De Constantin Tănase
1. Ce instrucţiuni mi-a dat la Bucureşti Traian Băsescu
Televiziunea prezidenţială NIT, devenită de tristă faimă prin partizanatul politic agresiv în favoarea comuniştilor, a prezentat miercuri în cadrul buletinului de ştiri, ca pe un fapt diversionist şi antistatal, primirea de către preşedintele român T. Băsescu a unui grup de reprezentanţi ai societăţii civile din R. Moldova. Deoarece am făcut parte şi eu din această delegaţie, voi da unele explicaţii, menite să facă lumină în chestiunea dată.
Luni şi marţi, un grup de reprezentanţi ai societăţii civile din R. Moldova, din care au făcut parte ziarişti, scriitori, oameni de ştiinţă, cadre din învăţământ, foştii deţinuţi politici ai regimului de la Tiraspol A. Leşco şi Tudor Ivanţoc-Popa ş.a., s-a întâlnit cu mai mulţi oficiali români: ministrul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Ecaterina Andronescu, preşedintele Comisiei de politică externă a Senatului Titus Corlăţean, preşedintele Camerei Deputaţilor, Roberta Anastase, ministrul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu, preşedintele României, Traian Băsescu. Delegaţia a avut şi două întâlniri foarte utile cu Maria Toghina, preşedinta SRR, şi cu Alexandru Sasu, preşedintele TVR. Subliniez că nu a fost o vizită secretă, presa de peste Prut a informat publicul fără să vadă în acest eveniment ceva ascuns şi suspect, iar Preşedinţia României a făcut un comunicat de presă.
NIT-ul prezidenţial, specializat în dezinformări şi manipulări, îşi dezinformează telespectatorii afirmând că, chipurile, cele trei instituţii de presă (TIMPUL, JURNAL de Chişinău, „Vocea Basarabiei”), reprezentate de subsemnatul, Val Butnaru şi Valeriu Saharneanu, ar fi „afiliate partidelor de opoziţie”. Ba mai mult, NIT-ul nu se poate abţine de la o insinuare murdară, acuzându-ne că noi, cei trei directori de publicaţii, am fi mers la Băsescu nu numai pentru a conveni asupra finanţării respectivelor instituţii, ci şi pentru – fiţi atenţi! – a primi instrucţiuni… Această insinuare nu e atât de inocentă cum ar putea părea la prima vedere. În actualul context politic şi în actuala atmosferă de isterie antiromânească, acuzaţia despre „primirea instrucţiunilor” din partea unui stat care „luptă împotriva statalităţii RM” poate servi Procuraturii drept pretext pentru a porni un nou val de răfuieli cu publicaţiile TIMPUL şi JURNAL de Chişinău şi cu Postul de radio „Vocea Basarabiei”. Logica e simplă: dacă aceşti ziarişti au fost la Bucureşti şi „au primit instrucţiuni” de la Băsescu, aceste instrucţiuni pot fi doar antistatale, menite să „zdruncine statalitatea moldovenească”, iar comuniştii, când e vorba de statalitate, nu glumesc – te arestează şi te bagă la mititica.
Fireşte, nu a fost vorba despre nici un fel de instrucţiuni. Acestea există doar în imaginaţia bolnavă a NIT-ului şi a patronului acestuia, Voronin.
Preşedintele Băsescu, de exemplu, nu numai că nu a îndemnat la Unire, ci a avertizat minţile fierbinţi că „Dacă discutăm de Unire vreodată, iar eu nu am fariseismul de a nu pronunţa acest cuvânt, vă pot spune că punctul meu de vedere este că acest lucru se poate întâmpla doar atunci când cetăţenii ambelor ţări vor dori acest lucru”. Citez şi în continuare din notiţele luate de mine: „România nu are ca obiectiv imediat sau îndepărtat unirea R. Moldova cu România. Nu poţi pune să trăiască alături două populaţii numai pentru că aşa doresc nişte politicieni”…
Prin ce e „antistatală” această declaraţie a lui Băsescu?
E adevărat, preşedintele Băsescu a mai adăugat că, atâta timp cât el se va afla în fruntea statului român, nu va semna vreun tratat (de frontieră), fiindcă nu doreşte ca numele său să figureze alături de numele lui Ribbentrop şi Molotov. Şi al lui Voronin, aş mai adăuga eu.
Nu cred că un om normal ar avea de imputat ceva lui T. Băsescu pentru această poziţie.
2. Sărutul lui Iuda
Ca să vezi minune,Voronin a avut cuvinte de laudă la adresa Opoziţiei. În ultima sa conferinţă de presă (sper din tot sufletul ca să fie chiar ultima, în calitatea sa de politician aflat la putere) Voronin a apreciat faptul că liderii Opoziţiei, citez „au început să vorbească ceva mai mult despre Moldova, despre independenţa ei, despre necesitatea unirii întregii societăţi”. În legătură cu această declaraţie a lui Voronin trebuie să facem următoarele precizări.
Prima: când te laudă un adversar, îndeosebi unul ca Voronin, trebuie să devii vigilent şi să încerci să vezi unde ai greşit. Aşadar, undeva Opoziţia a greşit şi e nevoie să vadă unde anume. A doua: afirmând cele de mai sus, Voronin minte şi falsifică cu bună ştiinţă programele şi mesajele politice ale Opoziţiei, fiindcă Opoziţia nu acum a început să vorbească ceva mai mult despre Moldova, despre independenţa ei, despre necesitatea unirii întregii societăţi, ideea apărării independenţei fiind una centrală în discursul politic al Opoziţiei, şi nu de ieri, de alaltăieri. Independenţa R. Moldova este opera politicienilor care se regăsesc în rândurile Opoziţiei de astăzi, duşmanii independenţei fiind comuniştii de ieri şi de azi, în frunte cu Voronin. Astfel, afirmaţia lui Voronin este falsă, mincinoasă şi iezuitică, de altfel, ca şi teza lui despre aceea că abia astăzi apare în discursul Opoziţiei ideea „necesităţii unirii întregii societăţi”. Oare nu anume Opoziţia a vorbit în permanenţă despre această necesitate şi oare nu anume Voronin a fost acea forţă malefică (pauză) care a dezbinat societatea, a împărţit-o în moldoveni şi români, în statalişti şi unionişti, patrioţi şi trădători?
La fel de fariseice sunt şi celelalte declaraţii-îndemnuri ale lui Voronin, de exemplu, „iniţiativa” acestuia de a începe „modernizarea europeană a Moldovei” şi „procesul de negocieri privind stabilizarea relaţiilor interstatale dintre Moldova şi România”. Oare nu anume comuniştii au stat şi stau în calea modernizării europene a Moldovei? Oare nu anume comuniştii au aruncat în aer relaţiile normale dintre R. Moldova şi România? Voronin mai îndeamnă Opoziţia – culmea cinismului şi a obrăzniciei! – să acţioneze împreună pentru „reformarea audiovizualului public, demilitarizarea organelor de forţă şi consolidarea imunităţii sistemului nostru electoral”! Reiese, aşadar, că anume Opoziţia a fost acea forţă politică din RM care s-a opus reformării audiovizualului, demilitarizării organelor de forţă şi consolidării imunităţii sistemului electoral. De parcă nu ei, comuniştii, conduc de opt ani RM şi, având în aceşti ani o majoritate parlamentară covârşitoare, ar fi putut să rezolve aceste obiective într-o singură şedinţă plenară a legislativului? De ce nu a făcut-o? De ce vrea s-o facă abia acum? Şi oare chiar vrea s-o facă? Bineînţeles, nu. Nu vrea Voronin să se împace nici cu Opoziţia, nici cu România, nu vrea să modernizeze şi să europenizeze Moldova, nu vrea să reformeze audiovizualul ş.a.m.d. Voronin nu e sincer, iar ceea ce declară el e demagogie curată. Intuind că nu va avea majoritatea după 29 iulie, el doreşte să inducă electoratului ideea că şi după 29 iulie va deţine „pachetul de control”, rămânând singurul şi cel mai important actor politic. Sondajul publicat ieri, chiar şi fără Lupu (care pare cam tras de urechi în sus ca să nu rămână dincolo de pragul electoral), dovedeşte că Opoziţia unită îi devansează pe comunişti.
… Se vede că lucrurile merg prost în tabăra comuniştilor şi Voronin vrea nu numai în plan intern, dar şi în exterior să transmită un mesaj pozitiv, îndemnul lui la împăcare cu Opoziţia fiind o manevră menită să dreagă busuiocul (şi) cu Occidentul. Iată de ce, lauda lui adusă Opoziţiei şi îndemnul lui la împăcare aminteşte de sărutul lui Iuda. Slavă Domnului că nimeni nu-l mai crede pe Voronin – un cadavru acoperit cu flori nu va mirosi niciodată a flori.
