De Alexandru Arseni, doctor în drept constituţional
După alegerile parlamentare anticipate din 29 iulie, cetăţenii interesaţi se întreabă ce poate face Opoziţia, care a acumulat 53 de mandate de deputat. Răspuns la această întrebare găsim chiar în legislaţia în vigoare: în conformitate cu prevederile lit. j), art. 66 din Constituţie, Parlamentul RM alege şi numeşte persoane oficiale de stat. Iniţial, Parlamentul se constituie ca instituţie: alege preşedintele Parlamentului şi vicepreşedinţii (art. 64, alin. (7) şi (3) din Constituţie), respectiv art. 6.7 şi 8 din Regulamentul Parlamentului; alege Biroul Permanent (art. 10 din Regulament), comisiile permanente parlamentare (Capitol 3, secţiunea 1 din Regulament).
Aceste elemente ale structurii Parlamentului sunt constituite în baza art. 4 al Regulamentului, potrivit căruia, în vederea formării organelor de lucru şi organizării activităţii forului legislativ, deputaţii constituie fracţiunile parlamentare în baza listelor partidelor care au acces în Parlament. Anume în urma formării fracţiunilor parlamentare se constituie majoritatea parlamentară, adică o majoritate de cel puţin 52 de deputaţi şi minoritatea parlamentară, numită „opoziţie”.
Parlamentul mai este şi singurul organ de stat abilitat cu învestirea Guvernului, procedura fiind stabilită prin prevederile art. 98 din Constituţie, potrivit căruia, după consultarea fracţiunilor parlamentare, preşedintele RM desemnează un candidat pentru funcţia de prim-ministru. De aici rezultă că fracţiunea majoritară sau coaliţia majoritară înaintează candidatura la funcţia de prim-ministru, deoarece anume majoritatea parlamentară îşi poate realiza programul electoral doar prin activitatea Guvernului condus de către prim-ministru. Preşedintelui RM îi revine funcţia de a legifera prin decret de desemnare decizia majorităţii parlamentare privind candidatura pentru funcţia de prim-ministru. Şeful statului nu are dreptul de a înainta o candidatură pentru funcţia de prim-ministru şi nici de a interveni în decizia majorităţii parlamentare.
După această desemnare, candidatul pentru fotoliul de premier, în corespundere cu alin (2), art. 98 din Constituţie, va cere, în termen de 15 zile de la desemnare, votul de încredere al Parlamentului asupra programului de activitate şi a întregii liste a Guvernului. Pentru învestirea noului Guvern este necesară susţinerea majorităţii deputaţilor aleşi, adică cel puţin 52 de voturi (art. 98, alin. (3) din Constituţie). În cazul în care Parlamentul nu acceptă votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 45 de zile de la prima solicitare şi numai după respingerea a cel puţin două solicitări de învestitură (alin. (2), art. 85 din Constituţie), preşedintele RM, după consultarea fracţiunilor parlamentare, poate dizolva Parlamentul (alin. (1), art. 85 din Constituţie). Însă art. 85, alin. (3) prevede expres că în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. În anul 2009 forul legislativ a fost deja dizolvat o dată.
Parlamentul este în drept să numească în funcţie procurorul general, la propunerea preşedintelui Parlamentului (alin. (1), art. 152 din Constituţie), şi poate să numească preşedintele Curţii de Conturi (alin. (3), art. 133 din Constituţie).
