Este relevanta scrisoarea trimisa catre Comitetul Helsinki Moldova de catre „parintele juridic” al Transnistriei, Vasile Iakovlev. Acesta a fost parlamentar in Chisinau in ’90, insa la fel ca si Smirnov a plecat la Tiraspol sa puna bazele statului transnistrean. in ’97 intra in dizgratia regimului de la Tiraspol si dispare din republica. Scrisoarea datata 7 aprilie ’97 vorbeste despre trei mari canale de trafic de armament. Primul canal a fost deschis in timpul conflictelor din spatiul ex-iugoslav, intre ’94 si ’95, si era controlat de mafia poloneza. Al doilea canal mentionat – Uzina metalurgica si Fabrica de ciment din Ribnita. Este ceea ce declara si Ion Leahu, de la Comisia Unificata de Control: „Sunt folosite transporturile masive de ciment si metal, care mascheaza prezenta armamentului”. in fine, al treilea canal de transport identificat de catre insider-ul Iakovlev este calea maritima. „Cu suportul autoritatilor de la Odesa, incarcatura mortii era transportata cu camioane in port unde era incarcata pe vapoarele ucrainene ale Companiei „Ascoflot”. Am identificat Compania maritima „Ascoflot”, inregistrata la Chisinau, insa cu un punct de lucru permanent in portul Iliciovsk. Numele ei este mentionat intr-un raport al Curtii de Conturi de la Chisinau, aparut ulterior scrisorii lui Iakovlev. Se mentioneaza acolo ca din momentul inregistrarii in ’93, compania nu a inregistrat contabil veniturile, nu le-a declarat catre stat si nu a platit nici un leu bugetului de stat. Curtea de Conturi mentioneaza numai veniturile obtinute in strainatate, in numerar, prin exploatarea a sase nave cargo. Este vorba de un milion doua sute de dolari pentru servicii de transport maritim, incasati cash prin doua firme off-shore: „Ascoflot Shipping” din Panama si din Insulele Bagame.
in aer
in sfirsit, cel mai utilizat culoar de contrabanda cu armament pare a fi calea aerului. Transnistria nu are propriul spatiu aerian recunoscut, deci orice zbor ar trebui sa fie ilegal. Si totusi intr-un atlas de prezentare in limba engleza, se face reclama companiei interne „Tiras Avia”, care are in plan deschiderea aeroporturilor internationale din Tiraspol si Camenca. in acest moment, exista numai permisiunea pentru zboruri efectuate de catre armata rusa. Conform unui acord din ’94, armata rusa are dreptul sa efectueze doua zboruri saptaminal de pe aeroportul din Tiraspol, cu scopul declarat de a aduce posta. in Rusia, avionul militar ateriza la o baza de linga Moscova. „Din pacate, Moldova nu controleaza bine spatiul aerian. Din mai multe surse am primit informatii ca avionul acesta este capabil sa transporte si tancuri”, afirma Stefan Uritu de la Comitetul Helsinki Moldova. intr-adevar, spatiul aerian transnistrean nu este monitorizat, nimeni nu vrea sa stie ce avioane zboara, pe ce rute si cu ce frecventa. Oficialii moldoveni sustin ca deasupra Transnistriei avioanele de contrabanda zboara la altitudine joasa in asa fel incit sa nu poata fi depistate de catre radar. Fapt este ca nici macar avioanele militare rusesti nu sunt controlate. Ion Leahu ne explica: „Cartierul general al armatei nationale supraveghea zborurile si tot el era organul abilitat care autoriza aterizarea si decolarea cit si investirea cu sistemul cifrat de identificare. in 2000 au inceput problemele. Transnistrenii nu-i mai acceptau pe moldovenii care se prezentau la aterizarea avionului pentru verificare si nici la decolare. Militarii moldoveni au fost retinuti, incarcerati si interogati timp de jumatate de zi, dupa care li s-a interzis sa mai apara, pe motiv ca nu se mai efectueaza zboruri”. Tot Leahu mai explica faptul ca nici inainte de 2000 nu se respectau acordurile internationale. „Controlorii moldoveni primeau informatia in scris referitor la marfa, fara a avea acces in interiorul avionului si fara a asista la decolare”.
Oficial, la Tiraspol nu se mai efectueaza zboruri. Ofiterul MGB Dmitri Soin ne spune degajat: „Pista aceasta nu mai e folosita de cel putin cinci ani”. Lucru contrazis, atit prin observatiile noastre pe teren, cit si prin declaratiile adunate. De departe, aeroportul din Tiraspol pare parasit. insa o simpla apropiere de hangarele aeroportului stirneste agitatie: se observa un dispozitiv militar de paza bine pus la punct. in plus, nimeni nu are acces la cele citeva zeci de hangare. Un raport clasificat al SIS vorbeste despre demararea procesului de renovare a complexului aeroportului Tiraspol si mai ales la lucrari de reamenajare a pistei. Informatiile sunt confirmate in discutia cu politistii moldoveni din Bender. „Eu am auzit ca zborurile s-au intrerupt pentru restaurarea aeroportului si din cauza unor neintelegeri financiare cu Ucraina, pentru survolarea spatiului aerian”, declara comisarul din Bender, Prudnikov. El confirma ca zboruri mai au loc din cind in cind. La fel si Leahu, ale carui surse de informare sunt radarul si „informatiile operative”.
Filiera Bout – Mutaliev
Rapoartele ONU si „Amnesty International” aduc dovezi clare privind implicarea a doua firme moldovenesti in transportul international de armament, in zone de conflict de pe continentul african. Cele doua firme, „Aerocom” si „Jet Line”, sunt inregistrate la Chisinau din ’97 si, respectiv, 2000, dar controlate de catre Victor Bout. Companiile aeriene au sediul chiar linga Aeroportul international Chisinau. Rapoartele internationale mentioneaza ca zonele in care acestea au transportat armament nu se limiteaza doar la tarile africane, ci cuprind Irakul si Afganistanul. Conform extraselor de la registrul comertului din Chisinau, cele doua firme detin o agentie de asigurari aviatice, „Afes M” si parti din doua banci: „Victoriabank” si „Investprivatbank”. (Asociatii din „Victoriabank” sunt legati si de „Moldinconbank”, tot de la Chisinau, unde actiuni are si centrala de la Cuciurgan.) Unul dintre proprietarii „Afes M” este mai vechea Companie „Renan”, controlata de fratii ceceni Moutaliev, vechi tovarasi de arme ai lui Victor Bout.
Conform presei internationale, serviciile secrete britanice au documentat deplasari ale lui Bout in Transnistria. Din informatiile adunate de pe teren, reiese si ca avioane ale companiilor aeriene „Aerocom” si „Jet Line” au facut escale tehnice la Tiraspol si in regiunea Odesa. Escalele tehnice au fost folosite intotdeauna ca pretext pentru incarcare sau descarcare de armament in zone aflate sub embargo.
Despre „Renan” s-a dovedit deja ca a participat la mai multe transporturi ilegale de armament in tarile africane intre 2000 si 2002. in plus, Compania „Renan” este implicata in traficul de armament catre Irak. La Bagdad au fost descoperite in 2003, de catre reporterii germani ai revistei „Stern”, o serie de documente care probau traficul de armament catre Irak cu ajutorul unor firme din Siria. „SES International Corporation” este firma siriana care a adus in Irak o linie de fabricatie a munitiei pentru „Kalasnikov”, cumparata de la „Balcombe Investments” din R. Moldova pentru aproape noua milioane de dolari. „Balcombe” este proprietatea fratilor Mutaliev si proprietara Companiei aviatice „Renan”. Este foarte posibil ca aceste utilaje sa provina din Transnistria, mai ales ca presedintele Voronin a declarat la sfirsitul anului 2005 ca detine documente de la Bagdad care certifica exportul separatistilor catre Irak a unor linii intregi de fabricatie a armamentului. Desi a promis ca va reveni cu amanunte dupa ce serviciile secrete vor studia documentele respective, autoritatile de la Chisinau nu s-au mai pronuntat vis-a-vis de acest subiect.
Filiera Zhukov – Angert
in anii ’94 si ’95, o serie de transporturi de armament au incalcat embargoul impus tarilor iugoslave. Transporturi masive de armament de constructie sovietica au fost vindute in zona. intre aceste cazuri de contrabanda am gasit un transport organizat de la Odesa, retinut de politia italiana in canalul Otrento, linga Venetia. Nava croata Jadran Express se indrepta catre Croatia cu o incarcatura impresionanta de armament de provenienta sovietica. Certificatul end-user pentru Nigeria fusese falsificat. S-a declarat ca armamentul venea din Belarus si Ucraina, insa acest lucru n-a fost stabilit. Investigatia italienilor a produs rezultate abia dupa sase ani, cind in Italia a fost arestat moscovitul Alexander Zhukov. S-a descoperit ca plata pentru armament s-a facut catre Compania „Sintez”, un conglomerat de firme inregistrat in Elvetia si Marea Britanie, condus de Zhukov si mai multi parteneri rusi si ucraineni. in aceasta afacere se gaseste si Alexander Angert, nas mafiot din Odesa, poreclit Angel. Printre partenerii de afaceri ai lui Zhukov si Angert se numara Leonid Minin, arestat tot in Italia, implicat in traficul cu armament contra diamante, catre Sierra Leone si Liberia.
Filiera Caucaz
Rapoartele serviciului de informatii din R. Moldova (SIS) mentioneaza traficul de armament din Transnistria catre zonele de conflict din Caucaz. Desi pare greu de crezut, din informatiile existente reiese ca separatistii au alimentat cu armament rebelii din Cecenia, Abhazia si Osetia, armament care a fost folosit impotriva soldatilor rusi. Operatiunile s-au facut cu stiinta si sprijinul Rusiei, care avea nevoie de un paravan. in 1997, dupa o operatiune militara a armatei ruse in Cecenia, s-a filmat un reportaj difuzat de catre televiziunea rusa RTV. Printre armele confiscate de la rebeli s-au distins lansatoarele portabile de rachete „Vasiliok”, produse exclusiv de uzina de la Ribnita. Astfel de lansatoare de rachete au mai fost capturate de la ceceni in 2000 si 2004.
De-a lungul ultimilor zece ani, au aparut mai multe stiri legate de vinzarea de armament prin firme bulgaresti catre republicile din Caucaz. Cel mai des vehiculat nume este al lui V. Podolean, care, prin mai multe companii inregistrate la Dubrich in Bulgaria, a traficat armamentul separatistilor. Printre acuzatori se afla fostul general al Armatei a 14-a Aleksandr Lebed, dar si unul dintre fondatorii Transnistriei, Vasile Iakovlev.
Paravan pentru mama Rusie?
Expertii militari din R. Moldova au inaintat o ipoteza surprinzatoare. Exista semnale ca grupuri de interese din Rusia au vindut armament propriu prin Transnistria, pentru a se pierde urma originii armamentului. O reteta folosita numai in cazuri speciale, cum ar fi conflictul din Caucaz. Nu exista insa documente care sa sprijine aceasta teorie.
Proiectul „Transnistria” este o investigatie jurnalistica a CRJI, finantata de catre SCOOP din Danemarca si SAS din Elvetia. La documentare au participat Stefan Cindea si Sorin Ozon (Bucuresti), Vitalie Calugareanu (Chisinau), Vlad Lavrov (Kiev), Igor Boldirev (Odesa) si Alexander Bratersky (Moscova). Foto – Robert Ghement. // Timpul
