Vlad Darie
După venirea comuniştilor la putere în 2001, s-a început o ofensivă masivă asupra poziţiilor modeste ocupate de modul vest-european de organizare şi funcţionare a instituţiilor şi asupra valorilor liberal-democrate. În plan instituţional, imediat a fost restabilită o ierarhie în trecut proprie nomenclaturii sovietice de partid. Aşa-zisa verticală a puterii lichidează orice independenţă instituţională, iar instituţiile încetează să mai fie organe reprezentative.
Parlamentul, Guvernul, Justiţia, organele de forţă nu mai reprezintă interesul public, ci corporativ – al entităţii ajunse la putere, şi personal – al celui ce conduce instituţia. Întreaga putere de stat este dominată, pe de o parte, de interesul personal al nomenclaturiştilor de a se îmbogăţi, iar pe de alta – de interesul corporativ de a nu pierde puterea. Acest model este întâlnit în aproape toate statele CSI, mai puţin în Ucraina şi Georgia, state pedepsite deseori prin şantaj economic şi sprijinul mişcărilor separatiste de către ţara-nucleu al spaţiului euro-asiatic, Federaţia Rusă.
Păstrând aparenţele unor state democratice, regimurile euro-asiatice îşi justifică politica autoritară prin stabilitate, contrapunând-o libertăţii. Statele vest-europene au ajuns la stabilitate prin democraţie, respectarea drepturilor omului, separaţia strictă a puterilor şi economie de piaţă funcţională. În astfel de state, şeful instituţiei este un funcţionar care acţionează în strictă conformitate cu legea şi este supus, atât pe verticală cât şi pe orizontală, unui control permanent. Aceasta se referă la toţi funcţionarii, inclusiv şefi de stat, prim-miniştri, care deseori, în istoria civilizaţiei occidentale, au fost demişi, deferiţi justiţiei şi condamnaţi pentru diverse încălcări. În tradiţia euro-asiatică există doar verticală şi supunere personală, iar justiţia poate interveni doar atunci când acest lucru şi-l doreşte şeful piramidei.
Dacă, la prima etapă de trecere de la regimurile partocratice la cele etnocratice (1990-1998), în spaţiul euro-asiatic au avut loc unele alternanţe legitime la putere, atunci, în ultimii ani, au loc legalizări pe viaţă a şefilor în Asia Mijlocie şi Belarus, crearea dinastiei ereditare în Azerbaidjan, mimarea alternanţei la putere în Rusia şi în Republica Moldova şi alternanţe prin revoluţii colorate în Ucraina şi Georgia. În majoritatea acestor ţări se realizează ideea creării unei opoziţii de buzunar, decorative şi distrugerea adevăratei opoziţii.
În plan economic, spaţiul euro-asiatic, deşi posedă uriaşe resurse naturale, nu poate oferi propriilor cetăţeni un nivel de viaţă comparabil cu cel din Occident. Aici a fost construită o economie care a îmbinat nefiresc elemente ale sistemului administrativ de comandă şi ale economiei de piaţă. Beneficiarul acestor economii este nomenclatura, care, în funcţie de locul său în ierarhie, are partea sa de venit. Cele mai privilegiate sunt primele persoane în stat, care, în aproape toate cazurile, au venit în vârful piramidei cu averi modeste, iar astăzi sunt printre cei mai bogaţi oameni din lume.
În aproape toate ţările din spaţiul euro-asiatic au fost create uriaşe maşini propagandistice prin monopolizarea presei. Teza principală a propagandei este cea a stabilităţii – echivalent al pensiilor şi salariilor plătite la timp. Iar democraţia, în viziunea lor, înseamnă război, criminalitate, lipsa pensiei şi salariilor. Ţinând cont de faptul că o bună parte din populaţia acestor ţări vine dintr-un stat totalitar – URSS – o asemenea propagandă are succes şi aduce un rating înalt liderilor.
Cei opt ani de guvernare comunistă în Republica Moldova au subminat substanţial poziţiile cucerite în societate de valorile liberal-democrate. Şi totuşi eforturile Uniunii Europene de a aduce democraţia în spaţiile vecine, ponderea tot mai mare în societate a celor neîmpovăraţi de miturile trecutului şi mentalitatea egalitaristă, numărul mare de cetăţeni care muncesc în ţările vestice creează premise pentru evoluţii pozitive. Alegerile parlamentare din 2009 au demonstrat că aproximativ jumătate din populaţia Republicii Moldova nu aprobă modul euro-asiatic de organizare al societăţii şi îl preferă pe cel vest-european. Evident, viitorul este de partea mentalităţii liberal-democratice şi, din cauza proceselor biologice fireşti de schimbare a generaţiilor, nomenclatura este capabilă să corupă doar un număr restrâns de tineri.
Viitorul sistemului economic euro-asiatic practicat şi în Republica Moldova este destul de sumbru. Economiile mafiotizate, puse în serviciul nomenclaturii, nu descătuşează uriaşele energii ale celor care vor să-şi asigure un nivel decent de trai prin iniţierea unor afaceri proprii protejate de lege. De regulă, sistemele economice care n-au ţinut cont de dorinţa firească a cetăţeanului de a se îmbogăţi au falimentat.
Ultimele evenimente politice ne demonstrează că reprezentanţii puterii comuniste nu înţeleg că societatea noastră este divizată în baza a două sisteme de valori. Ei parcă coboară din Cursul scurt de istorie a Partidului bolşevicilor, plin de duşmani externi şi interni care trebuie lichidaţi, unde nu există dialog, toleranţă şi justiţie. Lupta lor de clasă s-a transformat în lupta a două mentalităţi, numai că unii vor să câştige bătălia prin metode civilizate, parlamentare, iar alţii – prin fraudă, minciună, violenţă. Ei speră să câştige bătălia, deoarece insistă să fie şi competitor, şi arbitru. Împăratul german Friedrich, încă aproape 300 de ani în urmă, a înţeles că nu poţi evolua în ambele posturi. În timpul unei călătorii, el a văzut o moară foarte frumoasă, s-a apropiat de morar şi a întrat în discuţii. „Dacă nu-mi vinzi moara, am s-o iau fără voie, căci sunt împărat” – a spus Fiedrich. Morarul a ripostat cu demnitate: „În afară de împăraţi, mai există şi judecători, Măria ta”. Friedrih a rămas impresionat de răspunsul morarului, l-a lăsat în pace, iar când s-a întors acasă a dat ordin ca pe palatul său să fie inscripţionat: „În afară de împărat, mai există şi judecători”. Şi după 250 de ani, aceste cuvinte pot fi citite pe peretele palatului împăratului german. La noi, astăzi, împăratul este unul la unul cu morarul, iar judecătorul ascuns aşteaptă rezultatul spectaculoasei ciocniri a civilizaţiilor.
