Sâmbetele satul e rupt de lume. E adevărat că nici în celelalte zile ale săptămânii oamenii de la Cernoleuca, un sat aflat la cam 230 de km de Chișinău, nu prea sunt alintați cu transport public până în centrul raional Dondușeni. Subsemnatul și-a propus să ajungă la Cernoleuca chiar în zi de sâmbătă. Autobuzul oprește în stația de la Climăuți (sat vecin), mai departe o iau la pas. O bătrânică îmi spune că e cam mult până la Cernoleuca, dar că fiind tânăr cei vreo 4-5 km sunt o nimica toată pentru mine.
A avut dreptate… Nici nu am observat cât de repede am ajuns la Cernoleuca. Ştiam mai multe despre această localitate, dar mai bine aveau să-mi vorbească oamenii satului. Poveştile spuse de profesoarele Rodica Frecăuţanu şi Alexandra Golea, dar şi de consilierul Ion Flocosu au un gust dulce-amărui.
Din conacul boierului Constantin Cazimir nu a rămas aproape nimic. În Muzeul satului din incinta Liceului Teoretic Igor Vieru sunt păstrate câteva cărămizi din zidurile Monumentului de Arhitectură. Construit în prima jumătate a secolului al XIX-lea acesta nu e decât o ruină şi doar cunoscătorii mai pot pricepe că pe timpuri aici stătea semeaţă o perlă a arhitecturii. Cine vede o dată acest tablou de la Cernoleuca, sunt convins că pleacă revoltat şi trist… Dar cine-l vede în fiecare zi cum degradează, cum este tot mai mult o victimă a nepăsării, oare ce trăiri are?
Cei de la Cernoleuca şi-au dorit păstrarea monumentului, au solicitat ajutorul autorităţilor centrale. Acestea, însă, s-au arătat neputincioase, invocând veşnica problemă – lipsa banilor. Pe acelaşi teritoriu mai există alte două clădiri rămase de la boierul Constantin Cazimir. În ele au funcţionat mai întâi o bancă de economii şi o şcoală, iar apoi un orfelinat. În 2010, cele două edificii au fost părăsite de copii (după reforma începută de Ministerul Educaţiei). Clădirile au rămas, deocamdată, la balanţa Ministerului Educaţiei, care nu-şi face prea mari emoţii în privinţa destinului acestora. Administraţia publică locală speră că edificiile vor trece în gestionarea lor, astfel vor putea salva ceea ce a mai rămas de le generosul boier.
Ceea ce bucură ochii este Parcul de la Liceul „Igor Vieru”. Pe o suprafaţă de circa un hectar se află o impresionantă colecţie dendrologică. „Avem Ginko-biloba, eucalipt, copacul lui Iuda, molizi, pini, tei, nuci, filodendron, narcise, irişi etc.”, susţine Alexandra Golea.
…Apoi, apare o altă pată neagră… Un alt monument lăsat de izbelişte la Cernoleuca este moara de vânt, care datează cu sfârşitul secolului al XIX-lea. Când văd moara de la Cernoleuca, cred că poveștile sunt adevărate… Că au fost mai multe mori cândva, că la ele veneau gospodari din cele patru zări, că erau morari de viță… Apoi a început lupta morilor de vânt cu mofturile modernității, cu indiferența oamenilor (cu zmeii, dacă e să luăm personaje de poveste)… Și rând pe rând au început să dispară, una câte una… și a rămas doar una din cele 12 și aceea zace în uitare și paragină…
Primăria de Cernoleuca a permis unei companii de telefonie mobilă să-şi instaleze antena în apropiere de moara de vânt, cu condiţia ca aceasta să restaureze monumentul. Antena a fost instalată, dar operatorul de telefonie mobilă nu şi-a onorat, deocamdată, promisiunea.
Cei de la Cernoleuca speră, însă, că într-o bună zi satul lor va fi căutat de turişti şi pentru faptul că aici se află o moară de vânt, printre puţinele rămase în spaţiul dintre Prut şi Nistru.
Oamenii de aici ştiu foarte bine că unii se arată încântaţi când aud că Cernoleuca este baştina marelui maestru al penelului – Igor Vieru (născut la 23 decembrie 1923). Este impresionant să vezi imensa poartă de lemn de la Casa-Muzeu Igor Vieru, să admiri imaginile care şi-au găsit locul pe pânzele talentatului artist.
De altfel, a fost un artist care a redat istoria satului prin picturile sale. Şi acum mai pot fi admirate lucrări cu moara de la Cernoleuca, cu bujorii albi – florile-vedetă ale satului, cu ulmii din centrul localităţii, cu tot ce e frumos şi sfânt, vorba poetului. Am trecut şi pe la mormântul pictorului, plecat în lumea umbrelor la 24 mai 1988. La locul de veci este o impunătoare şi admirabilă compoziţie arhitecturală.
Sigur, ajuns la Cernoleuca nu poţi rata ocazia de a intra şi pe la Biserica de lemn Naşterea Maicii Domnului. Acest monument de arhitectură a fost construit la 1888. Pe lângă sfântul locaş stau de veghe mai mulţi copaci seculari, cel puţin asta susţine preotul-paroh Andrei Munteanu. Aici, la biserică mai uită de griji şi nevoi, iar Dumnezeu îi întăreşte în gândul că nu e chiar totul pierdut.
Loc de bucurii e şi pentru faptul că tinerii mai revin la baştină, că râuleţul Băhniţa (un hidronim neîntâlnit pe hărţi), devine tot mai curat, că oamenii înţeleg că şi un fir de apă, şi unul de iarbă înseamnă mult pentru un trai mai bun.
