Cetățenia română pentru moldoveni
De la repararea istoriei, la pierderea buletinelor
„Am fost un visător incurabil. Credeam că vom reveni la rădăcinile noastre… În 2012 am înțeles că nu mai e loc de visuri”, recunoaște Valentin Dolganiuc. El a fost unul dintre acei 380 de deputați ai primului Parlament al Republici Moldova. Tot el s-a regăsit în al doilea, cât și în al treilea Legislativ, timp în care, spune Dolganiuc, „speram aproape cu toții să revenim la originile noastre de la care ne-au rupt rușii cu Armata Roșie. Atunci s-a comis una dintre cele mai mari nedreptăți față de poporul nostru. Am fost cedați de către regalitatea română…”, constată fostul deputat.
Nedreptatea despre care vorbește Valentin Dolganiuc datează încă din vara anului 1940, când regele României Carol al II-lea a renunțat la Basarabia și la partea de Nord a Bucovinei. După prăbușirea Uniunii Sovietice și declarația de independență a Republicii Moldova, sute de mii de moldoveni au depus dosarele pentru a-și redobândi cetățenia română de care au fost lipsite forțat familiile lor.
Pentru a înțelege mai bine cum am ajuns să ne revendicăm acest drept și de ce acum sunt retrase unele cărți de identitate românești, am răscolit prin istorie, am stat la povești cu persoane care și-au redobândit cetățenia română, dar și am adresat mai multe întrebări autorităților din România.
Pentru a înțelege mai bine cum am ajuns să ne revendicăm acest drept și de ce acum sunt retrase unele cărți de identitate românești, am răscolit prin istorie, am stat la povești cu persoane care și-au redobândit cetățenia română, dar și am adresat mai multe întrebări autorităților din România.
Împărțeala secretă a „marilor puteri”
Până în 1940, Basarabia, teritoriul actual al Republicii Moldova, era parte a României, iar cetățenii erau români. Lucrurile s-au schimbat în iunie 1940, când URSS a ocupat teritoriul fără drept de apel, afirmând că Basarabia i-ar fi aparținut în exclusivitate Imperiului Rus, dar i-a fost luată ilegal în 1918, când Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România.
„De-a lungul existenței URSS, istoriografia și propaganda sovietică au susținut că Rusia și Moldova aveau relații vechi de un secol. S-a afirmat că cel puțin doi conducători medievali ai Principatului Moldovei: Ștefan cel Mare, la sfârșitul secolului al 15-lea, și Dimitrie Cantemir, la începutul secolului al 18-lea, au cerut ca principatul lor să fie inclus în Imperiul Țarist. Însă, această narațiune se baza pe o interpretare părtinitoare a documentelor în care moldovenii cereau ajutor în lupta împotriva otomanilor. Acele cereri, însă, nu au implicat niciodată dorința de a se uni cu Rusia. În 1812, după un război ruso-turc de șase ani, Imperiul Țarist a ocupat partea de Est a Principatului Moldovei medieval și l-a redenumit Basarabia. La acea epocă, aproximativ 90% din populația locală era de etnie românească. Ulterior, numărul populației de etnie românească a scăzut la 50% în ajunul revoluției bolșevice din cauza colonizării în masă a provinciei cu ruși, ucraineni, bulgari, găgăuzi, germani și elvețieni. În martie 1918, parlamentul local Sfatul Țării a votat pentru Unirea cu România pe baza așa-numitului principiu Lenin-Wilson al autodeterminării popoarelor… lucru ce nu a fost recunoscut niciodată de către URSS”, relatează istoricul Igor Cașu în cercetarea sa Moldova sub regimul sovietic comunist.
Planul de ocupare a Basarabiei a fost pus în aplicare de către liderii sovietici încă în anul 1939, când au semnat cu Germania nazistă Pactul Molotov–Ribbentrop. Oficial, documentul spunea că cele două mari puteri nu se vor ataca. Neoficial însă exista un protocol secret, prin care Europa de Est era împărțită în „sfere de influență”: Polonia urma să fie împărțită între Hitler și Stalin, Țările Baltice intrau în sfera URSS, iar Basarabia revenea sovieticilor ca ceva firesc. Aceste „mici” detalii au rămas neanunțate până în 1940, când URSS a început să fluture cu Pactul Molotov–Ribbentrop și să-și ceară drepturile pe care și le-a atribuit tot ea.
Stalin și Ribbentrop, după semnarea Pactului
Lipsiți de identitate
După ce Germania a ocupat Franța în iunie 1940, România a rămas fără aliați, situație de care a profitat conducerea URSS. Astfel, la 26 iunie 1940 trimite României două ultimatumuri prin care cere Basarabia și nordul Bucovinei, în caz contrar vor avea de înfruntat Armata Roșie. Rămânând singuri în fața sovieticilor, Carol al II-lea ordonă retragerea armatei și administrației de pe teritoriile la care râvneau sovieticii.
La 28 iunie 1940 Armata Roșie intră în Basarabia - are loc „venirea marilor eliberatori” - cum îi plăcea propagandei sovietice să numească această invazie. Peste noapte, România devine un „stat străin” pentru Basarabia, populația fiind divizată de o graniță, multe restricții și represiuni din partea rușilor împotriva populației române.
Autoritățile sovietice au impus imediat un regim totalitar. Au eliminat libertatea de exprimare, de asociere, iar cei care se opuneau erau considerați „dușmani ai poporului” și supuși represiunilor. Peste 130 de persoane au fost împușcate în primele luni de la invazie, pentru că au continuat să lucreze la proiecte culturale cu România. De asemenea, în perioada stalinistă, pentru eliminarea celor care nu se supuneau dictaturii impuse, au fost organizate trei deportări în masă, care au dus la strămutarea forțată a 60.000 de persoane. „Printre victimele regimului sovietic trebuie numărate și cei peste 150–200 de mii de morți, rezultatul unei foamete organizate în masă în 1946–1947 în fosta Basarabie”, susține istoricul Igor Cașu.
La 28 iunie 1940 Armata Roșie intră în Basarabia - are loc „venirea marilor eliberatori” - cum îi plăcea propagandei sovietice să numească această invazie. Peste noapte, România devine un „stat străin” pentru Basarabia, populația fiind divizată de o graniță, multe restricții și represiuni din partea rușilor împotriva populației române.
Autoritățile sovietice au impus imediat un regim totalitar. Au eliminat libertatea de exprimare, de asociere, iar cei care se opuneau erau considerați „dușmani ai poporului” și supuși represiunilor. Peste 130 de persoane au fost împușcate în primele luni de la invazie, pentru că au continuat să lucreze la proiecte culturale cu România. De asemenea, în perioada stalinistă, pentru eliminarea celor care nu se supuneau dictaturii impuse, au fost organizate trei deportări în masă, care au dus la strămutarea forțată a 60.000 de persoane. „Printre victimele regimului sovietic trebuie numărate și cei peste 150–200 de mii de morți, rezultatul unei foamete organizate în masă în 1946–1947 în fosta Basarabie”, susține istoricul Igor Cașu.
Cele trei valuri de deportări din perioada stalinistă
Limba română a fost interzisă în 1944. Alfabetul latin a fost înlocuit cu cel chirilic, pentru a crea o limbă „nouă”, așa-zisa „moldovenească”, care era, de fapt, o română stâlcită și amestecată cu cuvinte rusești. În plus, se scria în alfabetul chirilic, ca românii de peste Prut să nu-i înțeleagă. „Acest lucru era pentru a crea iluzia de diferență și pentru a dezbina”, adaugă istoricul.
Ceea ce propaganda numea „eliberare”, în realitate era supunere prin teroare, control și suprimarea identității culturale locale.
Ceea ce propaganda numea „eliberare”, în realitate era supunere prin teroare, control și suprimarea identității culturale locale.
Vânătoarea autorităților de la Chișinău
După declararea independenței Republicii Moldova, istoricii de pe loc și-au permis să scrie despre tentativele sovietice de a crea o națiune moldovenească diferită de cea românească. După Revoluția din 1989 și căderea comunismului, statul român a intrat într-o perioadă de reconectare cu românii lipsiți de cetățenie. Motiv pentru care, în 1991, România a adoptat Legea cetățeniei române, care a permis redobândirea cetățeniei persoanelor care au pierdut-o fără voia lor. Aceasta se referea la persoanele născute înainte de 1940 pe teritoriile pierdute (Basarabia, nordul Bucovinei), precum și descendenții lor până la gradul III (copii, nepoți, strănepoți).
Deși legea era scrisă, iar România nu cerea să fii stabilit cu traiul pe teritoriul ei și nici să renunți la cetățenia pe care deja o aveai, numărul moldovenilor care au depus dosarul în primii ani de la adoptarea legii a fost de circa 30 de mii. Procedurile de atunci, recunosc și autoritățile române, nu erau suficient de clare. Era nevoie de martori și de documente încă din perioada interbelică, iar multe dintre acestea erau pierdute. Mai mult, în perioada sovietică rușii au schimonosit numele în acte, ceea ce a îngreunat și mai mult procesul de colectare și completare a dosarului. Totuși, obstacolul cel mai mare era că noul stat independent Republica Moldova nu permitea dubla cetățenie, cu excepția tratatelor internaționale, care încă nu erau adoptate.
Deși legea era scrisă, iar România nu cerea să fii stabilit cu traiul pe teritoriul ei și nici să renunți la cetățenia pe care deja o aveai, numărul moldovenilor care au depus dosarul în primii ani de la adoptarea legii a fost de circa 30 de mii. Procedurile de atunci, recunosc și autoritățile române, nu erau suficient de clare. Era nevoie de martori și de documente încă din perioada interbelică, iar multe dintre acestea erau pierdute. Mai mult, în perioada sovietică rușii au schimonosit numele în acte, ceea ce a îngreunat și mai mult procesul de colectare și completare a dosarului. Totuși, obstacolul cel mai mare era că noul stat independent Republica Moldova nu permitea dubla cetățenie, cu excepția tratatelor internaționale, care încă nu erau adoptate.
Abia spre sfârșitul anilor ’90, se consolidează baza legală, ceea ce face să crească și numărul cererilor depuse. Un alt motiv, scrie presa de atunci, era sărăcia și condițiile de trai precare. Statul nu reușea să se pună economic pe picioare. Astfel, oamenii se vedeau nevoiți să caute de lucru peste hotare.
„Cuvântul «depopulare» se pronunță tot mai des la Chișinău. Potrivit Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, dintr-un total de 4,4 milioane de cetățeni, 600 de mii se află deja în afara granițelor….”, scria ziarul Adevărul în 2000.
„Cuvântul «depopulare» se pronunță tot mai des la Chișinău. Potrivit Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, dintr-un total de 4,4 milioane de cetățeni, 600 de mii se află deja în afara granițelor….”, scria ziarul Adevărul în 2000.
Fragment din ziarul Adevărul, ediția din 2000
Așadar, autoritățile au considerat că e nevoie să descurajeze populația să viseze la a doua cetățenie. „Președintele Petru Lucinschi a declarat că moldovenii prinși cu dublă cetățenie vor suporta decăderea din drepturile de cetățean moldovean: ajutorul social și de sănătate, pensii sau se va ajunge la confiscarea averii… Pentru stoparea fenomenului au fost închise pentru câteva luni și arhivele naționale, invocându-se lipsă de personal, hârtie și formulare. Decizia nu era deloc întâmplătoare, arhivele fiind locul de unde cei care voiau să-și redobândească cetățenia română luau copii ale actelor bunicilor sau părinților”, relata cotidianul.
Tot atunci, Lucinschi a cerut statului român lista persoanelor care au redobândit deja cetățenia română, invocând un proiect de lege care ar putea să-i ajute, însă a fost refuzat politicos de autoritățile de la București: „Misiunea fiecărui stat este să își apere cetățenii!”.
Tot atunci, Lucinschi a cerut statului român lista persoanelor care au redobândit deja cetățenia română, invocând un proiect de lege care ar putea să-i ajute, însă a fost refuzat politicos de autoritățile de la București: „Misiunea fiecărui stat este să își apere cetățenii!”.
Pluralismul cetățeniei, privit subiectiv
„În primii ani de la independență am adus limba română din nou acasă, cu alfabetul latin. Ne gândeam că nu mai e mult până la coborârea graniței și unirea firească cu România. Însă la conducerea statului au venit oamenii Rusiei, care au ruinat aceste speranțe”, susține Valentin Dolganiuc. Își amintește de atitudinea loială și preferențială a autorităților de la Chișinău față de ruși. „De cele mai multe ori nu vedeau nicio problemă în deciziile luate de Federația Rusă față de moldoveni, însă veneau numai cu obiecții la propunerile României”, constată fostul deputat.
Valentin Dolganiuc, la un protest împotriva dictaturii instituționale impuse de oligarhul Plahotniuc
Presa din acea vreme scria că ambasadele Federației Ruse și cea a României la Chișinău primeau zilnic zeci de cereri pentru cetățenia acelor state. Acest fenomen a motivat statul rus să deschidă un oficiu consular și la Tiraspol în anul 2000. În paralel, autoritățile române au decis ca din martie 2000, documentele necesare pentru redobândirea cetățeniei să poată fi depuse și la serviciile Pașapoarte din Bacău, Botoșani, Brăila Galați, Iași, Piatra Neamț, Suceava și Vaslui. „Asta după ce autoritățile de la Chișinău au respins în repetate rânduri propunerea de a deschide alte două consulate românești la Bălți și Cahul. Dacă în cazul Rusiei măsura nu a stârnit niciun comentariu, decizia Bucureștiului a nemulțumit autoritățile Republicii Moldova. Ministerul de Externe al Moldovei a declarat că prin acest gest «se stimulează, indirect, încălcarea legislației Republicii Moldova de către cetățenii acesteia»”, scria Adevărul.
„La Serviciul Pașapoarte din Iași, moldovenii din republică au venit încă din prima zi în care s-au primit documentele de redobândire a cetățeniei, așezându-se la coadă de la 1 noaptea. Programul începea la 10 dimineața. De atunci, în fiecare zi de program (marțea, miercurea și joia) vin 40-50 de persoane. Oamenii se înghesuie în sala strâmtă din sediul poliției județene, dar nici nu-i auzi. Rar schimbă o vorbă între ei, în șoaptă: niște oameni cuminți. Unii sunt chiar speriați. Dacă-i întrebi de ce, spun: „Nu știu”. Motivul real este că prin Constituția Moldovei, dubla cetățenie este permisă doar dacă între cele două țări există un acord în acest sens. Or, între Republica Moldova și România nu există un asemenea document…”, fragment din ziarul Adevărul, ediția martie 2000.
În perioada 1991–2002, circa 85.500 de moldoveni și-au primit cetățenia română
În noiembrie 2002, Republica Moldova exclude din Constituție interdicția deținerii pluralității de cetățenii. Însă în 2007, comuniștii au adoptat o lege prin care interziceau persoanelor cu dublă cetățenie să dețină funcții publice importante (cum ar fi: deputați, miniștri, judecători, polițiști, secretari la primării). Această lege a fost una extrem de controversată și a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În 2010 Curtea a stabilit că interdicția pentru demnitari de a avea dublă cetățenie era disproporționată și încălca drepturile omului. În prezent, cetățenii Republicii Moldova pot deține oricâte cetățenii doresc.
În noiembrie 2002, Republica Moldova exclude din Constituție interdicția deținerii pluralității de cetățenii. Însă în 2007, comuniștii au adoptat o lege prin care interziceau persoanelor cu dublă cetățenie să dețină funcții publice importante (cum ar fi: deputați, miniștri, judecători, polițiști, secretari la primării). Această lege a fost una extrem de controversată și a ajuns la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În 2010 Curtea a stabilit că interdicția pentru demnitari de a avea dublă cetățenie era disproporționată și încălca drepturile omului. În prezent, cetățenii Republicii Moldova pot deține oricâte cetățenii doresc.
Porțile spre UE
În 2007, când România intră în Uniunea Europeană, cetățenia capătă o miză practică enormă, iar numărul cererilor de redobândire a cetățeniei crește de două ori. Se vorbește tot mai mult despre cozile uriașe de la Autoritatea Națională pentru Cetățenie (din 2002, procesul de redobândire a cetățeniei române se face la ANC), birocrația sufocantă, acuzații de corupție și trafic de dosare.
Moldovenii erau ademeniți de libertatea de circulație care le era permisă datorită Uniunii Europene. „Și acest lucru nu are de ce să ne uimească, luând în calcul situația din perioada sovietică, când oamenii nici măcar nu aveau acte de identitate. Pentru a merge să vinzi niște legume în alte localități trebuia să primești o foaie temporară de la partid… Actele de identitate au început să fie eliberate de regimul sovietic abia în 1974. Până atunci însă, oamenii simpli nu aveau dreptul la pașapoarte, fiind practic legați de glie”, își amintește Valentin Dolganiuc.
Despre interesul sporit de a ajunge în UE cu ajutorul cetățeniei române vorbea și președintele român Traian Băsescu. Acesta a declarat în cadrul unei emisiuni TV din 2007 că a discutat cu José Manuel Barroso, președintele de atunci al Comisiei Europene. „Am explicat cât de esențial este ca Moldovei să i se dea o perspectivă europeană, pentru că altfel tentația tuturor cetățenilor Republicii Moldova pentru a beneficia de dreptul la mișcare, la muncă, va fi să ceară în mod legitim cetățenia română.” Tot în acea perioadă, ziarul Timpul scria că Voronin i-ar fi sugerat corpului diplomatic acreditat la Chișinău că „UE trebuie să vadă o problemă în faptul că cetățenii moldoveni vor să obțină pașapoarte românești pentru a beneficia de libertățile europene”.
Moldovenii erau ademeniți de libertatea de circulație care le era permisă datorită Uniunii Europene. „Și acest lucru nu are de ce să ne uimească, luând în calcul situația din perioada sovietică, când oamenii nici măcar nu aveau acte de identitate. Pentru a merge să vinzi niște legume în alte localități trebuia să primești o foaie temporară de la partid… Actele de identitate au început să fie eliberate de regimul sovietic abia în 1974. Până atunci însă, oamenii simpli nu aveau dreptul la pașapoarte, fiind practic legați de glie”, își amintește Valentin Dolganiuc.
Despre interesul sporit de a ajunge în UE cu ajutorul cetățeniei române vorbea și președintele român Traian Băsescu. Acesta a declarat în cadrul unei emisiuni TV din 2007 că a discutat cu José Manuel Barroso, președintele de atunci al Comisiei Europene. „Am explicat cât de esențial este ca Moldovei să i se dea o perspectivă europeană, pentru că altfel tentația tuturor cetățenilor Republicii Moldova pentru a beneficia de dreptul la mișcare, la muncă, va fi să ceară în mod legitim cetățenia română.” Tot în acea perioadă, ziarul Timpul scria că Voronin i-ar fi sugerat corpului diplomatic acreditat la Chișinău că „UE trebuie să vadă o problemă în faptul că cetățenii moldoveni vor să obțină pașapoarte românești pentru a beneficia de libertățile europene”.
Foto simbol - ceremonie dedicată zilei Limbii Române, pe fundalul unui protest pentru unire
În cei 35 de ani de la adoptarea Legii, peste 850 de mii de moldoveni au reușit să redobândească cetățenia română, iar 150 de mii de cereri se află în proces de examinare.
Redobândirea cetățeniei române
Dosarul trebuie completat cu originalul, o copie simplă, dar și una legalizată la notar a buletinului și pașaportului moldovenesc, precum și cu copii ale certificatului de naștere, căsătorie, deces sau divorț a unei rude născute pe teritoriul României până la 28 iunie 1940. România nu oferă automat cetățenia tuturor moldovenilor. Este un drept individual, bazat pe origine și documente, nu pe cetățenia actuală a Republicii Moldova.
De asemenea, e nevoie de un cazier judiciar din Moldova și patru fotografii color (format 3,5 x 4,5 cm). Cererile se depun personal, doar în baza unei programări prealabile, solicitată la adresa econsulat.ro.
În martie 2025, statul român a decis ca la dosar să fie atașat și certificatul de competență lingvistică, adică de cunoaștere a limbii române la nivel de înțelegere, scriere și vorbire, în caz contrar, dosarul va fi respins. Autoritățile române au argumentat că cetățenia nu este doar un act administrativ, ci reflectă faptul că persoana este capabilă să participe activ la viața socială și culturală a societății române, iar aceasta include cunoașterea limbii oficiale a statului.
De asemenea, e nevoie de un cazier judiciar din Moldova și patru fotografii color (format 3,5 x 4,5 cm). Cererile se depun personal, doar în baza unei programări prealabile, solicitată la adresa econsulat.ro.
În martie 2025, statul român a decis ca la dosar să fie atașat și certificatul de competență lingvistică, adică de cunoaștere a limbii române la nivel de înțelegere, scriere și vorbire, în caz contrar, dosarul va fi respins. Autoritățile române au argumentat că cetățenia nu este doar un act administrativ, ci reflectă faptul că persoana este capabilă să participe activ la viața socială și culturală a societății române, iar aceasta include cunoașterea limbii oficiale a statului.
Dacă dosarul este completat corect, acesta este verificat de către ANC. Aceasta fiind cea mai îndelungată etapă a procesului, care poate dura chiar și patru ani. Dosarul este verificat și avizat în acest timp de peste 10 instituții ale statului român. Începând cu data de 7 martie 2011, este posibilă verificarea statutului dosarului depus.
Depunerea jurământului încheie procesul de redobândire a cetățeniei. După verificarea dosarului, persoana primește o scrisoare oficială în care e anunțată că are la dispoziție șase luni pentru a depune jurământul de credință față de România. Iar asta se poate face, la fel, în baza unei programări. Ulterior, urmează perfectarea documentelor românești.
Depunerea jurământului încheie procesul de redobândire a cetățeniei. După verificarea dosarului, persoana primește o scrisoare oficială în care e anunțată că are la dispoziție șase luni pentru a depune jurământul de credință față de România. Iar asta se poate face, la fel, în baza unei programări. Ulterior, urmează perfectarea documentelor românești.
22 de mii de locuitori la o singură adresă
Ana-Maria și-a redobândit cetățenia română în 2021. „După depunerea jurământului m-am grăbit să-mi fac buletinul și pașaportul românesc. Mi se părea că astfel mă integrez atât moral, cât și social în noul stat”, recunoaște tânăra. Pentru perfectarea actelor a apelat la o agenție de la Chișinău. Aceștia au găsit o persoană dispusă să găzduiască în apartamentul său din București alți 12 moldoveni. „Am plătit 300 de euro - sumă destul de mare, dar simplifica mult lucrurile. Deși plăteam și eram transportați organizat nu mi se părea o încălcare a legii… Nicăieri nu era stipulat câte persoane se pot înscrie la un domiciliu”, povestește ea. Peste câteva săptămâni avea toate actele românești eliberate și un drum deschis spre țările europene pe care s-a grăbit să le viziteze. Ulterior, a început să-și facă studiile într-o țară UE. Folosea pașaportul românesc, cartea de identitate fiind uitată în geanta de călătorii. „L-am tot purtat cu mine, să nu-l rătăcesc prin dulapuri, dar fără să-l mai scot de acolo”, râde ea. În toamna anului trecut, citind știri cu privire la anularea în masă a cărților de identitate, a decis să verifice statutul cărții sale de identitate românești. După introducerea datelor, pe ecranul laptopului său a fost afișat: statut - anulat. „Nu știu să descriu ce simt, dar cel mai mult mă doare să văd comentariile oamenilor la aceste știri, unde deținătorii buletinelor anulate sunt descriși ca cei mai mari escroci și profitori ai secolului”, recunoaște Ana-Maria.
Probabil vă întrebați dar care sunt totuși beneficiile unui buletin românesc? Dacă nu aveți un loc de reședință stabil pe teritoriul României, nu ar trebui să încercați să vă faceți un act de identitate, atât timp cât e suficient și pașaportul românesc, cu condiția că nu doriți să vă găsiți un loc de muncă în România, să deschideți un cont bancar sau o întreprindere și nici să cumpărați o locuință - pentru că anume acestea sunt beneficiile de bază ale unui buletin de identitate românesc.
În ultimii doi ani au fost anulate peste 162 de mii de buletine românești, dintre care 100 de mii aparțineau moldovenilor. Asta după ce în 2023, legislația a fost modificată și este interzis să înregistrezi pe o adresă mai mult de 10 persoane, dacă acestea nu sunt rude. „Modificările la lege au fost absolut necesare. S-a ajuns la situații absurde. Am descoperit 22.000 de persoane cu domiciliu înscris la o adresă din Sectorul 3 al Municipiului București. De asemenea, au fost mai multe localități din țară, unde erau înregistrate peste 5.000 de persoane”, explică reprezentanții Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor (DGEP), responsabili de verificarea și asigurarea veridicității actelor de identitate românești. Potrivit lor, aceste adrese au fost descoperite în urma verificărilor făcute în perioada 2020-2021. Iar noua lege, susțin ei, oferă pârghii reale funcționarilor care înregistrează cărțile de identitate.
Întrebați dacă numărul mare de persoane înregistrate pe o adresă nu trezeau anumite suspiciuni în timpul înregistrării acestora de către funcționari, reprezentanții Direcției au răspuns evaziv, făcând trimitere la modificările legislative din 2023. „Astfel sunt excluse orice fel de modalități de a influența în vreun fel deciziile acestor funcționari.” Chiar și așa, înainte de modificările din 2023, funcționarii aveau posibilitatea de a refuza cererea în cazul în care existau careva suspiciuni că persoana nu intenționează să locuiască pe acea adresă și face declarații false.
Cum are loc anularea buletinelor
Autoritățile române anunță că în ultimele luni au fost documentate cazuri în care persoane originare din Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă și alte state ex-sovietice au dobândit documente de identitate românești, în baza unor certificate de cetățenie false. De asemenea, s-a constatat că multe persoane erau înregistrate la adresele care nu sunt spații de locuit. Mai mult, ne spun specialiștii, oamenii nu ezită să găsească „soluții” ca să se încadreze în limitele impuse de lege. „S-a constatat că proprietarii imobilelor înregistrează mai puțin de 10 persoane la acea adresă, pentru a se încadra în limita prevăzută de cadrul normativ. Iar ulterior, declară că respectivele persoane nu mai locuiesc la adresă și inițiază procedura de anulare a mențiunii de domiciliu, ceea ce face ca și buletinele respective să fie anulate… Într-o etapă următoare, proprietarii solicită stabilirea domiciliului pentru alte persoane, cu încadrarea în limita de 10 persoane…”, ne explică reprezentanții Direcției.
Astfel, angajații Direcției depistează adresele la care sunt înregistrate mai multe persoane, iar Poliția română iese în teren pentru verificări suplimentare. Dacă se constată existența unui domiciliu fictiv, Direcția este anunțată, iar aceasta anulează buletinele respective, informație introdusă în sistemul internațional de alertă, pe care îl verifică Poliția de Frontieră. „În situația depistării unei cărți de identitate românești la care a fost introdusă o semnalare, Poliția de Frontieră retrage actul, pentru a-l trimite către DGEP”, ne explică Poliția de Frontieră, fără a ne spune numărul cărților de identitate românești retrase până în acest moment. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne al României, cetățeni din 86 de state au rămas fără buletine românești, în baza noii legi aprobate de Parlamentul României în 2023.
Autoritățile române atenționează oamenii că retragerea buletinelor de identitate nu presupune și retragerea cetățeniei. Este vorba doar despre invalidarea cărții de identitate ca suport fizic și radierea mențiunii de domiciliu din Registrul Național de Evidență a Populației (RNEP). Astfel, doritorii pot să-și facă noi cărți de identitate, cu condiția că au cu adevărat viza de reședință pe o adresă din România și locuiesc acolo.
Astfel, angajații Direcției depistează adresele la care sunt înregistrate mai multe persoane, iar Poliția română iese în teren pentru verificări suplimentare. Dacă se constată existența unui domiciliu fictiv, Direcția este anunțată, iar aceasta anulează buletinele respective, informație introdusă în sistemul internațional de alertă, pe care îl verifică Poliția de Frontieră. „În situația depistării unei cărți de identitate românești la care a fost introdusă o semnalare, Poliția de Frontieră retrage actul, pentru a-l trimite către DGEP”, ne explică Poliția de Frontieră, fără a ne spune numărul cărților de identitate românești retrase până în acest moment. Potrivit Ministerului Afacerilor Interne al României, cetățeni din 86 de state au rămas fără buletine românești, în baza noii legi aprobate de Parlamentul României în 2023.
Autoritățile române atenționează oamenii că retragerea buletinelor de identitate nu presupune și retragerea cetățeniei. Este vorba doar despre invalidarea cărții de identitate ca suport fizic și radierea mențiunii de domiciliu din Registrul Național de Evidență a Populației (RNEP). Astfel, doritorii pot să-și facă noi cărți de identitate, cu condiția că au cu adevărat viza de reședință pe o adresă din România și locuiesc acolo.
„Deși mulți vorbesc despre interese care stau la baza redobândirii cetățeniei române, în cazul meu am făcut-o din sentimente românești. Nu am beneficiat de fel de fel de șmecherii: să-mi repatriez vreo mașină fără a plăti impozite sau să beneficiez de vreo indemnizație pentru copii, cum făceau unii prin acea perioadă. Am făcut-o din sentimente pur românești. La fel cum au făcut-o mulți prieteni de-ai mei, deputați și ei în primul legislativ. Iar când am depus jurământul față de statul român, am simțit că am revenit acasă, cu acte în regulă”, recunoaște Valentin Dolganiuc.
Text și fotografii: Tatiana Beghiu
Editare: Ana Gherciu
Editare: Ana Gherciu
