Comunism original
Tabloul socio-politic in Transnistria este straniu pentru o tara europeana. Republica seamana mai degraba cu una din tarile africane sfisiate de razboaie, unde o mina de generali dicteaza in toate domeniile de activitate. in Transnistria, poate nu toti cei care formeaza elita sunt generali, insa majoritatea „actorilor” cu adevarat importanti au avut grade superioare in serviciile secrete ruse – KGB si GRU. Ei au pus pe picioare un aparat opresiv organizat pe structura KGB, care tine sub o mina de fier, prin aceiasi citiva oameni, politicul, mediul de afaceri, sectorul civil si presa. Evident, din postura de conducatori ai organelor de control si ai fortelor de ordine. in acelasi timp, atmosfera care predomina este aceea a unei republici sovietice din anii de glorie ai URSS. Singura libertate cu adevarat importanta a transnistrenilor este aceea de a calatori in afara tarii. insa pentru cei care au doar acte transnistrene, aceasta libertate se limiteaza la spatiul ex-sovietic. Libertatea de a face afaceri este doar aparenta. Cadrul in care se desfasoara afacerile este semi-legal sau complet ilegal, iar marile afaceri se raporteaza tot la clica organizata in jurul companiei „Sheriff”, controlata de familia presedintelui Smirnov si agenti ai securitatii locale.
Comunism fara comunisti
Simbolurile comuniste sunt vizibile la tot pasul in mica republica. Secera si ciocanul, steaua rosie sunt simbolurile intiparite pe stema Transnistriei. in orice oras, pe orice publicatie, aceste simboluri sunt folosite in mod obsesiv. Statuile lui Lenin si Stalin, tancurile si alte simboluri ale erei sovietice se regasesc la tot pasul. Si totusi, in discutiile cu oameni simpli, acestia nu considera ca traiesc intr-o tara comunista, ci intr-un capitalism pe care il detesta. in fapt, nu ideologia politica joaca un rol in Transnistria, ci interesul de afaceri. Propaganda de stat promoveaza citiva lideri, in frunte cu Igor Smirnov si pe „bravii luptatori” care si-au aparat tara cu arma in mina. in rest, este un ghiveci de simboluri care sunt promovate la gramada. Pe linga cele ale erei sovietice, simbolurile firmei „Sheriff” sunt la loc de cinste. Surprinzator, dar am descoperit in Transnistria un veritabil cult al personalitatii pentru Che Guevarra. Idol al tineretii presedintelui Smirnov, Che a ajuns sa reprezinte o miscare de tineret de extrema dreapta din Tiraspol. Fondatorul acestei organizatii, PRORiV („Sfredelitorii”), este un ofiter de rang inalt al serviciului secret transnistrean (MGB). O privire mai atenta asupra acestei organizatii si asupra fondatorului sau – Dmitri Soin – ne poate lamuri asupra felului in care interactioneaza aparatul opresiv si de propaganda cu domeniile conexe: sectorul ONG, presa, politicul, economicul si crima organizata.
Transnistreanul
„Sigur aveti permise de ziaristi?”, ne intreaba un pic nervos soferul de taxi care ne-a luat din Chisinau si ne transporta la Tiraspol. Dupa raspunsul afirmativ, se mai linisteste, mai ales ca la trecerea prin punctul de frontiera ne aude invocind numele lui Dmitri Soin ca parola de libera trecere. Nu numai soferul este relaxat, dar si intreg aparatul de control ne lasa sa trecem fara discutii. Asta dupa ce cu doua zile inainte fuseseram retinuti si controlati in cel mai mic amanunt de catre trupele de graniceri, subordonate temutului MGB.
Am hotarit sa-l vizitam pe Soin dupa ce am finalizat investigatia jurnalistica incognito pe teritoriul Transnistriei. Ne aflam la finalul celor doua saptamini de documentare, dupa ce am primit un avertisment din partea trupelor de graniceri sub forma unei retineri pentru un control amanuntit la intrarea in Bender. Prin telefon, Soin ne-a rezolvat permisul de a intra ca jurnalisti in republica separatista: „Va ajut eu cu permisul. in punctul de control doar spuneti ca va intilniti cu mine. Va fi de ajuns”. intr-adevar, a fost de ajuns, nu ni s-a cerut nici o explicatie suplimentara.
Din cenusiul capitalei sovietice dominate de Lenin, am patruns intr-o oaza occidentala – sediul organizatiei de tineret „Proriv”. Organizatia, care numara 300 de membri permanenti numai in Tiraspol, ocupa o aripa a cafenelei „Eilenburg”. Restaurantul fusese deschis in cinstea primarului orasului est – german Eilenburg, oras care a acceptat sa se infrateasca cu Tiraspolul in 2002. Legaturile cu capitala transnistreana au slabit in ultimii ani. La usa ne-au intimpinat bodyguarzi, care monitorizeaza pe mai multe ecrane fiecare ungher al sediului si al imprejurimilor. Chiar in fata sediului, troneaza BMW-ul negru seria sapte al lui Soin. Ofiterul MGB ne primeste vesel, vorbind in engleza, insa ne avertizeaza ca interviul se va desfasura in rusa. Sediul este spatios, are dotari moderne. Rasuna hituri occidentale printr-un sistem de boxe performant. Directoarele „Proriv” sunt studente si umbla imbracate ca pentru discoteca in miezul zilei. Cizme de piele cu tocuri inalte, ciorapi de plasa, pantaloni trei sferturi, mulati. in acest sediu se desfasoara cursurile Scolii superioare pentru lideri politici – Ernesto Che Guevarra. „Pregatim tinerii sa fie lideri, sa-si poata porni singuri o organizatie, sa invete sa faca materiale de propaganda. Urmarim sa construim o societate postmoderna – democratizam Transnistria si scoatem comunismul din Moldova”, ne declara cu zimbetul pe buze maiorul de securitate Soin. „Da, lucrez in serviciile secrete ca maior si conduc Directia pentru Apararea Constitutiei. insa am de gind sa ma pensionez, lucrez din ’92 in acest serviciu.” Soin este un personaj cu mai multe laturi de activitate: sociolog, profesor de sociologie la Universitatea din Tiraspol, instructor de yoga. A pus bazele unui centru privat de dezintoxicare, detine o tipografie si o companie de constructii si intentioneaza sa deschida o discoteca si un institut de yoga postmodern. Ofiterul din societatea civila isi framinta nervos stiloul de aur, in momentul in care deschidem jaluzelele de la geamul dinspre strada pentru a-i face o poza. Un bodyguard isi face aparitia in fata geamului, unde incepe sa patruleze discret. Soin poarta la mina un ceas de aur masiv, cu o curea maro, asortata cu geaca de piele. Are plete, prinse in coada. Este inalt, solid, imbracat numai in haine de firma. Pe tricoul sau se citeste Roberto Cavalli. Un pic mai tirziu, distingem sub geaca, infipt la briu, un revolver. Lui Soin ii este frica sa nu fie rapit: „Au fost mai multe tentative de rapire, incepind cu 2005. Acum, am un dispozitiv de garzi de corp permanent. Trei in Tiraspol si doua masini la plecarile din oras. Sunt ofiteri de interventie ai MGB”. intrebat cum de l-a ales ca simbol pe Che Guevarra pentru o organizatie de dreapta, Soin ne raspunde ca organizatia sa nu este nici stalinista si nici de dreapta. „Che Guevarra este simbolul revolutiei romantice – si asta urmarim si noi. Ca organizatie ne asemanam cu cei de la „Pora”, care au facut revolutia portocalie in Ucraina”.
„Ar fi trebuit sa am o pusca cu luneta!”
Soin este strins legat de crima organizata. Este acuzat ca a comis doua crime in mod direct, asupra unui autostopist si asupra unui camatar. Apoi este acuzat ca a organizat alte 25 de crime in serviciul MGB si in particular pentru a-l ajuta pe Antiufeev (seful MGB) sa domine micile grupari de crima organizata locale. Printre acuzatori este si fostul comandant al Armatei a 14-a Mihail Bergman. „Ar fi trebuit sa am macar o pusca cu luneta”, ne raspunde ironic Soin.
Anul trecut, Soin a fost implicat intr-un caz bizar de trafic de armament. Un jurnalist britanic de la cotidianul „Sunday Times”, pozind in dealer de arme, a ajuns in contact cu un ofiter al MGB, pentru a achizitiona rachete „Alazani” din Transnistria. Rachetele „Alazani” erau rachete meteorologice, insa au fost transformate in rachete de marcaj si de lupta. Conform documentelor pe care le detinem, pe teritoriul Transnistriei au existat 38 de astfel de rachete.
Ofiterul MGB l-a pasat pe jurnalistul britanic unui om de legatura, in persoana lui Dmitri Soin, despre care jurnalistul britanic nu stia nimic si credea ca este un membru al lumii interlope. Jurnalistul si Soin s-au intilnit de mai multe ori, prima oara in Transnistria, apoi intr-un hotel din Chisinau. Negocierile au condus la un pret final de 500 mii de dolari pentru trei rachete „Alazan”, cu posibilitatea de inspectie in prealabil. Rachetele urmau sa fie livrate in sudul Ucrainei, pe un aeroport. „Sunday Times” nu a facut tirgul si a publicat un articol pe tema aceasta.
Soin neaga toate acuzele care i se aduc. Sustine ca este victima unui razboi al informatiilor murdare, pus la cale de serviciile secrete din Moldova. in vocabularul sau se amesteca aceleasi sintagme pe care le-am auzit din gura lui Antiufeev: coloana a cincea este pregatita de catre SIS, sunt tehnicile de propaganda ale lui Goebbels, toti care sunt impotriva sunt agenti. intrebat daca poate calatori in voie, ofiterul MGB ne raspunde ca nu poate merge in Moldova, pentru ca ar fi arestat, ca nu stie sa fie pe lista „Interpol”-ului si poate circula in alte tari. Am verificat, iar Soin se afla pe lista „Interpol”, cautat pentru crima.
Din observatiile pe teren si din cifrele statistice privind diversele capturi din Moldova si Ucraina, reiese ca vama si serviciul de securitate din Transnistria sunt de fapt forte care au mai degraba un rol de protectie, organizare si dijmuire a activitatilor ilegale. Interesanta este si structura fortelor armate de pe teritoriul republicii separatiste. Practic, atit armata transnistreana, cit si Armata a 14-a si trupele pacificatoare ruse folosesc militari care locuiesc in republica, transnistreni. Unii pe baza de contract, altii care satisfac serviciul militar obligatoriu.
Nota: Proiectul “Transnistria” este o investigatie jurnalistica a CRJI, finantata de catre SCOOP din Danemarca si SAS din Elvetia. La documentare au participat Stefan Cindea si Sorin Ozon (Bucuresti), Vitalie Calugareanu (Chisinau), Vlad Lavrov (Kiev), Igor Boldirev (Odesa) si Alexander Bratersky (Moscova)
