De Constantin Tănase
Nimeni nu a avut mari aşteptări vizavi de Summitul CSI de la Chişinău. El a fost, totuşi, util măcar din considerentul că ne-a permis să-i vedem „în acţiune” pe liderii noii Alianţe, să le apreciem prestaţia. Din acest punct de vedere, summitul a fost marcat de câteva episoade care mie mi se par cu adevărat importante şi care merită să fie discutate de presă.
Primul episod a fost „lansarea” de către Mihai Ghimpu a „succesorului” său la „tronul Moldovei”, Marian Lupu. Iată ce a declarat în acest sens spicherul (şi preşedintele interimar al RM) Mihai Ghimpu: „Marian Lupu va fi următorul preşedinte al RM! Preşedintele rus Dmitri Medvedev ne-a urat succes!”. Aşadar, „succesiunea” a fost aprobată de Sublima Poartă şi viitorul „uns al lui Dumnezeu” poate conta pe voturile coloanei a cincea a Rusiei în RM – PCRM-ul lui Voronin! Doar „Dmitri Medvedev ne-a urat succes…”!
Declaraţia într-adevăr şochează, pentru că ai impresia că a fost făcută nu la o conferinţă de presă de un politician responsabil, ci în cadrul unei şedinţe de brainstorming, unde fiecare spune ce-i trece prin cap fără să fie oprit şi sancţionat. Observ că, după ce au ajuns în cele mai înalte funcţii, unii lideri ai fostei Opoziţii au devenit atât de prezumţioşi, încât cred că pot afirma orice, fiind convinşi că totul ce iese din gura lor e sfânt, genial şi adevăr în ultimă instanţă.
Apare o întrebare firească: ce sunt, totuşi, declaraţiile discutabile şi contradictorii pe care le fac reprezentanţii noii guvernări – o consecinţă a contradicţiilor din sânul Alianţei sau a deficitului de comunicare de acolo? Bineînţeles, îşi spune cuvântul şi lipsa de experienţă diplomatică, a dexterităţilor de a formula diplomatic un gând în cadrul discuţiilor.
Dar cum, prin ce se explică gafa monumentală a lui Mihai Ghimpu, care declara presei după întâlnirea cu Medvedev: „Totuşi, nu depinde numai de Federaţia Rusă şi RM, ci şi de Transnistria, inclusiv de Smirnov”. Cred că această declaraţie l-a uns la inimă pe preşedintele rus şi el o va folosi de câte ori va fi nevoie împotriva noastră.
Ce reiese din această declaraţie? Că Federaţia Rusă e o mumă bună, ea cu plăcere şi-ar retrage trupele din Transnistria, dar vedeţi, boieri dumneavoastră, nu-i permite hainul ista de Smirnov… Şi asta o spune liberalul şi unionistul Ghimpu, cel care în campania electorală le spunea altceva alegătorilor…
Scriu aceste rânduri nu pentru că eu, păcătosul de mine, aş avea o mare plăcere să-l înghimp pe Ghimpu. Scriu fiindcă, la modul sincer, mă îngrijorează „flexibilitatea” unor lideri ai Alianţei, uluitoarea lor capacitate de a trece de la un principiu la altul, ca o albină din floare în floare.
Una se spune la Puţuntei, alta la Chişinău, a treia la Moscova, una la Bucureşti şi cu totul alta la Bruxelles! Astfel, nu mai înţelegi care e poziţia oficială a Alianţei în problemele Transnistriei, neutralităţii, partenerilor strategici, istoriei ce urmează a fi studiată în şcoli ş.a.m.d. Această „bâlbâială la vârf” nu face bine imaginii Alianţei de la Chişinău şi denotă faptul că unii lideri ai acesteia tratează cu atâta iresponsabilitate mecanismul ei de funcţionare, de parcă ar avea altă şansă de a supravieţui politic decât în cadrul şi prin această Alianţă.
