Acum câțiva ani, când am descoperit podcastul lui Esther Perel „Where Should We Begin?” (trad.: Cu ce ai vrea sa începem?), am simțit că am ajuns într-un spațiu intim, pe care ar fi fost imposibil să-l pătrund altfel. Cupluri anonime erau înregistrate în timpul sesiunilor de terapie cu autoarea, care ne arăta cele mai vulnerabile răni ale unor oameni. Dar cel mai important era că puteam să mă privesc în aceste confesiuni ca într-o oglindă, să încerc să înțeleg care mi se aplică și care nu, în timp ce-mi păstrez propria intimitate. Pe scurt, un dar imens și neașteptat, necesar ca o zi de ploaie în arșița verii.
Am retrăit acest sentiment recent, când am citit „Umbrele intimității”, de Ana Niculăeș. Numai că aici din pagini îmi vorbea o profesionistă pe care o cunoșteam, iar problemele erau expuse de oameni din același spațiu geografic cu mine, deci mult mai apropiați. Scrisă cu grijă, empatie, dar și rigoare științifică, cartea este un soi de manual de educație sexuală pentru adulți. Niculăeș este psihologă și psihoterapeută integrativă și aceasta este prima ei lucrare destinată publicului larg.
Enlarge
*fragment din carte*
Apoi, într-o zi, am ajuns la lecția despre educația sexuală. Toți am devenit brusc foarte atenți. Simțeam că urmează ceva important. Sudoare anticipativă, respirații reținute. Apoi, profesoara noastră — o femeie sobră, cu ochelari care alunecau mereu spre vârful nasului — a spus cu o voce grăbită:
— Acest capitol… îl veți citi singuri, acasă!
Și a trecut la următorul, despre sistemul digestiv.
A fost un moment de tăcere deplină, urmat de confuzie generală. Cum adică să-l citim acasă? Nu era tocmai acesta rostul școlii — să învățăm împreună, să întrebăm ce nu înțelegem?
Dar doamna era deja cu creta în mână, desenând un stomac.
Mi-ar fi plăcut să am această carte la începutul vieții mele de adult, să o dăruiesc prietenelor, surorii și chiar părinților mei. Cred că ne-ar fi ajutat pe toți să ne eliberăm mai ușor de povara stereotipurilor pe care le purtăm cu noi din copilărie și adolescență.
*fragment din carte*
Învățăm devreme că trebuie să fim „cuminți”. Că vocea noastră e mai puțin importantă decât liniștea altora. Că iubirea se obține prin suferință. Că nu e de datoria noastră să cerem — ci să așteptăm să fim alese.
Autoarea abordează teme profund umane și totodată strâns legate de cultura noastră: lipsa educației sexuale și, paradoxal, sexualizarea copiilor, mitul virginității, relația complicată dintre sex și religie, violul conjugal sau infertilitatea. Am apreciat faptul că textul e scris la feminin, deci se adresează direct femeilor. Dar tocmai de aceea cred că ar fi o carte utilă în special pentru bărbați, o șansă unică de a vedea lucrurile din partea cealaltă și de a-și dezvolta empatia.
*fragment din carte*
În Frumoasa și Bestia, ea trebuie să-l îmblânzească prin răbdare și iubire, în timp ce el rămâne agresiv până când, miraculos, devine „bun”.
În Cenușăreasa, nu cere, nu luptă – tace, rabdă și așteaptă să fie salvată.
În Fata babei și fata moșneagului, doar cea care înghite nedreptatea și muncește până la epuizare este răsplătită – dar numai când altcineva o vede și o validează.
Probabil cel mai profund aspect pentru mine a fost vulnerabilitatea de care dă dovadă și autoarea, expunând propriile trăiri și arătându-se umană, nu un arbitru imparțial și rece.
*fragment din carte*
Și totuși… mă opresc din scris și îmi amintesc de propria mea istorie. Ca femeie, am fost și eu acea fetiță care a învățat să fie „cuminte”, să zâmbească politicos când băieții mă tachinau, să-mi ascund furia și să mă prefac că nu mă deranjează glumele adulților. Ca psihoterapeută, înțeleg acum mecanismele acestor răni. Dar înțelegerea nu șterge complet tiparul.
Scrisă cu multă sensibilitate și, pe alocuri, cu un umor amar, această carte poate fi un prim pas spre autocunoaștere, prin povești de viață în care te poți regăsi, întrebări pentru reflecție care te provoacă și recomandări de lectură pentru aprofundarea temelor.
Prin intimitatea sesiunilor de terapie, dar și prin curajul de a-și expune propria vulnerabilitate, autoarea creează un spațiu în care poți fi tu, în care te simți ascultat, înțeles și ajutat.
Dar mai ales, un spațiu în care nu ești niciodată singur.
