“Cat costa unirea cu Basarabia”, un proiect de dragul tirajului

"Cat costa unirea cu Basarabia", un proiect de dragul tirajului Iulian Chifu In ultima saptamina, un cotidian de la Bucuresti a lansat un proiect pe cit de inedit, pe atit de socant. Rezultatul a fost ca textul s-a plimbat in jurul lumii si a fost tradus aproape instantaneu in limbile de circulatie. Am primit textul in rusa, engleza, romana din toate ungherele pamintului, in chiar a doua zi dupa aparitie: China, SUA, Albania, Armenia, Ucraina, Rusia, Olanda, Marea Britanie. Toti corespondentii intrebau ce-i cu asta, cit e de serios si ce vrea sa insemne. Joaca de-a ucenicul vrajitor Acest exercitiu jurnalistic cu impact in zona promovarii ziarului respectiv nu a dus la majorarea sensibila a tirajului curent al ziarului, cu exceptia celor trei zile cit a durat campania. Nici vizitele pe Internet nu s-au multiplicat decit in zilele respective. In schimb titlul a fost citat, alaturi de numele autorilor, mai peste tot prin lume, dar doar in retelele internationale ale celor ce se preocupa de spatiul post sovietic si in rindul comunitatilor de romani din intreaga lume. Fireste ca lectura s-a produs si la neprieteni sau acolo unde ea a stirnit preocupari puternice. Interesanta este insa care este finalitatea demersului, dincolo de exercitiul jurnalistic, altfel laudabil, si de impactul campaniei de PR a ziarului. Din discutiile cu autorii, finalitatea nu s-a putut desprinde, asa incit ramine doar rezultatul acestui exercitiu, care se traduce prin cresterea ingrijorarii in cancelarii occidentale vizind problemele pe care le absoarbe Uniunea Europeana odata cu aderarea Romaniei, dar si la Moscova si Kiev, unde interpretarea este ca Romania oficiala inca se preocupa de modificarea frontierelor, si de jocurile pe harta. Cit despre Chisinau, abia se stinsesera ecourile precedentelor preocupari dupa aparitia si declaratiile publice ale Presedintelui Traian Basescu, se abordau mai vocal temele nerespectarii angajamentelor fata de Consiliul Europei si Uniunea Europeana, sau erau atacate frontal la virf temele legate de promovarea falsei identitati a moldovenismului de sorginte stalinista in manualele numite "de istorie integrata", ca iata, diplomatia trebuie sa o ia de la capat pentru a proba ca Romania nu are agenda ascunsa fata de Republica Moldova. Sa ne intelegem: dezideratul reintregirii poporului roman in aceleasi granite anima inca, in subsidiar, orice roman din intreaga lume. Unora celelalte griji le-au obturat simturile, altii si-au pierdut acuitatea sentimentului national, insa dezideratul national subzista neatins. De la o aspiratie, la a operationaliza acest proces intr-un proiect national este cale lunga. Realismul ne arata ca orice doleanta trebuie judecata pornind de la situatia prezenta. Or existenta celui de-al doilea stat romanesc este o realitate, ca si recunoasterea acestui stat, iar in actuala situatie, cheia apropierii romanilor se poate face prin apropierea cit mai mare a Chisinaului de Uniunea Europeana unde Romania paseste deja la 1 ianuarie 2007. Sa recunoastem franc ca problema unirii nu este una care sa se afle pe agenda politica, pe agenda publica si cu atit mai putin pe agenda populatiei din Romania. Am incercat sa gindesc daca nu cumva scopul initiativei nu a fost acela de a aduce acest subiect pe agenda. Rezultatul demersului a aratat ca viata politica, parlamentara, administratia centrala nu a reactionat in nici un fel la aceasta initiativa, preocupindu-se mai mult de lichidarea efectelor secundare ale initiativei si de raspunsurile la intrebarile primite de peste tot. Subiectul nu a intrat pe agenda decit poate, intr-o forma care nu l-a recomandat, din contra. Dar poate efectul cel mai nefast l-a avut asupra romanului de rind. Acesta a citit materialul, a vazut costurile calculate si a tras concluzia ca e prea scump, ca viata sa e suficient de proasta pentru a se gindi la aceasta perspectiva zugravita in ziar. Practic efectul a fost acela de a indeparta romanul mediu de acest subiect, speriindu-l, dezamagindu-l si luindu-i speranta de a-si revedea rudele de singe in acelasi spatiu politic. Daca la acest demers mai adaugam nivelul reformelor care nu dau argumente nimanui spre a impinge Republica Moldova spre Uniunea Europeana, dar si declaratiile privind suprimarea extinderii pentru mai multi ani, poate pentru totdeauna, in cadrul actualului proiect european, efectul este cu atit mai suparator. Perspectiva pesimista a unui calcul trunchiat Pentru a nu lasa lucrurile la jumatate, cred ca ar fi bine sa abordam putin si modul in care s-au facut calculele de catre publicatia cu pricina, pentru a releva greselile care au condus la suma de 30 miliarde de euro estimata drept costuri ale reintegrarii statale si teritoriale. Unii ar spune ca un asemenea deziderat national este nepretuit, si orice ban este meritat. Si ei ar avea dreptate, dar abordarea in sine este gresita si calculul absolut eronat. In primul rind, ideea in sine este gresita, si neconforma atit realitatilor actuale, contemporane, cit si perspectivelor imediate. Un asemenea deziderat este in sine imposibil de atins in termenii actuali, iar aceste obiective sint nerealiste ab initio. A vorbi astazi de reintregire teritoriala si statala inseamna a ignora total cadrul institutional si normativ al relatiilor internationale contemporane. Erori grosiere de model si metodologie rudimentara Daca depasim irealitatea demersului si obiectivelor propuse – vezi calculul privind suveranitatea si controlul frontierelor din material – ne situam automatin zona ipoteticului. De dragul sublinierii irealismului demersului vom proceda la evaluarea pe fond a modelului, metodologiei si erorilor de calcul. Daca este sa vorbim despre erorile de model, aici principala eroare grosiera este aceea ca Romania ar trebui sa suporte toate cheltuielile de functionare si reunificare a celor doua state romanesti, si prin aducerea la acelasi nivel de infrastructura si prosperitate a situatiei din Republica Moldova. Aici eroarea de model intervine de la faptul ca Republica Moldova in sine isi are propriile resurse si capacitati de dezvoltare. Tot la capitolul erorilor de model se inscrie si eliminarea completa a Transnistriei din orice calcul, fara nici o explicatie. Intelegem ca exercitiul facut trebuia sa vizeze o realitate existenta- doua state romanesti, intre care Republica Moldova in contextul clar al frontierelor si capacitatilor actuale. Eliminarea din calcul a Transnistriei, fara explicatii, complica modelul si-i accentueaza irealismul, subliniind un partis-pris, o aproximare grosolana care introduce o eroare inacceptabila de model. Daca este sa vornim despre metodologie, calculul nu tine cont de nici una dintre experientele existente in istorie relative la Basarabia sau macarla unificarea germana. Macar aceste experiente si lectiile invatate ar fi legitimat o metodologie, prin transpunerea in conjunctura contemporana si in spatiul geografic de care vorbim. Or exista modelul reunificarii Basarabiei in 1918, dar poate cel mai exact cel al reintregirii din 1941-1944. Aici sint relevate toate experientele si toata vastitatea problematicii din acest spatiu istoric, cu greselile si lectiile invatate din acea perioada. Daca este savorbim despre modelul german, singurul element de metodologie transpus este unul din cele 4 dimensiuni calculate, respectiv relocarea si dezvoltarea productiei in Germania de Vest, transpusa ca o componenta in calculul ziarului in cauza. Cifrele sint cu erori sensibile, dar chiar si asa celelelte elemente complementare intrain contradictie, unele sint complementare si sumarea simpla introduce noi erori cu ordinul de marime comparabil cu rezultatul. Singurul element de metodologie de-a dreptul nou este introdus de Veaceslav Ionita. Expertul IDIS, in lipsa de instrumente reale si admisibile, introduce un coeficient inedit si eficient in acest caz, respectiv cel al sumei de investit pentru un loc de munca, estimat in jurul a 20.000 Euro. Pe aceasta directie s-ar putea dezvolta, intr-adevar un calcul grosier, dar care sa ne duca la un rezultat cu ordin de marime corect. Aici deoarece erorile intervin din numarul mare de locuitori ai Republicii Moldova cu slujbe in strainatate – care, deci, nu intra in asa un calcul decit daca obiectivul este reintoarcerea in tara a fortei de munca ce lucreaza in strainatate. Un alt fenomen de luat in calcul este "efectul de antrenare" al noilor locuri de munca, ce presupun cresterea puterii de cumparare, cresterea pietii si a cererii, atragerea de investitii si crearea de noi locuri de munca, toate fiind mecanisme de crestere economica care duc la un mecanism autosuficient de la un punct incolo, in conditii ideale, de gestionare perfecta a resurselor. Erori de calcul Poate partea cea mai importanta a erorilor introduse de acest exercitiu jurnalisticeste ca el nu se bazeaza pe motodologie si calcul economic ci doar pe un calcul matematic rudimentar, o suma banala a 4 principii care ar duce la atingerea obiectivelor fixate de modelul propus. Aici intervin cele mai mari erori. Apoi sint solicitate simple pareri ale unor economisti, care nu substantiaza in nici un fel, metodologic, calculul prezentat. Nu vom intra in detalii, dar propunem citeva procese economice care afecteaza substantial calculul propus. Primul factor de luat in seama este, fireste, economia actuala si potentialul Republicii Moldova in sine. Astfel, avem de a face cu o sursa enorma de resurse care, bine administrate, pot duce la utilizarea corecta a resurselor si acoperirea nevoilor de dezvoltare intr-un termen scurt de 3-5 ani. Vom folosi ca model ideea unei inlocuiri complete a leadershipului si a unei posibilitati absolute de a schimba instantaneu legislatia, institutiile si normele, pentru a permite o actiune de eficienta maxima. Primele tinte ar fi fiscalizarea completa a economiei. Dincolo de piata la negru si economia gri, dimensiunea nefiscalizarii economiei atinge procente cuprinse intre 150-200% din PIB-ul actual al Republicii Moldova. O alta sursa pentru a acoperi resursele necesare Republicii Moldova pentru dezvoltare este pachetul pentru atragerea investitiilor straine. Astazi acestea ating abia valoarea redeventelor externe ale muncitorilor ce lucreaza peste hotare. Nu trebuie uitata aici privatizarea reala, la valoarea potrivita, a obiectivelor economice din Republica Moldova. Aici intra, fireste, intreaga economie, inclusiv zona criminala si neaccesata din regiunea separatista. Reforma institutionala si reducerea cheltuielilor de stat este o alta tinta. Inca sintem la modelul ultrabirocratizat si ineficient al structurilor paralizate ce asteapta semnalul de la conducatorul unic pentru a misca ceva. Transparenta si descentralizarea chetuielilor administratiilor publice este urmatorul pas. Astazi, circa o treime din bugetul nominal scapa de sub controlul Parlamentului si este distribuit discretionar, de catre Ministerul Finantelor,pentru proiectele administratiei locale, la discretia interventiilor diferitilor potentati din prim planul administratiei sipoliticii de la Chisinau. In fine, evaluarea si bugetarea "cheltuielilor sociale" ar contribui la rotunjirea bugetului de pornire la reformarea economica a Republicii Moldova. Este vorba despre un tip de "impozit ascuns", ilegal, cu care sint taxati obligatoriu agentii economici si care au drept scop realizarea unor obiective sociale si culturale cerute de catre conducerea statului. Practic statul spoliaza si bugetele de sponsorizari si publicitate ale agentilor privati sau de stat, pe care le foloseste arbitrar, si nu transparent. Aici sint vaduviti de fonduri si societatea civila, si zona culturala sau sportiva a statului. Nu mai vorbim despre piata pe care o reprezinta cei 4,2 milioane de locuitori ai Republicii Moldova. Cuantificata in termenii unei puteri medii de cumparare, piata aceasta valoreaza in sine sume interesante in investitii straine si resurse bugetare de dezvoltare. Daca este sa mergem mai departe cu calculul, ar trebui sa reducem sumele cu complementaritatile oferite de cele doua economii romanesti, ba chiar cu complementaritatea in privinta nevoii de forta de munca. Complementaritatea a reiesit din cresterea brusca, dupa evenimentele din relatiile comerciale moldo-ruse, a dimensiunii schimburilor dintre cele doua tari, Romania ajungind in acest an pe locul 2, dupa Uniunea Europeana, in ceea ce priveste importurile si exporturile in relatia cu Republica Moldova. E adevarat ca admiterea Romaniei in UE va influenta schimburile, dar nu cred ca in ceea ce priveste valoarealor ci pretul unitar si calitatea produselor. In ceea ce priveste forta de munca, Romania are deja un deficit substantial in domeniul invatamintului rural, al asistentei sanitare primare, in special in localitatile mici. In plus, la dimensiunea investitiilor anuntate prin intrarea fondurilor europene va fi nevoie de forta de munca serioasa in constructii, unde deficitele sint deja substantiale. In plus, forta de munca inalt calificata va fi intotdeauna binevenita si-si va gasi locul in economia romaneasca. Este natural ca cea mai indicata sursa de forta de munca provine din Republica Moldova. Pregatirea este substantial coerenta in domeniile deficitare, limba este aceeasi, toate premizele sint pentru a inlocui miscarea fortei de munca spre occident si deficitele de crestere cu forta de munca din Republica Moldova. Iar complementaritatea reduce substantial costurile calculate de colegii nostri ziaristi. Concluzii: vointa politica, administratie performanta, reforme si seriozitate Lectiile invatate din procese similare au aratat ca a introduce 30 de miliarde de euro intr-o economie si cu o administratie ca cea a Republicii Moldova inseamna sa topesti banii in buzunare private, alimentind toate categoriile de mafii economico-politice si infractionale. Rezultatul va fi mediocru pentru dezvoltarea economica reala pentru ca Republica Moldova nu este pregatita de o asemenea experienta. Lectiile cele mai bune ni le ofera procesul extinderii europene, unul de succes prin efectele substantiale ale reformelor pe care le antreneaza si prin capacitatea financiara, dezvoltarea economica si eficientizarea institutionala. Credem ca vointa politica, administratie performanta, reforme si seriozitate pot duce la cresterea credibilitatii Republicii Moldova sila dezvoltarea sa substantiala in domeniul economic si social. Aici investitia ar fi minomala si s-ar rezuma la circa 500 milioane euro pe an, timp de 3-5 ani, in specialisti si know how pe care l-ar putea oferi Romania si celelalte state europene, daca acest ajutor ar fi solicitat si ar fi ascultat, pentru a-si dovedi eficacitatea. Bine administrata, Republica Moldova se poate dezvolta in toate domeniile pina la gradul de compatibilizare perfect cu Romania si cu Uniunea Europeana. Cred ca singura problema este aceea de limpezire a directiilor si optiunilor Chisinaului, crearea unitatii de vointa politica si a compatibilitatii dintre aceste optiuni si actiunile directe urgente, viguroase, in toate directiile. De aici vine dinamica dezvoltarii, iar o asemenea vointa manifesta si dorinta de sprijin pot duce la investirea de catre statele europene a sumelor necesare sprijinului de know how, iar ulterior credibilitatea redobindita antreneazasi sursele necesare de bani pentru a rezolva investitiile initiale necesare dezvoltarii economice si sociale a Republicii Moldova. Banii vin fara probleme daca esti serios, dinamic si coerent in reforme. Iar dupa transformari substantiale si reforme compatibile cu Uniunea Europeana, pasul formal al admiterii este automat. Conf.univ dr. Iulian Chifu (Ph.D.) este secretarul stiintific al Departamentului Relatii Internationale si Integrare Europeana si directorul Centrului pentru Prevenire a Conflictelor si Early Warning Bucuresti. // Flux