Autor: Aurel Olaru
Arestările recente de spioni în Georgia atrag de câteva zile atenţia comunităţii inaternaţionale. S-a implicat OSCE, se încearcă elborarea unor rezoluţii ONU privind neligitimitatea arestării de spioni. Unii comentatorii mai ironici aşteaptă ca spionilor din toată lumea să li se ofere intrare liberă la toate secretele de stat. Acest scandal de spionaj cât se poate de obişnuit, ba poate chiar aşteptat, a devenit tema zilei în multe capitale.
Arestările de spioni nu prezintă nimic nou nici în relaţiile internaţionale, nici în activitatea de spionaj. Astfel de „evenimente” se întâmplau şi se mai întamplă des şi între SUA şi Rusia (şi invers), dar fără atâta vâlvă. Rusia nu se încumeta să atace actorii internaţionali puternici în cazul unor incidente similare, deşi nu lăsa asemenea cazuri fără atenţie mediatică, poate că doar una mai stăpânită. În schimb Georgia micuţă care „demult trebuia pusă la punct” este un candidat perfect pentru o astfel de etalare de forţă pe care o observăm acum.
Capcaunul rus impotriva piticului georgrian
Fără îndoială cazul de spionaj este adevărat. Putem recunoaşte că şi reacţia Georgiei a fost niţel cam exagerată. Dar Georgienii sunt un popor artistic, binecunoscut pentru înclinaţia lor de a dramatiza. Ei ar fi putut să-i aresteze pe agenţii GRU, să implice mass-media internaţională în acest eveniment şi astfel să-şi îndeplinească datoria faţă de ţară. Însă georgienii sunt altfel. Nu putem şi nici nu trebuie să le reporşăm acţiunile – ei sunt o ţară mică, care are nevoie de o atenţie mare. Unii ar putea chiar spune că georgienii au nevoie de atenţie foarte mare şi de aceeia au orchestrat arestul în aşa fel încât să-i provoace pe ruşi la acţiuni inadecvate. Totuşi, atat logica cât şi reacţiile oficialilor Georgieni ne spun că Tbilisi nu şi-a dorit o asemenea reacţie şi un asemenea scenariu.
 AFP/Yahoo – A Georgian activist holds an anti-war poster in front of Russia’s embassy in Tbilisi. Russia has said it saw no need for mediation by the Organisation for Security and Cooperation in Europe in its conflict with Georgia, adding that only "corrections" by the Georgian leadership would improve relations. |
Daca în cazul Georgiei totul e clar, atunci reacţia Rusiei este totalmente în afara unui răspuns civilizat, nu corespunde ameninţării reale, cu alte cuvinte este exagerată, până a ieşi în afara oricaror limte care ar trebui să ghideze relaţiile unor State în orice situaţie. Agitarea pumnilor, declaraţiile si articolele corespunzătoare din presa rusă trezesc mai mult o reacţie de jale faţă de acest colos pe picioare de lut. Astfel, articolul de azi din ziarul rus Komersant „Scoală ţară mare//Rusia a inceput blocada Georgiei” ar putea provoacă imediat comentarii caustice – Capcaunul rus o ia razna cu piticul georgrian – ruşii din nou nu înţeleg ce imagine işi crează şi care sunt consecinţele (vezi – Ъ – КоммерсантЪ от 03.10.2006, ВТ, „Встает страна огромная // Россия начала блокаду Грузии”).
Reacţiile neadecvate ale Moscovei crează fără îndoiala impresia corectă că Georgia mică îşi apară legitim independenţa în faţa unui stat mare care se răzbună necontrolat, de altfel pentru rezultatele politicii sale nechibzuite. Georgia nu mai putea tolera că este tratată ca un semi-protectorat rus. Susuţinerea financiară care venea de la Mosciva către grupări politico-teroriste nu mai putea avea loc în procesul edificării unui stat cu o democraţie sigură, nici existenţa lor nu mai putea fi un lucru normal. Moscova ar fi trebuit să înţeleagă aceasta, Kremlinul având suficienţi experţi politici şi inetrnaţionali. Şi totuşi Rusia pare să nu poată sau să nu vrea să se abţină de la reacţi neadecvate.
Ştim că Rusia crede sincer că în spaţiul post-sovietic ea are suficiente motive să-şi asume tactici agresive. Însă până nu demult ele nu erau implementate atât de deschis şi deşucheat. Să ne oprim la câteva din motivele unui astfel de comportament – de la logice, pană la unele… personale. Astfel, între multe altele voi evidenţia doar trei elemente care sper să ne fie interesante:
1. Alinarea nostalgiei impreiale ruseşti – paradox al bunăstării poporului rus
O astfel de reacţie se mulează perfect pe mentalitatea „le vom arăta noi” inerentă ruşilor. Dar aşa putem presupune că prin înscenarea unor astfel de proteste şi reacţii pe de o parte poporul rus este distras de la alte probleme, iar pe de altă parte se mizează pe nostalgia imperială a majorităţii populaţiei şi necesitatea politică de a-i oferi electoratului un mesaj de acest gen, dur, faţă de foştii „subalterni”.
2. Factorul electoral
Cred că exista o legatură directă între reacţia disproporţionată a Rusiei şi impactul pe care o astfel de reacţie o are asupra electoratului majoritar nostalgico-imperialist. Din acest punct de vedere Rusia a început să acţioneze „mai deştept” în ultimul timp – dacă tot pierde teren, încearcă imediat să transforme pierderile în câştig. Astfel putem presupune că „parada referendurmurilor” din reginlile secesioniste a Republicii Moldova şi Georgiei, precum şi atacurile furioase asupra Georgiei în urma „scnadalului spionilor” nu au doar scop electoral local, în regiunile separatiste.
Pentru Rusia aceste evenimente au un aspect electoral naţional, rusesc, mult mai puternic. Îmi vine greu sa afirm că politicienii ruşi poartă o grijă mai mare faţă de oamenii din regiunea transnistreană, Abhazia sau Osetia de sud, decât faţă de electoratul rus.
Am reuşit să observăm că şi unii analişti ruşi recunosc că aceste campanii agresive îi adaugă popularitate incontestabilă preşedintelui actual Putin. Deci şi succesorului pe care îl va „sugera”. Purtem păresupune că ruşii vor încerca să profite la maxim de la scandalurile recente, dar în primul rând pe plan intern. Ceea ce ne duce la concluzia că şi referendumurile au avut un scop dublu pe care l-au atins, deşi numai parţial – pârghii noi în negocieri şi câştiguri în politca internă rusă.
3. Factorul personal
A) Tătuca Ţarul
Ştim că factorul personal este demult menţionat în manualele de ştiinţă politică drept unul din elementele care schimbă uneori neaşteptat cursul evenimentelor. Există şi un curent corespunzător, „behaviorism” şi în relaţiile internaţioanle. Dar se pare că în cazul „scandalului spionilor” din Georgia acest factor a fost uitat, ceea ce ni se pare incorect. De fapt cred că factorul personal aici este atât de puternic încât nu poate fi exclus din calcul.
Trebuie în primul rând să ne amintim o axiomă centrală a statului rus – centralismul – sau „ţarul păru-şi schimbă da naravul ba”. Aici ne vom aminti că adminstraţia prezidenţială rusă are o tradiţie veche de a-i da porecle linguşitoare şefilor săi. Faptul că actualii angajaţi ai preşedinţiei ruse îşi numesc şeful „Ţarul” nu este întamplător. Imaginea ţarului este propagată şi în popor, unde este acceptată şi apreciată de cea mai mare parte a electoratului care tradiţional îşi doreşte lideri puternici. Ei confundă imaginea liderului puternic şi câteodată arţăgos cu puterea reală.
B) Curtenii ţarului spionilor
Iar în ce priveşte reacţia lui Putin – ea era… de aşteptat. Se pare că în vâltoarea evenimentelor a fost uitat că motivul unei asemenea reacţii trebuie căutată şi în motivele personale şi detaliile care înconjoară acest caz. Englezii au un proverb care reflectă foarte bine reacţia actuală din Rusia – the devil is in the details (diavolul se ascunde în detalii). Reacţia Moscovei este, de fapt, reacţia lui Putin – în Georgia au fost arestaţi oameni din… serviciile secrete, „razvedka” lui Vladimir Vladimirovich, colegii. Pentru el arestul spionilor GRU este o chestiune personala. Şi el o tratează corespunzător, ca un coleg. Deşi nu o etalează deschis.
Iar curtea ţarului prinde din zbor dispoziţia şi schimbările de dispoziţie a Preşedintelui rus – astfel, frustrarea personală a Ţarului Putin a devenit un catalist pe care îl aşteptau toţi ceilalţi. Ca şi în vremurile sovietice se exagerează pentru a-şi demonstra loialitatea, pentru a câştiga dividende politce în lupta pentru putere şi pentru a câştiga electorat. Alegrile se apropie inevitabil şi mulţi vor aminti electoratului rus eroismul în „pedepsirea” de către marea Rusie a unor poapoare neascultătoare – adică a unor popoare mici şi în esenţă paşnice.
Astfel, reacţia Rusiei era de aşteptat. Formal Putin a reacţionat mai puţin agresiv, dar neformal nimeni nu şi-ar perimte în Rusia „democratică” să reacţioneze atât de agresiv fără aprobarea tacita a „Tătucăi”.
Nu trebuie, evident, să înţelegem că alţi factori sunt mai puţini importanţi decât cel personal, dar cred ca ar trebui să cădem de acord că şi factorul personal nu poate fi deloc ignorat.
Este oare Georgia afectată
Ar mai fi un element nu mai puţin important decât cele trei enumerate mai sus pe care l-am lăsat pentru sfârşit – cât de mult este afectată Georgia în acest conflict cu Putin. Moscova a blocat transferurile financiare către Georgia, traficul aerian şi feroviar şi contempleazî ruperea contractelor cu întreprinderile georgiene şi… a enervat diaspora georgiană. Între timp Georgia se pare că a primit susţinere financiară occidentală pentru varii programe de modernizare şi a observat, ca şi Moldova, că după sancţiuni din parte Rusiei organizaţiile financiare internaţionale sunt mai felxibile şi gata să vină în spirjin. Şi SUA a reacţionat rapid şi îşi propune serviciile de mediere în conflictele osetin şi abhay, ceea ce îi convine de minune Tbilisi. Deci până la urmă, în ciuda tuturor dificultăţilor, caravana georgiana îşi continuă drumul, iar câinii… O lecţie pentru toţi care înţeleg ce trebuie de făcut.
