De Constantin Cheianu
Opoziţia nu are răgaz să se bucure de performanţa sa de la 3 iunie. Trebuie să se pregătească pentru a încasa lovituri interzise.Numai că nu e cazul să se înfierbânte şi să se arunce în luptă cu arme la întâmplare, cum a mai făcut-o. Poate aţi remarcat că unul din trucurile campaniilor electorale ale comuniştilor este că, în prima fază, ei stau pitiţi ca partizanii şi aşteaptă ca oponenţii să-şi dezvăluie armele şi procedeele (între timp, acţionează pe ascuns, în surdină).
Le studiază mesajele, clipurile, modul de a acţiona, după care lovesc acolo unde li se pare că e mai slab. De aceea, i-aş recomanda Opoziţiei una din două: fie să nu-şi dezvăluie din start toată tactica, fie să lase de această dată iniţiativa comuniştilor. O campanie electorală nu este o schemă bătută în cuie, ci un proces viu, cu schimbări de scenarii şi de situaţii.
Lucrul cel mai important, însă, de care trebuie să se ţină cont este că, în persoana lui Voronin şi a Partidului Comuniştilor, Opoziţia are de-a face cu o grupare care, în chip patologic, nu poate funcţiona cu procedee cinstite, legale. Mintea acestor oameni este construită astfel, încât primul lucru care le vine în cap este cum să mintă. Numai că ei ştiu să facă lucrul acesta cu mai mult talent, decât ştie Opoziţia să apere adevărul.
Şi Voronin, şi Ţurcan, şi Mişin, şi Papuc au funcţionat ani buni în organele de miliţie. Acolo ei au avut de-a face nu doar cu hoţi mărunţi şi violatori, dar şi cu interlopi de talent sau chiar cu bandiţi de geniu. Ştiţi foarte bine că pentru toţi aceştia lumea nu se împarte în buni şi răi, ci în cei care pot înşela şi în cei care pot fi înşelaţi. Minciuna, manipularea, fraudarea sunt raţiunea lor de a exista. Alde Voronin s-au convins că, acţionând cu astfel de mijloace, oamenii aceştia aveau putere asupra mulţimilor, erau respectaţi de masa de bandiţi, suscitând chiar stima miliţienilor.
Este şcoala vieţii pe care au făcut-o fruntaşii PCRM. Dar asta şi pentru că au în ei această fibră de criminali. Primul lucru la care se gândeşte banditul, recidivistul este cum să înşele oamenii. Al doilea lucru, este cum să-şi camufleze astfel minciuna, încât ea să pară mai convingătoare decât adevărul adversarului.Am scris o piesă despre corupţia de la noi cu titlul „Made in Moldova”, în care personajul principal este un student, care intermediază mita între studenţi şi profesori. Un tânăr spectator mi-a mărturisit că a avut şi el un astfel de coleg la facultate, numai că, dacă personajul meu moare din cauză că nu a fost destul de cinic ca să se adapteze, colegul acelui tânăr ocupă astăzi o funcţie importantă în Centrul de Combatere a Corupţiei.
Ideea este că Opoziţia nu are de-a face cu un adversar politic şi nu participă la un joc democratic, ci se confruntă cu o grupare de tip mafiot.
Legile vieţii din puşcărie pot fi aplicate uşor în viaţa normală, mai ales într-o societate imatură, ca a noastră. Avem aici masa de puşcăriaşi (citeşte: pensionari) supusă şi fără voce, avem intermediarii şi avem marele avtoritet. Acesta din urmă poate pedepsi masa, dar o poate şi recompensa cu tot felul de daruri. Şi masa îl adoră.
Ceea ce vor face Voronin and Co. în această campanie este că vor mai reedita o dată această schemă de puşcărie.
Este bine că în cadrul Opoziţiei există destui avocaţi, numai că ei trebuie să ştie că se vor înfrunta cu avtoritetul pentru câştigarea voturilor nu a alegătorilor, ci a… masei de puşcăriaşi înfricoşaţi.
Într-un cuvânt, Opoziţia trebuie să ştie cum să vorbească şi să se poarte cu un bandit de talent. Sau mai bine zis – cum să le deschidă alegătorilor ochii că şarmantul avtoritet este, de fapt, un bandit.
