De Paula Munteanu/ Chişinău / Moldova.ORG/ — “Nu, nu pot să vorbesc în română. Sunt bătrân și nu am nevoie de această limbă", a declarat Andrei Babenco, directorul executiv al Universității Slavone din Republica Moldova, o universitate care este “orientată spre pregătirea specialiștilor la nivelul standardelor Europene”, și unde „ procesul instruirii se realizeză conform tehnologiilor informaționale moderne și avantajoase de pregătire a specialiștilor în instituțiile superioare”.
Nu-i nimic, am răbdat până acum, mai răbdăm o dată, nu?
„Nu!” a zis un jurnalist neînfricat pe care noi cu (aproape) toții îl cunoaștem deja.
Cu tricolorul legat la mână și poate încă vreo 2-3 panglici pierdute prin geantă, înarmat cu camera de filmat, cu constituția învățată pe de rost, și cu o extrem de mare dorință de a lupta cu balaurii, Făt-Frumos în versiune înnoită, sau pur și simplu Oleg Brega, a pornit la Universitatea Slavonă, pentru o investigație, aparent simplă.
Era vorba despre o fată din Cahul, care vroia să-și ridice actele de la Universitatea Slavonă, pentru a aplica în altă parte, doar că…nu putea să-și ia actele.
Aici a intervenit și eroul nostru, care vroia să discute cu rectorul universității, ca să soluționeze conflictul.
Păcat, dar în loc de rector, au apărut 4 bărbați cu mers țanțoș, care, foarte amabili, au început conversația cu:
„Что вы делаете здесь, молодой человек?”, iar după 30 de secunde de discuție, s-au început “variantele”:
„Так ты будешь на русском разговаривать?” Apoi a urmat faimoasa declarație a pro-rectorului: “eu sunt bătrân, și mie nu-mi trebuie limba română”.
Aș putea comenta, dar nu o voi face, deoarece un om care declară că nu are nevoie să cunoască limba de stat a țării unde locuiește, și unde, cred eu, că s-a și născut, nu merită comentariul meu.
Totuși, toate astea sunt “floare la ureche”, pe lângă rânjetul care l-a facut domnul, care s-a dovedit a fi pro-rectorul acestei instituții de învățământ superior, năpustindu-se asupra camerei de luat vederi.
După ce timp de 20 de minute, Oleg Brega a fost sechestrat, ținut prizonier, așa cum se vede din video, îmbrâncit, după ce ăia i-au și stricat camera de filmat, plus că a trebuit să suporte strigătele aproape animalice ale domnului Andrei Babenco și a subalternilor săi, acest pro-rector mai are și tupeul să declare că "La noi nu s-a întâmplat nimic. Sunt povești. Totul este bine. Este o comandă. Sunt minciuni și provocații. Asupra nimănui niciodată nu am ridicat mâna în viața mea, este un trucaj. Nu l-am reținut în universitate pe Oleg Brega. El singur a chemat poliția. Nu l-am atins nici măcar cu un deget. De ce voi, televiziune românească provocați. S-a terminat cu Găgăuzia și începeți cu Universitatea Slavonă? Nu s-a întâmplat nimic aici, totul este bine".
Printre puținele cuvinte care le-a auzit în acele momente Oleg în română au fost: ” închide gura” și “șăz acolo dac țam spus!”. “Nu aveți voie să filmați în instituție, dacă nu aveți permis", repeta Babenco în timp ce subalternii săi îl amenințau pe Brega. Aceștia au chemat paza, angajați ai serviciului de pază a unei companii private, păcat doar că totul a fost în zadar: jurnalistul, cunoscându-și drepturile, a refuzat să le prezinte actele acestora, arfirmând că doar poliției i se subordonă.
La venirea poliției, Oleg Brega a prezentat actele, iar ei au declarat, spre marea dezamagire şi furie a domnului director executiv, că Oleg Brega avea voie să filmeze, din moment ce se afla într-o instituție publică.
După venirea poliției, Andrei Babenco s-a retras, afirmând că trebuie să-și contacteze “superiorii de la glavnoe upravlenie”… poate ca să-i întrebe de ce e necesar să cunoști limba de stat în țara în care locuiești, poate din alt motiv, cine știe.
Cert este că lui Oleg Brega i s-au încălcat drepturile conform constituției Republicii Moldova, articolul 32, libertatea opiniei și a exprimării, și articolul 35, dreptul la învățătură.
Articolul 32: Libertatea opiniei şi a exprimării
1. Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum și libertatea exprimarii în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil.
Articolul 35: Dreptul la învățătură
5. Instituţiile de învățământ, inclusiv cele nestatale, se înființează și îşi desfășoară activitatea în condițiile legii.
Despre sechestrare nici nu mai zic si aici, stimați părinți, gândiți-vă bine de unde pornise toată harababura. Dacă mai țineți minte acea zicală veche românească cu buturuga mică ce răstoarnă carul mare, nu am fi știut cine și cum îi învață pe copiii noștri dacă acea biată fată nu apelase la Oleg Brega, deoarece de una singură nu-si mai putea ridica actele, până nu mituiești pe cine trebuie la acea universitate.
Și uite așa se întâmplase, dorința de a mai stoarce din necugetata studentă încă 2600 lei, ne-a deschis ochii la carul mare. Dar poate ar fi cazul să rasturnăm acest car cu proști, vorba lui Creangă, poate ajunge cu prosteala, dom-le Babenco!!!
Atenție! Urmează o recomandare pentru părinți:
Stimați părinți, viitorul copiilor voștri, respectiv, viitorul țării noastre se află în mâinile voastre. Solicităm sprijinul dumneavoastră în prevenirea decăderii socialo-economico-culturalo-politice a Republicii Moldova. Un tânăr cu viitor, este unul care învață într-o instituție unde valorile naționale sunt respectate, iar cadrul didactic, corespunde standardelor de moralitate internațională, și reprezintă un model de viață pentru tinerii cetățeni.
Cu alte cuvinte zis, universitățile, școlile, sau orice altă instituție de învățământ unde profesorii, învățătorii, administrația sau oricare alt angajat are astfel de atitudine față de copiii voștri, unde se refuză să se vorbească în limba de stat, unde sunt agresați tinerii, unde, la urma urmei, ei nu-și pot exprima liber opiniile, iar drepturile le sunt încălcate, astfel de instituții nu merită atenția dumneavoastră, și în deosebi, a copiilor voștri.
Cu stimă, Paula Munteanu
Călcat în picioare pentru că vorbeşte româneşte
