Moldova.ORG – Acum 3 ani, la 4 aprilie, Vladimir Voronin, liderul Partidului Comuniştilor, cu votul de încredere acordat de fracţiunile PPCD, PD şi fostul PSL era reales, pentru al doilea mandat consecutiv, la funcţia de preşedinte al R.Moldova. Presa de la Chişinău scria pe 4 aprilie 2008, că deputaţii din opoziţie (care a mai rămas!) s-au certat, şi-au pus cenuşă pe cap, şi-au adus învinuiri reciproce, unii au recunoscut greşeala, iar alţii au încercat doar să-şi justifice votul de acum trei ani. Declaraţiile şi reproşurile reciproce făcute de parlamentarii din opoziţie nu au fost auzite, însă, de colegii lor comunişti. Aceştea au părăsit demonstrativ sală în momentul în care se consuma acest „spectacol” parlamentar. Şi asta după ce, în debutul şedinţei în plen a Parlamentului, comuniştii le-au huiduit şi le-au închis microfonul deputatelor Vitalia Pavlicenco şi Victoria Cuşnir, care au încercat să vorbească despre „actul trădării” de la 4 aprilie 2005.
După ce a fost epuizată agenda şedinţei în plen a Parlamentului deputatul Valentina Cuşnir a ieşit la tribuna centrală pentru a rosti declaraţia care i-a fost bruiată la începutul şedinţei. Ea a declarat că ziua de 4 aprilie 2005 a fost pentru ea un examen de curaj, demnitate şi verticalitate pe care l-a susţinut cu brio. Valentina Cuşnir susţine că nu l-a ascultat atunci pe Iurie Roşca şi a stricat buletinul de vot. Cuşnir a ţinut să sublinieze că de la 4 aprilie 2005 încoace PPCD şi PCRM au continuat să „conlucreze prodigios”.
La rîndul său, Vlad Filat a recunoscut că votul pe care i l-a acordat, cu trei ani în urmă, preşedintelui Voronin a fost o mare greşeală, pe care şi-o asumă. Unul din motivele votului de încredere acordat lui Voronin ar fi, în cazul lui Vlad Filat, starea de lucruri din republică, de la acel moment, deosebit de tensionată. În plus, potrivit lui Filat, deputaţii din opoziţie l-au crezut pe liderul PCRM, care promitea democratizarea ţării şi promovarea valorilor europene.
Liderul PD, Dumitru Diacov a sărit cu gura şi a declarat că el nu crede în sinceritatea afirmaţiilor fostului său coleg de partid, Vlad Filat. „Tu ai votat conştient la 4 aprilie 2005”, i-a reproşat Diacov lui Filat. Filat nu s-a lăsat bătut şi i-a răspuns lui Diacov că el nu l-a vizat în declaraţia sa. În susţinerea lui Filat a sărit şi Anatol Ţăranu. El a spus că vicespicherul Maria Postoico nu trebuia să-i permită lui Diacov să vorbească la microfon. Postoico s-a făcut că nu prea înţelege şi a ordonat ca să i se închidă microfonul lui Ţăranu.
Lucru ştiut, sfârşitul încununează opera. La tribuna centrală a Parlamentului a ieşit, în final, Iurie Roşca, cu noi justificări pentru votul din 4 aprilie 2005. El a ţunut un discurs de vreo 15 minute (regulamentul prevede doar 7 minute). Liderul PPCD a subliniat că în acea perioadă chiar şi preşedinţii Traian Băsescu, Mihail Saakaşvili şi Victor Iuşcenko l-au susţinut pe Vladimir Voronin, pentru că acesta avea cele mai mari şanse să câştige alegerile. Liderul PPCD a reamintit despre presupusa conspiraţie întru asasinarea sa, declarând că, în acea perioadă, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, Valeriu Pasat, a venit la el şi l-a rugat să accepte bani de la Moscova pentru a organiza o revoluţie color la Chişinău. Mai nou, vicespicherul Roşca a declarat că a votat pentru Voronin şi pentru că a fost ameninţat de trei combatanţi că, dacă îl votează pe preşedinte, va primi un glonte în cap. „Eu nu înţeleg de frică. Aşa că şi acesta a fost unul din motivele pentru care am votat pro Voronin”, a mai declarat Roşca.
Liderul AMN, Serafim Urecheanu, a declarat în replică, că R. Moldova nu a fost în 2005 în niciun fel de pericol. „Faptul că azi cineva doreşte să se spele de votul de la 4 aprilie este incorect. Nu încercaţi să speculaţi pe spatele acestui popor”, a declarat Serafim Urecheanu.
În toiul acestor declaraţii şi replici arhicunoscute, deputatul Vitalia Pavlicenco, a părăsit sala şi, împreună cu tinerii din PNL, preşedinte al căruia este, a plecat la Ambasada României la Chişinău, prin intermediul căreea au transmis un demers de susţinere pentru Summit-ul NATO de la Bucureşti. Este singurul gest al opoziţiei de la Chişinău, care, copleşită de amintiri, a uitat să-şi pună, barem întrebarea: dar „participarea” sumară a preşedintelui Voronin la Summit-ul NATO de la Bucureşti nu este oare lovitura bumerangului lansat odată cu votul din 4 aprilie 2005. Istoria se repetă la doar 3 ani. — Moldova.ORG
