Autor: Vladimir Socor
Se conturează oare, în anul 2007, evoluţii care ar putea conduce către reîntregirea Republicii Moldova cu Transnistria până în anul 2008 ?
Eu nu întrebuinţez termenul “soluţionarea problemei transnistrene” — o formulă care poate să însemne aproape orice sau aproape nimic. Din punctul meu de vedere, soluţia reală înseamnă reîntregirea statului Republica Moldova ca stat normal, funcţional, nesupus vreunor experimente internaţionale ori constituţionale, cum se propunea până mai deunăzi. Un stat liber să-şi urmeze destinul european.
Acest mod de a defini rezolvarea problemei transnistrene nu-i deloc prea îndrăzneţ cum le părea unora, tot până mai deunăzi. Este o definiţie absolut normală, e chiar un drept care se cuvine cetăţenilor Republicii Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului.
Aşadar, există, oare, posibilităţi reale de a obţine reîntregirea ţării în condiţiile menţionate, prin evoluţii diplomatice în anii 2007-2008 ? Recent, au apărut la Chişinău două atitudini diferite în această chestiune. Un punct de vedere susţine că există şanse destul de bune pentru a reîntregi ţara prin eforturi sporite pe plan internaţional în anii 2007-2008. Celălalt punct de vedere susţine că însăşi preocuparea pentru reîntregire ar fi zadarnică, ar abate atenţia de la priorităţile reformelor interne, ba chiar ar împiedica apropierea firească a Republicii Moldova de România.
Ambele puncte de vedere îmi par neconvingătoare.
Pe planul diplomaţiei internaţionale, anul 2007 şi, în perspectivă, anul 2008 va fi mai dificil pentru Republica Moldova decât situaţia din anii 2005-2006. America, cea mai importantă susţinătoare a Republicii Moldova, inclusiv chiar pe plan european, este preocupată de multiple provocări strategice în alte zone. Uniunea Europeană abia acum începe să conştientizeze pericolul dependenţei de petrolul şi gazul Rusiei. Politica regională a Ucrainei, oricum nesigură chiar sub guvernarea Orange, a devenit si mai nesigură sub guvernarea Ianukovici.
Aceste observaţii nicidecum nu prevestesc o scădere a sprijinului american şi european pentru Republica Moldova. Eu sunt sigur că acest sprijin va rămâne constant sau chiar va spori în oarecare măsură; dar ceea ce nu va spori este eficacitatea acestui sprijin în chestiunea reîntregirii Republicii Moldova cu Transnistria. Eficacitatea, din acest punct de vedere, nu are cum să sporească, deoarece Rusia blochează orice rezolvare care s-ar îndepărta de la modelul planului Kozak. În acest context, nimeni la Chişinău nu-şi poate face iluzii că ar fi posibilă o soluţie bilaterală Chişinău – Moscova, prin bunăvoinţa Kremlinului.
Spuneam că şi punctul de vedere opus îmi pare neconvingător: Eu nu văd logica afirmaţiei că preocuparea pentru reîntregirea ţării abate atenţia şi eforturile de la programul reformelor. În realitate, avem de-a face cu două seturi de probleme vitale: întregirea teritoriului, a naţiunii civice şi a sistemului economic şi politic, pe de o parte; si reformele care sunt necesitate de integrarea europeană, pe de altă parte. Două domenii care se întrepătrund şi fac parte ambele din atribuţiile statului.
Iar ideea apărută zilele trecute într-un cerc chişinăuean, idee numită „Uniune Interstatală cu România”, care ar necesita abandonarea Transnistriei, este o fantezie pe care bărbaţii de stat din noul Partid Naţional Liberal nici nu încearcă să o fundamenteze serios.
Trei premise îmi par evidente la acest început de an sau, mai bine spus, la acest început al perioadei 2007-2008, în funcţie de care încep să se facă unele calcule.
Cea dintâi premisă: reîntregirea Republicii Moldova cu Transnistria, în condiţiile arătate adineauri, este în mod firesc şi necesar un obiectiv central al statului.
A doua premisă: urmărind permanent acest obiectiv, ar fi nerealist să ridicăm nivelul aşteptărilor şi al speranţelor, ori să ne ghidăm după termene calendaristice. Kremlinul ar putea să ofere o falsă reîntregire în schimbul reîntoarcerii sub dominaţia sa.
Şi al treilea punct, de fapt, concluzia generală: Anul care începe şi cel care urmează trebuie folosiţi eficient, mult mai eficient decât anii recenţi, pentru a schimba situaţia politică de pe malul stâng al Nistrului, cu sprijin internaţional şi, apoi, local.
Propunerile de reglementare politică înaintate de Chişinăul oficial în principalele capitale internaţionale sunt foarte bine alcătuite, deosebit de inteligente, nelăsând nici cea mai mică îndoială despre patriotismul autorilor acestor propuneri.
Dar demersurile diplomatice, oricât de abile, nu pot reuşi fără schimbarea situaţiei pe teren. Orice politică internaţională devine, în cele din urmă, politică locală. // Radio Free Europe, Ora Moldovei
