De Arcadie Gherasim
La 11 iunie, generalii Victor Catan, Anton Gamurari şi Valeriu Troenco, precum şi câţiva ofiţeri superiori de armată şi poliţie i-au cerut generalului Vladimir Voronin să-şi dea demisia din toate funcţiile publice pe care le deţine, în caz contrar va fi învinuit de uzurparea puterii în stat, iar în R. Moldova ar putea izbucni un război civil. Acest mesaj, transmis lui Voronin, dar şi societăţii moldoveneşti în ansamblu, a trecut oarecum neobservat, dat fiind noianul de alte reacţii pluraliste la psihoza declanşată de guvernarea comunistă după protestele tinerilor. Păcat că nu s-au memorizat în conştiinţa colectivă concluziile generalilor şi detaliile furnizate de aceştia, or, păstrând legăturile cu foştii lor subalterni din organele de forţă, domnii Catan, Gamurari şi Troenco sunt, la moment, cele mai competente şi credibile surse vorbitoare despre provocaţiile puse la cale de comunişti pe 7 aprilie 2009.
Autoritatea acestor ofiţeri, care au stat cu arma în mâini la straja suveranităţii şi independenţei R. Moldova atunci când Voronin stătea ascuns pe sub brazii de lângă Kremlin, spulberă definitiv marasmul propagandistic pus la cale de realizatorii istericei pelicule pe care Mark Tkaciuk şi alţi apologeţi ai fascismului modern moldovenesc le-o bagă pe gât maselor populare.
Generalul Anton Gamurari: „Când nişte colegi de-ai noştri s-au ridicat la etajele din Parlament au găsit acolo deja pregătite acele roţi de cauciuc cărora să li se dea foc, hârtiile care au fost aruncate pe geam erau pregătite. Persoanele care lucrează în aceste structuri au spus că arhiva Parlamentului a fost scoasă de sub bătaie cu două săptămâni înaintea acelor evenimente, birourile au fost deschise şi safeurile la fel. Ceea ce s-a întâmplat ulterior – torturarea băieţilor care erau prinşi pe străzi, descinderile în instituţiile de învăţământ când îi prindeau pe acei copii şi îi duceau la închisoare – ordinul pe care l-au primit aceste instituţii a fost dat de un singur om. Acesta este preşedintele republicii Vladimir Voronin”.
Generalul Valeriu Troenco: „Voronin gestionează ţara ca pe o gospodărie personală”. (…) „Cupa răbdării s-a umplut şi deja dezacordul oamenilor se revarsă în nemulţumiri care trec de limita Codului Penal.”
Generalul Victor Catan: „Voronin este factorul instabilităţii în societate”.
În finalul conferinţei de presă a generalilor, Valeriu Troenco a declarat direct că prezenţa de mai departe a lui Voronin pe scena politică ar putea provoca un război civil. Azi, la numai trei săptămâni de la această concluzie, ne dăm seama că ofiţerii au avut perfectă dreptate. Azi, tot ceea ce declară Voronin şi ceea ce organizează stafful său electoral conduce societatea spre o confruntare cu urmări imprevizibile. Mesajul radicalizat până la intoleranţă, instigarea cetăţenilor unul împotriva altuia pe criterii politice şi religioase, utilizarea unu la unu a terminologiei staliniste pentru crearea chipului „duşmanului poporului şi statului”, invenţia despre dispariţia Moldovei, conferinţele îmbătrânitului comsomolist Grigore Petrenko despre „pericolul care se abate asupra minorităţilor naţionale”, „hoardele naţionaliste”, „holocaustul care pândeşte societatea polietnică moldovenească” sunt doar câteva dintre direcţiile electorale ale PCRM. Impactul lor cumulativ asupra unui public supus în permanenţă atacului contextual mediatic şi la nivel de „prelucrare pe teren” ar putea fi unul devastator pentru societate şi nici pe departe nu se va stinge odată cu consumarea sufragiului din 29 iulie. „Chipul duşmanului”, altoit în conştiinţa filistinului cu referinţă la Opoziţie se va extinde în conştiinţa acestuia şi asupra susţinătorului acestei Opoziţii, astfel că ne sosesc deja semnale despre agresivităţi fizice la care se dedau partizanii diferitelor partide, despre replicile dure care au reapărut în comunicarea dintre vorbitorii de limba română şi vorbitorii de limba rusă, despre aroganţa unei anumite parţi a tineretului rus care generează iritare şi intenţia de a riposta. Aceste inoculări de psihoză pe care le operează stafful electoral al comuniştilor ar putea să destabilizeze definitiv situaţia din R. Moldova şi… s-ar putea întâmpla ca noi, oamenii simpli de diferite naţionalităţi, confesiuni şi opţiuni politice să ne căsăpim unii pe alţii, iar burghezia comunistă să urce pe cadavrele noastre spre putere. Cu alte cuvinte, noi vom muri, iar ei vor râde.
Ce ar trebui să înţelegem din toate acestea? Ar trebui să ne dăm seama că toată campania electorală a comuniştilor este compusă din făcături care vin să ascundă principalul: că Voronin este responsabil de incendierea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei, că Voronin poartă toată vina pentru maltratarea tinerilor prin „coridorul morţii” de la poliţie, că Voronin are pe conştiinţă moartea tinerilor, că Voronin este un simplu instrument folosit provizoriu de către Reidman, Starîş, Tkaciuk, Mişin ş. a. care profită de bădărăniile acestui moşneag dezorientat.
Ştiau ei ce ştiau cei trei generali.
