Astăzi a avut loc parafarea Acordurilor de Asociere și de Liber Schimb încheiate de Republica Moldova cu Uniunea Europeană în cadrul summit-ului Parteneriatului Estic (Vilnius, 28-29 noiembrie 2013). Un eveniment care ar fi trebuit să fie o sursă de bucurie și satisfacție profundă pentru cetățenii moldoveni s-a înscris în suita unor manifestări ce caracterizează o guvernare care este departe de standardele europene de gestionare a treburilor publice și de promovare a intereselor unei societăți europene. Așa se face că guvernarea de la Chișinău s-a afirmat și recomandat ca o echipă de specialiști în a preda altora ceea ce este al poporului statului moldovenesc. Și face asta prin procese netransparente. Așa de exemplu, recent, potentații de la Chișinău au predat – fără să ia vreun ban în bugetul statului – aeroportul internațional Chișinău unei firme rusești. Tot recent, ei au predat – de asemenea, fără să ia vreun ban în bugetul statului – 22% din acțiunile statului la Banca de Economii, tot unei firme rusești.
Această atitudine/înclinație de predare a ceea ce aparține poporului RM s-a manifestat încă de la începuturile actualei guvernări. În februarie 2010 premierul V. Filat a semnat la Kiev un Protocol cu privire la introducerea de modificări la Acordul interguvernamental privind recunoașterea dreptului de proprietate (din 1994), cu omologul său de atunci al Ucrainei, Iulia Timoșenko, prin care RM, în persoana șefului PLDM, ceda/preda statului vecin ucrainean 20 ha de pământ moldovenesc în satul Naslavcea, pentru folosința hidrocentralei de la Novodnestrovsk, regiunea Cernăuți. Întors acasă, într-o declarație pentru mass-media, șeful Guvernului de la Chișinău și-a motivat acțiunile prin presupunerea că Ucraina are un rol important în rezolvarea problemei privind zona nistreană a RM.
La 1 iulie 2011, într-un comunicat pentru presă, MAEIE a anunțat că RM (actuala guvernare) a transmis în proprietatea Ucrainei sectorul de șosea Odesa-Reni în regiunea localității Palanca a Republicii Moldova (7,77 km), precum și sectorul de teren, prin care trece aceasta. Astfel s-a pus punct într-o chestiune controversată, legată de teritoriul moldovenesc respectiv. Unul dintre argumentele invocate de ministrul de externe de atunci, Iurie Leancă, a fost acela că Ucraina amenințase autoritățile moldovene că va aplica reglementarea privind obligativitatea deținerii unei sume în valoare de 1100 euro de către cetățenii moldoveni la trecerea frontierei moldo-ucrainene. După predarea porțiunii de șosea în cauză, prevederea respectivă, adoptată încă în 2009 și care trebuia să fie aplicată din 24 august 2009, dar care nu a mai fost implementată – a fost anulată.
De asemenea, reluarea traficului feroviar pe segmentul nistrean, la 30 martie 2012, în urma unui acord între șeful administrației de la Tiraspol, E. Șevciuk și premierul V. Filat, a ridicat semne de întrebare, în condițiile în care nu fusese lămurită chestiunea cu privire la proprietatea Căii Ferate a Moldovei după ce nodul de cale ferată din Bender a fost preluat în forță la 6.09.2004 de organele de forță ale regimului de la Tiraspol. Prin reluarea traficului feroviar fără retrocedarea averii Căii Ferate a Moldovei, se crea impresia că guvernarea de la Chișinău s-a împăcat cu gândul pierderii unității respective, adică după ce nistrenii au preluat-o cu forța în 2004, în 2012 autoritățile moldovenești au predat-o nistrenilor de bună voie.
Și iată că astăzi, după știrea privind parafarea celor două Acorduri ale RM cu UE, așteptăm cu emoție publicarea textelor respective. Sperăm (cu neliniște) să nu constatăm din conținutul celor două documente că specialiștii (guvernanții) moldoveni au predat și piața moldovenească în totalitate firmelor din UE, că au capitulat, de exemplu, în fața firmelor producătoare de OMG-uri, care cu siguranță își vor găsi cumpărători în cea mai săracă țară din Europa, în care unii s-au bucurat de anunțul privind deschiderea unor magazine sociale… Cu regret, în condițiile lipsei oricărei transparențe și a lipsei oricăror consultări a potentaților cu mediul academic, așteptările în ceea ce privește textele celor două acorduri sunt cu un rezultat imprevizibil.
