În urma tratativelor intense purtate în ultimul timp cu liderii comunităţilor ruse şi maghiare din Ucraina (parteneri ai Partidului Regiunilor) în vederea apărării învăţământului în limba maternă, conducerea Uniunii Interregionale „Comunitatea românească din Ucraina” a semnat în ziua de 23 octombrie a.c. la Kiev un Acord de colaborare cu Organizaţia panucraineană „Mişcarea populară de apărare a drepturilor vorbitorilor de limba rusă din Ucraina” şi cu Uniunea Democratică a Maghiarilor din Ucraina.

Despre plecarea moldovenilor la câștig peste hotare s-a scris și s-a vorbit de cele mai multe ori cu o nedisimulată părere de rău. Săracii de noi, din vina unora sau a altora, a trebuit să părăsim plaiul natal, casa părintească și mămăliga strămoșească și să ne ducem “ prin străini”. Iar “ străinu-i ca și spinu ”, zice cântecul popular, iar “pâinea străinătății e amară”;și apoi, ca o concluzie fără drept de apel, înțeleptul din popor conchide:”fie pâinea cât de rea, tot mai bună-n țara mea!”

Dincolo de alegerea viitorului preşedinte care pare că acaparează toată dezbaterea publică, există o tensiune surdă care se întrezăreşte tot mai percutant în societatea din R. Moldova. Este tensiunea etnică. Din când în când, vibrează vizibil şi periculos. Un context politic instabil şi revanşard nu face decât să favorizeze o asemenea evoluţie care s-ar dovedi nefastă pentru întreaga regiune.

În pofida atmosferei de afară, încinsă din punct de vedere politic, editorialul de azi îl vom dedica lui Ion Conțescu, Carlo Tagliavini și Gheorghe David. Ei n-au fost politicieni și nici nu se mai află printre noi, Ion Conțescu plecând chiar zilele acestea, însă merită să facem o pauză, să ridicăm puțin privirea de la detaliile politicii cotidiene și să ne uităm măcar pe o clipă în urma lor. Cu siguranță, pentru mulți aceste nume nu spun mai nimic, asocierea lor părând întâmplătoare. ciudată chiar. Aşa este, într-o măsură oarecare.