De Constantin Tănase
După memorabila zi de 3 iunie, zi în care Opoziţia le-a dat poarta cu dohot, lăsându-i cu buza umflată şi adânc răniţi în vanitatea lor, comuniştii parcă şi-au pierdut minţile. Ca nişte maidanezi atacaţi de rabie, capii juntei comuniste latră la toţi, se aruncă şi muşcă. Voronin şi-a pierdut minima decenţă, discutând cu şi despre reprezentanţii Opoziţiei în jargonul recidiviştilor şi a muşteriilor din spelunci. Televiziunea prezidenţială NIT îndeamnă deschis la lichidarea fizică a liderilor Opoziţiei.
Însuşi sloganul electoral al comuniştilor („Să apărăm Patria”) conţine un îndemn de a o termina o dată şi pentru totdeauna cu cei care pun în pericol independenţa ţării. Cu cât ne apropiem de data de 29 iulie, propaganda comuniştilor devine tot mai isterică, scopul urmărit de ei fiind de a inflama şi mai tare situaţia social-politică şi aşa destul de inflamată. Ei realizează că în condiţiile unei competiţii electorale calme, paşnice şi civilizate nu au nicio şansă să câştige alegerile.
Participarea duminică (în premieră) a unui fruntaş al PCRM, G. Petrenko, la emisiunea de dezbateri electorale la „Vocea Basarabiei” este un semn că lucrurile la comunişti merg nu tocmai bine. Ei se văd nevoiţi să joace şi pe teren străin pentru a încerca să contracareze adevărul care începe să cucerească tot mai multă lume, şi anume: autorii dezmăţului din 7 aprilie sunt comuniştii şi că anume ei, comuniştii, au dat foc clădirilor preşedinţiei şi parlamentului. Apar noi şi noi probe că adevărul e anume acesta. Un argument zdrobitor în acest sens l-a adus recent postul de televiziune pe internet „Jurnal TV” care a intrat în posesia unor imagini în care preşedintele comisiei de stat pentru investigarea evenimentelor din 7 aprilie, V. Ţurcan, îi instruieşte pe câţiva indivizi cum trebuie să urce pe acoperişul Parlamentului şi să arboreze drapelele României şi UE. Aceste imagini răstoarnă tot eşafodajul mincinos al comuniştilor despre vina Opoziţiei de a fi organizat evenimentele din 7 aprilie. Astfel, comuniştii, construindu-şi campania electorală pe această minciună, rămân dezarmaţi. Prin asta se explică isteria de care sunt cuprinşi.
Într-o ţară normală, după ce au fost făcute publice aceste imagini, V. Ţurcan urma să fie imediat arestat, ca unul dintre organizatorii tentativei de lovitură de stat. Acum a devenit foarte clar că nu Stati, Marinescu, Mătăsaru şi preotul Johnattan Jerusalayem Netanyahu trebuiau arestaţi, ci prim-vicepreşedintele parlamentului, unul din apropiaţii lui Voronin, generalul de poliţie V. Ţurcan. Indiscutabil, Ţurcan nu a făcut nimic de capul lui şi de la el firele duc la SIS (Reşetnikov), Papuc (MAI), Gurbulea (Procuratura Generală), Greceanâi, Lupu şi, evident, la însuşi V. Voronin. Am pomenit aici şi numele lui M. Lupu, deoarece el nu e străin de cele întâmplate pe 7 aprilie, deşi acum o face pe mediatorul şi pacificatorul de parcă nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu-i pute.
O altă probă imbatabilă împotriva comuniştilor o constituie rezultatul expertizei medico-legale efectuată de un expert internaţional care confirmă că Valeriu Boboc a fost ucis de poliţişti. Numai acest argument este suficient pentru a cere demisia lui Papuc, Reşetnikov, Gurbulea, Voronin şi a celorlalţi. Întrebarea care se pune în mod principial în contextul dat e următoarea: ce fel de alegeri libere şi corecte pot fi în situaţia când organizatorii dezmăţului din 7 aprilie continuă să ocupe funcţiile-cheie în stat?
