De Ninela Caranfil
Urmăream declaraţia domnului Marian Lupu de ieşire din PCRM şi parcă aş fi avut un prilej de bucurie, dar sufletul meu de actriţă îmi şoptea: e fals, nu-i adevărat, e minciună, e un rol jucat prost. Avem noi, actorii, o intuiţie care, după o muncă îndelungată pe scenă – dar eu fac teatru de 40 de ani -, este în măsură să deosebească adevărul de fals.
Şi, dacă veni vorba de actori, nu sunt de acord cu faptul că oamenii politici au preluat denumirea profesiei noastre şi o folosesc în domeniul lor. Actorul adevărat, cu har de la Dumnezeu, spre deosebire de mai mulţi politicieni, joacă adevărat şi convingător, cu lacrimi, emoţii, cu durere, cu bucurie. Adică trăieşte cu adevărat rolul, nu mimează, nu minte, nu trişează şi, trăind ardent la maximă tensiune, poate să şi moară în scenă.
Îmi amintesc cazul regretatei actriţe de la Teatrul Rus „A. P. Cehov” – Nelli Camenev, a cărei inimă n-a rezistat intensităţii trăirii emoţiei şi a cedat. Actriţa s-a prăbuşit în scenă, a murit. Ce moarte nobilă şi tragică! Îmi mai amintesc de actorul şi regizorul Andrei Vartic, care până în ultima clipă a vieţii sale a ars ca o făclie întru Adevăr şi Dreptate.
Şi acum să ne întoarcem la „actorii politici” care defăimează profesia noastră. Marian Lupu, înainte de a face declaraţia, nu a fost la biserică, nu a bătut mătănii, nu s-a pocăit, nu a suferit cu adevărat această ruptură. Nu am citit pe chipul lui şi în fiinţa sa momentul de înţelegere, de suferinţă, de cutremurare, de durere şi de pocăinţă. Fiindcă, trăind şi înţelegând cu adevărat acel moment, trebuia să se lumineze, să iradieze şi să rostească: „Mă lepăd de Satana, îl aleg pe Dumnezeu! Fraţilor, mă căiesc, iertaţi-mă!”.
Şi dacă este să vorbim despre teatru – nu cel profesionist, dar cel de amatori -, actorii politici ne-au prezentat o piesă mediocră, proastă, jucată şi mai prost de către amatori neinspiraţi şi lipsiţi de har.
—
Ninela Caranfil, artistă emerită, actriţă la Teatrul Naţional „M. Eminescu”
