduri: deficitul de comunicare în sânul AIE. Acum, când pornim într-o luptă atât de… istorică – e vorba, totuşi, de modificarea Constituţiei! – liderii Alianţei trebuie să oprească ciomăgeala… discretă dintre ei şi să apară în faţa poporului cu o declaraţie de principiu în care să se reconfirme vechile angajamente şi să se definească clar noua situaţie politică ce s-a creat în RM în legătură cu decizia de modificare a Constituţiei prin referendum. Avem nevoie nu de declaraţii frumoase făcute de fiecare lider al Alianţei aparte, ci de o declaraţie-program comună.
* Primăvara întârzie, verdele ierbii mai stă încarcerat sub albul zăpezii, dar se va topi şi aceasta – vorba cântecului, „nu opreşte nimeni primăvara…”. Slavă Domnului că măcar aici, în natură, ciclurile decurg firesc, de la sine – nu poţi mitui un anotimp, oricât de mulţi bani ai avea, ca să nu se producă ori să se producă înaintea altuia şi în locul altuia. Asta aşa, ca printre altele, prietenii mei ştiu printre care…
* În final, zic şi eu aşa, ca prostul: e bine că liderii Alianţei sunt deştepţi, dar nu e rău să fie atenţi şi la ceea ce spun Anatol Plugaru şi Mihai Petrache. E ştiut doar: diavolul se ascunde în detalii.
