Pactul de neagresiune încheiat între Uniunea Sovietică şi Germania nazistă în 23 august 1939 a şocat în epocă întreaga opinie publică europeană, inclusiv cea sovietică şi germană, partidele comuniste europene dar şi, mai ales, statele din estul Europei. Antinazismul era pentru propaganda bolşevică una dintre temele cele mai recurente în anii 1930, iar anticomunismul, de rând cu antisemitismul – una dintre cele mai importante caracteristici ale doctrinei naţional-socialiste.

Pe 23 august se implinesc sapte decenii de la un eveniment care a deschis calea pentru atacul Germaniei naziste impotriva Poloniei, deci a inaugurat seria de agresiuni criminale care s-au soldat cu supremul carnagiu cunoscut pana atunci de omenirea civilizata. Pregatit cu minutie in tratative secrete derulate la Berlin, unde partea sovietica era reprezentata de ambasadorul Vladimir Dekanozov (ofiter NKVD, unul dintre aghiotantii si confidentii lui Lavrenti Pavlovici Beria), Pactul a fost semnat la Moscova, in prezenta unui Stalin-Djugasvili ranjind satisfacut, de catre ministrul de externe al celui de-al Treilea Reich, Joachim von Ribbentrop si de catre omologul sau sovietic, Viaceslav Mihailovici Molotov.

Chiar daca s-au scurs saptezeci de ani de la eveniment, chiar daca unora li se poate parea preferabil sa nu privim inapoi decat in maniera conformista, 23 august 1939 ramane o data memorabila prin conotatiile ei de actualitate. Cele doua mari puteri ale timpului –Reichul nazist si Rusia Sovietica — incheiau in acea zi alianta a doua totalitarisme covarsitor de puternice (si pe atunci fratesti), semnand un pact intrat in istorie ca prolog al tuturor ororilor ce aveau sa fie dezlantuite, curand dupa aceea, odata cu invazia Poloniei din doua parti si toate faradelegile ce au marcat preambulul sangeros al celui de-al doilea Razboi Mondial.