Chiril Tîşcic: „Elveția este o țara cu oameni care te privesc în ochi”

Interviu cu Chiril Tîşcic, preşedintele Asociaţiei Universitare „Mihai Eminescu” din Geneva.

– Cum a luat naștere asociația pe care o conduci?
Asociația Universitară “Eminescu” din Geneva este condusă de o întreagă echipă de oameni tineri și frumoși, studenți din România și Republica Moldova. Nașterea asociației s-a produs în două etape. În primul rând au fost protestele din aprilie 2009 la care, după exemplul diasporei din întreaga lume, a raliat și un grup de studenți din Geneva care au protestat în fata sediului Națiunilor Unite timp de câteva zile.

Precum și la Chișinău, grupul nostru s-a reunit spontan, mulți nu se cunoșteau până atunci. Spiritul de protest plutea în aer în acele zile, chiar și la mii de kilometri de casa. Pe lângă solidaritatea spontană a moldovenilor, ne-a frapat și faptul ca alături cu noi au venit sa protesteze studenți din România. La un pahar de vorba după proteste, paralelele istorice nu întârziau să apară : Revoluția din1989- Revoluția din 2009, comunism dincolo-comunism dincoace și altele. Atunci a și apărut dorința și ideea să ne mai întâlnim pe viitor.

În al doilea rând, cu câteva luni mai târziu, cineva dintre noi a descoperit la Vevey, un orășel pitoresc în apropierea Genevei, pe malul lacului bustul lui Mihai Eminescu ! Instalat cu ajutorul Ambasadei României, acesta reunea în fiecare an de ziua poetului diaspora româneasca din împrejurimi. Iar pe 15 ianuarie a anului următor, 2010, se împlinea o data rotunda – cei 160 ani de la nașterea geniului. Astfel, a apărut ideea organizării unei festivitați cu prilejul frumos al aniversarii poetului și de a reuni pe toți prietenii. Iar pentru o organizare mai eficienta, pentru a putea intra mai ușor in contact cu autoritățile si partenerii locali, am avut nevoie de o organizare juridică a eforturilor noastre și astfel am decis fondarea asociației, pe care am denumit-o atunci : Asociația moldo-română din Elveția « Mihai Eminescu ». Ulterior, am renunțat la sintagma « moldo-română », pentru a nu crea confuzii cu privire la concepțiile împărtășite de membrii asociației la subiectul identității românești, care, de fapt, nu sunt nici pe de parte de inspirație sovietică, stalinistă.

Așadar, spiritul de protest contra trecutului comunist, laolaltă cu puterea de imbold a statuii din Vevey, toate în preajma aniversării a 160 de ani ale lui Eminescu și nu în ultimul rând prietenia dintre noi, toate acestea au și creat Asociația Eminescu din Geneva.

– Care sunt principalele activități ale asociației?
Încercăm sa organizăm ocazii frumoase care să ne permită să ne întâlnim și în același timp să ne realizăm scopurile statutare. Or, scopurile noastre sunt de ordin cultural si social. Ne propunem promovarea culturii române din România și Republica Moldova în spațiul elvetic, precum și a imaginii celor două state românești în Elveția. Iar cu ocazia organizării diferitor proiecte și evenimente ne bucurăm de posibilitatea de a ne reîntâlni din nou, de a cunoaște oameni și locuri noi.
Totodată ne-am propus sa realizam și activități de ordin umanitar, de caritate și binefacere. Anul trecut în colaborare cu o fundatie de caritate din Chișinău am transmis haine la case de copii.
Am ajutat un tânăr cu mobilitate redusa din or. Drochia căruia, cu ajutorul unor membri ai asociației cu suflet mare, i-am trimis în dar un cărucior.

– Cum sunt universitățile elvețiene, in comparație cu cele din Republica Moldova?
Universitățile din Europa au secole de tradiție. Cred ca faptul ca studenții noștri reușesc sa termine cu succes studiile în străinătate, iar unii dintre ei chiar se afirma in mediul universitar, mărturisește în primul rând despre capacitățile suficiente și motivația înaltă ale acestora pentru a reuși. Bineînțeles la mijloc este și meritul sistemului de învățământ din Moldova. Or, în Occident e vorba de un sistem de studii superioare cu totul și cu totul diferit de cel pe care-l avem noi acasă, ori mai exact decât acel pe care noi nu-l avem deloc. Pentru că o universitate cu corupție, fără condiții și fără concurență nu mai este o universitate, ci o fabrică de diplome. La noi până chiar și excepțiile care confirmă regula această tristă nu se ridică la nivelul unei universități întregi, ci mai degrabă la o singura facultate, sau chiar numai la o catedră sau profesor aparte… In fine, e vorba de un sistem funcțional întreg, între școală și piața muncii, care la noi din păcate nu exista.

-Ce ar trebui sa întreprindă autoritățile pentru a crește participarea la vot a cetățenilor moldoveni din afara granițelor?
Nu numai deschiderea a mai multor centre de votare, dar și o colaborare cu asociațiile din diasporă ar fi necesară pentru ca dreptul de vot să fie exercitat cât mai deplin, el având uneori rol hotărâtor pentru democrația de la noi. De exemplu, dacă deschiderea unui centru de votare în plus ar costa prea mult Statul, atunci cheltuieli mult mai mici ar însemna oferirea posibilităților de transport potențialilor votanți aflați în raza de 200-300 km de la centrul de votare. Și aici asociațiile locale din diasporă, care cunosc foarte bine terenul, ar putea efectua marea parte din lucru necesar ! Din experiența trecută vă pot spune cum asociația noastră de studenți a asigurat din resursele proprii studențești, deci și așa foarte limitate, transport și cazare pentru 4 studenți moldoveni care locuiau la 200 km de Geneva și de unde transport direct spre Geneva nu aveau. Patru voturi în plus pentru democrație vă poate părea nimic, dar contează gestul unora care au oferit transport și cazare, dar și a altora care au dormit pe la casele străine și au făcut efortul lor sa vină de departe. Aceste gesturi voluntare de fapt înseamnă că daca Statul și-ar ajuta cetățenii pe acest segment, într-un efort comun s-ar putea face cu mult mai multe pentru acele reforme pe care ni le dorim cu toții.
Deci o colaborare mai strânsă cu asociațiile locale din diasporă este foarte necesară. Mai ales că ambasadele și consulatele Moldovei sunt supraîncărcate și duc lipsă de oameni și resurse.

– În ce domenii Republica Moldova ar avea cel mai mult de învăța de la Elveția?
Cred că n-ar strica sa învățăm să zâmbim unii altora, când vorbim sau pur și simplu trecem unii pe lângă alții în stradă. Dar până atunci, să ne obișnuim să ne privim în ochi și să nu întoarcem sau sa coborâm privirile, de parcă am avea o țară de oameni străini care nu au nimic în comun. Elveția este o țara cu oameni care te privesc în ochi.
In același timp, ar trebui să învățăm tocmai să nu ne comparam cu Elveția, cel puțin în următoarele privințe :
1. O comparație deocheata ar fi sa ne dorim o « neutralitate », precum cea a Elveției. Or, neutralitatea Elveției prin istoria ei este unică în toată Europa și e păcat ca istoria noastră proprie se ignoră în favoarea unor modele care pot sa pară „mai comode”.
2. O alta comparație deocheată vizează forma de Confederație a Statului elvetic. Or, regiunile Elveției sunt atât de diferite, în termeni de limbă, mod de viață, până și chipul și portul oamenilor e foarte diferit, încât de fiecare dată când traversezi o zonă nouă ai impresia că nimerești în țară diferită!
Așadar, în loc ca RM să se amăgească cu tot felul de gogoașe care i-ar părea « modele demne de urmat », mai bine ar fi să se concentreze la înțelegerea problemelor sale interne, prima din care este starea de faliment a chiar Statului Republica Moldova. Un stat cu o independență ținută de la bun început în ostatec de o armată străină este în consecință și statul cel mai sărac din Europa geografică fără de bilet de intrare în Europa politică.

– Cum puteți contribui voi, studenți aflați la studii peste hotare, la dezvoltarea Republicii Moldova?
Votând pentru democrație. Sau încă prin crearea de asociații care să contribuie în măsura lor modestă la promovarea imaginii corecte, echilibrate despre RM, a culturii române din acest stat. Sau cel puțin atunci când știu sa-și numească corect limba pe care o vorbesc atunci când au ocazia sa comunice cu alte naționalități.
Bineînțeles că acei studenți cu studii de peste hotare care se vor întoarce acasă sau cei care s-au întors deja vor fi un sprijin important pentru construirea condițiilor mai bune de viață acasă.

– Ce-i dorești statului Republica Moldova?

S-au împlinit 200 de ani de la înstrăinarea Basarabiei. Le doresc celor doua state românești ca această trista aniversare sa devina ultima dată rotundă consacrată separației a doua parți de națiune.
Tinerilor din România si R. Moldova le doresc să-și creeze singuri cat mai multe ocazii ca să se cunoască și să se recunoască reciproc mai bine.
Iar în rest, cea mai buna urare, e cea a marelui Eminescu, care ne unește pe toți românii :

Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Tânără mireasă, mamă cu amor!
Fiii tăi trăiască numai în frătie
Ca a nopții stele, ca a zilei zori,
Viata în vecie, glorii, bucurie,
Arme cu tărie, suflet românesc,
Vis de vitejie, fală si mândrie,
Dulce Românie, asta ți-o doresc!
 

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.