Biserica „Sfinţii Constantin şi Elena”, unul din cele mai vechi monumente arhitecturale, apare în arealul spiritual la 1777, fiind o ctitorie a spătarului Constantin Râşcanu. Se spune că sfântul locaş a fost ridicat pe locul unde există încă pe la 1730 o bisericuţă de lemn. Până la 1834, biserica din dealul Visternicenilor, a avut hramul „Învierea Domnului”, apoi – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, numită întru cinstirea memoriei ctitorului Constantin Râşcanu. Acesta a şi fost înmormântat chiar la intrarea în Biserică.

E-o dragoste veche, una care nici nu mai ştiu când a început. Eroii, însă, nu sunt de genul Romeo şi Julieta sau Veronica şi Mihai. Eroii sunt mai altfel decât în poveştile de dragoste – pentru că şi dragostea e altfel. El încântat, ele – încântătoare. El iubitor de frumuseţi, ele – frumuseţi de nedescris. El dornic de provocări, ele – provocator de misterioase. El – sunt eu, subsemnatul. Ele – sunt stâncile, poienile şi râul dragostei de la Feteşti.