Boris Rabac este militar in rezerva. Desi are putin peste 40 de ani, spune ca a reusit sa cunoasca in viata cele mai mari deziluzii. Din tinerete, este comunist convins. Dar deceptiile de care s-a ciocnit odata cu maturitatea l-au facut sa abandoneze partidul caruia i-a slujit decenii la rand.
– De ce, totusi, ati plecat din PC?
– De fapt, am parasit partidul comunistilor de doua ori: in 1987, atunci cand am refuzat sa lupt in Afganistan, si in 1998, imediat dupa ultimele alegeri parlamentare din R. Moldova. Pentru ca nu am vrut sa lupt in Afganistan, din ordinul ministrului Apararii, pe motiv ca "am discreditat corpul ofiteresc", am fost aruncat in strada. Atunci am depus cerere si am iesit din randurile Partidului Comunist.
Motivul ultimei "evadari" e mai greu de explicat. Acesta (imi arata) este biletul meu de partid, nr. 000608. Nu am vrut sa-l restitui pentru ca si acest bilet, la fel ca si primul, din perioada sovietica, sunt niste pagini din viata mea, pe care nimeni nu are dreptul sa mi le rapeasca. Vi-l arat ca sa ma credeti ca eu sunt cel care va vorbeste. Am plecat din partid fiind profund dezamagit de liderii acestuia. La ultima campanie electorala am participat sincer, luptand pentru victoria comunistilor.
– Ati fost pe listele PCRM?
– Nu am pretins la vreun loc in parlament. Absolut dezinteresat m-am solidarizat cu alti comunisti in lupta pentru cucerirea puterii legislative. In sectorul meu, din cartierul Buiucani, comunistii au obtinut cele mai multe sufragii. Eram foarte mandru atunci. La scurt timp dupa alegeri, in semn de "multumire", Ivan Vasilevici Picimak, secretarul comitetului de partid Buiucani, m-a rugat sa-i "imprumut" niste bani. I-am dat $ 110 dolari (in lei). Trecea timpul si, cand am inteles ca Picimak nici de gand nu are sa-si aminteasca despre aceasta datorie, i-am amintit eu. Atunci el mi-a spus ca banii pe care i-am dat nu au fost altceva decat o actiune de binefacere, in sprijinul partidului.
– V-ati opus disciplinei de partid?
– M-am simtit scuipat. Chiar daca pentru mine nu ar fi insemnat nimic acea suma, oricum, nu i-as fi permis lui Picimak sa ma trateze ca pe un om de nimic. Am insistat sa-mi restituie banii. Mai intai a crezut ca fac o gluma. Atunci l-am avertizat ca ma adresez la politie si in mass-media. In scurt timp, mi-a intors o jumatate din bani…
– Cazul pare unul privat. Sa va fi influentat aceasta situatie intr-atat, incat sa abandonati partidul, pentru venirea caruia in parlament, recunoasteti si dvs, ati luptat cu atata consecventa si tragere de inima?
– Incidentul a fost ultima picatura in paharul deziluziilor acumulate deja in sufletul meu. Ani in sir, am urmarit cum conducerea incearca rabdarea oamenilor. In repetate randuri, lumea a fost tradata de conducatori. In anii 90, cand au simtit ca pierd profiturile, comunistilor nu le-a convenit URSS-ul. S-au consolidat, au scos lumea in strada pentru ca nu le convenea uniunea pe care incerca s-o reformeze Gorbaciov. Tot ei, Eltinii, Voroninii, alde Lucinschi, au organizat un complot. Singurul scop urmarit a fost cel de a deveni "imparatei" in ale lor republici. Pentru aceasta au folosit popoarele proprii. Dupa principiul "dezbina si stapaneste" au semanat ura intre oameni, au admis separarea Transnistriei, au provocat razboaie, inspaimantand lumea si provocand exodul celor mai buni specialisti din Moldova. Tot ei au condamnat lumea la frig, foame, boli, deznadejde si disperare. Femeile nu mai vor sa nasca pentru ca nu mai stiu ce viitor vor avea copiii lor. Sunt corupti tinerii, aruncati in patima narcomaniei si a cruzimii. In cel din urma deceniu, in Moldova a fost distrus totul: si morala, si economia. Astazi nimeni nu ne mai incredinteaza nimic. Nici Estul, nici Vestul nu ne mai acorda credite. Tot ce a fost posibil a fost vandut. Deseori ma gandesc, unde sunt banii pentru avioanele vandute? Oare nu cumva pe unele conturi personale din bancile europene?
Astazi, nu ma tem sa declar: voi, cei de la putere, sunteti asasinii nostri. In noi, insa, mai e viu sentimentul de autoaparare. Aceasta calitate a poporului va este straina voua pentru ca noi suntem in paza lui Dumnezeu, iar voi – in paza diavolului.
Dialog realizat de Aneta Grosu, FLUX
In Rusia se mai alimenteaza mitul "ultra-nationalismului si intolerantei" moldovenilor, aceasta avand un impact asupra imaginii noastre, agravate si de miile de concetateni care au impanzit santierele si pietele Moscovei
In doi-trei ani, vechea generatie politica va ceda definitiv in fata celei postcomuniste si va trebui sa tina cont de o noua clasa politica in formare, foarte ambitioasa si flexibila // Flux
