sau „vinerile negre” ale democraţiei moldovene. Toţi îşi amintesc de „vinerile negre” din campania electorală precedentă, când se operau arestările la primăria municipiului Chişinău. Întreaga Moldovă aştepta cu respiraţia întretăiată acele zile de vineri, întrebându-se: „Cine-i următorul?”. Arestările se făceau în dulcele stil clasic al regimurilor dictatoriale, „fără gălăgie”, în plină stradă. Seara, lumea afla din „reportajele” de la M-1 că bravii colaboratori ai Departamentului lui Mejinschi au mai reţinut un „criminal periculos” din „mafia de la primăria capitalei”. Exista o anumită „logică” a „vinerilor negre”: sâmbăta, duminica şi chiar lunea, în RM nu apărea niciun ziar „antistatal”, astfel, mediile prezidenţiale, preluând iniţiativa mediatică, serveau informaţia în cheia necesară şi dorită de palat. Şi într-adevăr, după ce câteva zile la rând se învârtea ştirea despre arestarea „mafiotului X”, presei libere îi venea mai greu să convingă lumea că popa nu are fată…
Vinerea trecută, „reportajele” prezentate de către televiziunile prezidenţiale M-1, NIT şi EU TV de la şedinţa Consiliului municipal Chişinău (CMC) ne-au amintit de acele celebre „vineri negre”. M-1care şi-a făcut o normă deontologică din a nu prezenta evenimentele de mare interes public, ci numai cronica de palat, vineri seara, 6 iunie 2008, a oferit cu generozitate spaţiu pentru a „informa” telespectatorii despre „actul de justiţie” ce s-a produs la şedinţa CMC. Tot vineri seara, televiziunea lui Roşca, specializată în dezinformarea şi manipularea cinică a telespectatorului, în cadrul emisiunii de ştiri, pune pe post un material de la şedinţa CMC, bine periat, dintr-o singură sursă (ca de obicei), avându-l ca invitat pe… O. Onişcenko, unul din figuranţii principali ai „puciului” comunist din CMC. Un „reportaj” similar e prezentat şi la „Rezonans” de la M-1, prefaţat de un „comentariu” care nu are nimic în comun cu jurnalistica – Starîş a dat citirii un text propagandistic obraznic, cinic şi agresiv, plin de atacuri la persoană… Singurul post TV care a prezentat obiectiv cele întâmplate vineri la CMC a fost PRO TV Chişinău.
Cât valorează promisiunile lui Voronin?
M-am referit în mod special la mass-media prezidenţială nu întâmplător, ele fiind, indirect, participante la „puciul” de vineri. Nu trebuie să fii specialist în „arta comunicării” ca să înţelegi că instituţiile prezidenţiale de presă din RM sunt veritabile organe de propagandă ale guvernării. În lipsa unor instituţii de presă libere (echivalente ca arie de acoperire şi putere de influenţă), care ar prezenta informaţia corectă şi obiectivă, mediile prezidenţiale îşi îndeplinesc cu succes misiunea de manipulare, dezinformare şi spălare a creierilor telespectatorului. Rămâne doar să ne mirăm cu cât cinism îi minte Voronin pe cei de la Bruxelles că el va face totul ca în RM să existe o presă liberă.
Cât valorează, aşadar, promisiunile lui Voronin făcute la Bruxelles despre aceea că alegerile parlamentare vor decurge în spiritul celor mai înalte rigori democratice? Care alte probe le mai sunt necesare reprezentanţilor lumii europene (occidentale) la Chişinău pentru a înţelege cât de „democratic” şi cu ce metode acţionează regimul comunist împotriva opoziţiei şi al propriului popor? Oare nu e clar că felul în care presa prezidenţială a reflectat „puciul” de vineri constituie o dovadă că guvernarea a intrat cu tot arsenalul său mediatic în campania electorală şi că viitoarele alegeri au început să fie fraudate încă de pe acum?
Voronin a comandat haosul în CMC
La şedinţa de vineri a CMC s-a dat curs indicaţiei preşedintelui Voronin, făcută acum o săptămână la NIT, de a o termina cu „paţanii” din primăria Chişinăului. Referendumul la care îndemna Voronin trebuia pregătit, era nevoie ca în CMC să fie instalat haosul. Şi el a fost instalat. Astfel, sponsorul moral şi autorul din umbră al “puciului” de vineri e şeful statului – …„mediatorul şi garantul…”. „Puciul” de vineri însă nu trebuie privit izolat, ci în contextul războiului declarat de Voronin împotriva administraţiilor locale necomuniste, alese acum un an. El nu s-a împăcat cu această realitate şi, din prima zi de după alegeri, promovează deschis o politică obstrucţionistă şi discriminatorie faţă de aceste administraţii. Înţelegem că Chişinăul, în plan personal, este marea umilinţă a lui Voronin. De şapte ani e stăpân absolut peste toată Moldova, numai nu şi peste capitala ei. El, Voronin, fără a cărui permisiune în R. Moldova nici soarele nu îndrăzneşte să răsară, el, Voronin, în faţa căruia tremură şeful guvernului, preşedintele parlamentului, miniştrii, ambasadorii ş.a.m.d. este pus în umilitoarea situaţie să accepte o capitală condusă de altcineva, care nu i se închină şi nu-i pupă dreapta! Să te împuşti nu alta!
„Cartagina trebuie distrusă!”
De un an de zile, de când Chişinăul şi l-a ales primar general pe Dorin Chirtoacă, guvernarea comunistă se află în război deschis cu Chişinăul. Cu noul primar general nu s-au întâlnit niciodată nici şeful statului, nici şeful guvernului, nici preşedintele parlamentului. În schimb, nu s-a ratat nicio ocazie de a ataca noua administraţie a capitalei, personal Voronin dedându-se la insulte şi atacuri personale jignitoare la adresa tânărului primar şi preşedintelui CMC. Relaţia de rudenie dintre D. Chirtoacă şi M. Ghimpu a devenit obiect de grosolană batjocoră. Şi noi la timpul nostru nu ne-am arătat încântaţi de candidatura lui M. Ghimpu la preşedinţia CMC, vorba e însă că acum „puciul” e îndreptat nu împotriva lui M. Ghimpu, ci împotriva primarului general şi a coaliţiei democratice din CMC. Din prima zi, toată maşinăria statului a fost pusă împotriva lor. Voronin a sperat sincer că coaliţia democrată se va destrăma şi Chirtoacă „va cădea” în câteva luni. Iată însă că Chirtoacă (şi coaliţia) au trecut cu bine „examenul” iernii, viaţa oraşului decurge normal (în măsura în care poate fi normală viaţa sub regimul lui Voronin), ba chiar şi s-au făcut unele lucruri pe care nu au putut să le facă primarii „roşii” Ursu şi Iordan. Văzând că lucrurile în Chişinău pot decurge normal şi în continuare, iar alegerile parlamentare bat la uşă, Voronin nu a mai putut admite ca municipiul să rămână în mâna unei coaliţii necomuniste, de aceea, acţiunea de destrămare a ei trebuia începută cu demiterea lui M. Ghimpu din funcţia de preşedinte al CMC. „Cartagina trebuie distrusă!”.
De ce a fost ales Muşuc?
Misiunea de a o distruge i-a revenit lui E. Muşuc. De ce a acceptat E. Muşuc să participe la această „operaţie prezidenţială” este greu de spus. Nu e exclus că în spatele lui Muşuc stă un intrigant şi manipulator cu experienţă care „gestionează” cu abilitate disensiunile dintre acesta şi Braghiş şi încearcă să împuşte doi iepuri deodată: să destrame coaliţia democratică şi să pună cruce pe imaginea lui Braghiş de „democrat anticomunist”. Şi, într-adevăr, spargerea coaliţiei democratice din CMC de către PSD este o lovitură de imagine mortală nu numai pentru Braghiş, ci şi pentru partidul său, deoarece, după ziua de vineri, el va fi perceput, pe bună dreptate, ca o unealtă a lui Voronin. Ca răspuns la cârdăşia PSD cu comuniştii, Filiala Floreşti a PSD (inclusiv aleşii locali) a decis să adere la PL. Rog să se reţină: la PL, nu la PLDM. Din alt punct de vedere, este mai bine că lucrurile s-au developat acum, în CMC, deoarece ar fi fost mai grav dacă partidul lui Braghiş ar fi intrat în campania electorală din 2009 fiind perceput ca „partid de opoziţie”.
Jocul s-a terminat!
Prin „puciul” de vineri de la CMC s-a dat startul unei noi campanii politice împotriva opoziţiei la nivelul administraţiilor locale. Astfel, este de aşteptat ca „reverberaţiile” de la Chişinău să se resimtă imediat în administraţiile din raioane, în special acolo unde coaliţiile democratice sunt extrem de fragile, unde ele se ţin pe o diferenţă de două-trei voturi. (Deloc întâmplător „Rezonans”-ul s-a oprit sâmbătă la situaţia din Hânceşti.) Comuniştii nu pot admite ca actuala campanie electorală pentru alegerile generale din 2009 să decurgă în condiţiile când un şir de administraţii raionale sunt controlate de partidele de opoziţie.
Acum, apropo de opoziţie. Spargerea coaliţiei democratice din CMC limpezeşte, de fapt, apele şi elimină confuziile şi falsele percepţii ce mai domină respectiva zonă. Astfel, la momentul dat, guvernarea este formată – la nivel naţional şi municipal – din patru grupări politice (PCRM, PPCD, PD şi PSD, plus fel de fel de marginali politici „creştini”, „umanişti”, „interfrontişti” etc., opoziţia fiind reprezentată de trei partide cu pondere, relevanţă şi electorat: AMN (S. Urecheanu), PL (M. Ghimpu) şi PLDM (V. Filat). Această realitate e timpul să o înţeleagă şi alegătorii, dar şi „lăturaşii” din tabăra opoziţiei, care ar trebui, în sfârşit, să-şi trimită păpuşile la culcare. Jocul s-a terminat.
Lupta abia începe
Lupta adevărată însă abia începe. Trecând peste detaliile de ordin juridic, pe care lumea nu le prea înţelege, este limpede că actuala coaliţie democratică din CMC, atâta cât a mai rămas din ea, nu trebuie să coboare drapelele în bernă. Chiar dacă Klimenco e înarmat, chiar dacă tovarăşei Popa, ca şi Mioriţei, de … mulţi ani încoace gura nu-i mai tace, chiar dacă poetul ermetic pepecedist Corduneanu vrea să repete performanţa patriotică din 2005, când a distrus presa municipală. Opoziţia nu are ce scânci, că e bătută, că i se ia scaunul din prezidiu, că nu are acces la televiziunea publică… Opoziţia, dacă doreşte să fie crezută şi votată de electorat, trebuie să procedeze exact precum procedează coaliţia PCRM-PPCD-PSD – să se bată pentru putere, dar să se bată astfel ca să-i creeze lui Voronin… vineri negre…//www.timpul.md
