Timpul: Analistul român Dan Dungaciu afirmă într-un articol de analiză că „anul 2009 devine începutul sfârşitului tranziţiei post-sovietice în Republica Moldova”.
„Sau poate să devină aşa ceva. Datele post-electorale indică faptul că – teoretic, cel puţin – o alianţă de guvernare formată din partidele necomuniste este posibilă. Asta în ciuda diferenţelor de viziune şi ambiguitatea declaraţiilor făcute în campania electorală. Dar pentru ca realpolitik-ul pro-european să se impună la Chişinău este nevoie de o intervenţie fermă a Europei, ale cărei semnale politice şi economice se pot dovedi decisive în aceste momente. Chiar dacă nerostit, fantoma lui 1998 şi a ADR mai bântuie la Chişinău…/…/ În primul rând, pe termen scurt, e nevoie de semnale politice că o coaliţie necomunistă este dezirabilă şi va fi susţinută politic la Bruxelles. Doar o asemenea presiune va menţine negocierea de la Chişinău pe un făgaş productiv. În al doilea rând, e nevoie de proiecte economice pentru a sprijini credibil noua construcţie politică, cu efecte directe la populaţie. Parteneriatul Estic este cadrul de mişcare cel mai apt, deocamdată. În al treilea rând, e nevoie de reactivarea relaţiei bilaterale Bucureşti-Chişinău. Autorităţile din România, de data aceasta, par că au obţinut ce şi-au dorit, adică un partener de dialog credibil şi dispus să discute constructiv. Urmează la mutare Bucureştiul care trebuie să convingă că s-a pregătit pentru o asemenea oportunitate. În al patrulea rând, e nevoie de o modificare radicală, prin democratizare, a spaţiului public din RM. Să guvernezi pe timp de criză fără capacitate de a transmite propriul mesaj publicului – citeşte televiziuni – este curată sinucidere. De-monopolizarea instituţiilor media este imperioasă, iar aici presiunea şi expertiza UE nu trebuie amânate. În acest context, revenirea TVR la Chişinău are o funcţie strategică pentru viitoarea guvernare. /…/”, constată analistul.
Moldova suverană: Ziarul scrie că „victoria categorică a comuniştilor în scrutinul repetat este un semnal clar , transmis în exterior: fără actualul partid de guvernământ şi fără Vladimir Voronin, pentru cel puţin încă patru ani, în această ţară nu se poate obţine nimic în afară de haos”.
„Unii jubilează că au obţinut victorie şi că de azi înainte vor promova reformele liberale. Ghimpu spunea chiar că de la 30 iulie nu mai este sărăcie în ţară. Curate rătăciri şi aberaţii duhnind de la pretinşi „economişti” din echipele de scandare. Reforme mai liberale decât Vladimir Voronin nimeni nu a făcut în ţara aceasta. Mai degrabă cei care se consideră prematur călare pe cal trebuie să răspundă la o întrebare grea de tot: „Ce mănâncă ţara începând cu ziua de mâine?”. Răbdări prăjite liberale? Cu ce plătește cetăţeanul facturile? Cu patriotismul de duzină al celor trei? /…/ Multe întrebări şi un singur răspuns. Un răspuns clar ca bună ziua. Atâta timp cât ţara nu este încheiata la toţi nasturii – adică, atâta timp cât nu are Parlament, Executiv şi Preşedinte, nimeni nu ne va da o para chioară. Şi mai precis, ca liberoşii noştri să nu îmbete lumea cu apă chioară, bătându-se cu pumnul în piept că sunt aşa şi pe dincolo şi că nu urmăresc doar interesul personal: prin înţelepciunea şi responsabilitatea de care a dat dovadă, Vladimir Voronin a asigurat ziua de mâine a ţării chiar şi în condiţiile în care din cauza lor instituţiile financiare internaţionale, investitorii s-au retras din Republica Moldova până când în ţară nu va fi instaurată stabilitatea politică”, scrie „Moldova suverană”.
Comunistul: Publicaţia Partidului Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) constată că nici un partid nu va putea vota de unul singur Preşedintele sau Guvernul.
„/…/ Asta înseamnă că doar PCRM poate pune un fundament solid şi sănătos pentru o posibilă coaliţie de guvernare. Nu există altă soluţie pentru oponenţii noştri. Fie că ei vor recunoaşte că PCRM este în stare să devină elementul cheie al guvernării, fie că criza politică se va agrava şi ei vor rămâne blocaţi, punând ţara în faţa faptului că în 2010 vor trebui convocate alegeri parlamentare anticipate. Noi însă avem încredere în răbdarea şi înţelepciunea partidului şi suntem siguri că el va găsi cea mai bună rezolvare a şaradei politice în care s-a pomenit Moldova după 29 iulie”, scrie ziarul PCRM.
Flux: Publicaţia afirmă că „o alianţă între PCRM şi Partidul Democrat ar putea fi, cel puţin teoretic, una funcţională, dacă liderii celor două partide vor găsi un numitor comun, ceea ce nu este exclus”.
“O altă variantă ar fi ca cele trei partide liberale, PLDM, PL şi AMN, plus PD, care au 53 de mandate, să găsească încă 8 mandate în fracţiunea PCRM, ca împreună să voteze o candidatură la funcţia de preşedinte al Republicii Moldova. Dar acest scenariu este însă mai puţin probabil, dacă nu chiar fantezist. Soarta viitorului Parlament se află acum în mâinile lui Lupu şi Diacov. Ei urmează să aleagă între comunişti şi liberali. Doar că, în cazul în care alege să meargă cu liberalii, există mari şanse să se ajungă din nou la o situaţie de blocaj şi la dizolvarea Parlamentului, iar noile alegeri parlamentare anticipate nu vor putea avea loc decât în anul 2010, pentru că norma legală interzice dizolvarea Legislativului mai mult de două ori în acelaşi an. Această situaţie ar putea să-i determine pe Lupu şi Diacov să încline spre comunişti, pentru ei fiind mai uşor să negocieze cu un singur partid, care de opt ani se află la guvernare, decât cu trei formaţiuni politice liberale, care până acum s-au aflat atâta amar de timp în opoziţie şi sunt avide să ajungă în sfârşit la guvernare”, susţine “Flux”.
www.ava.md: Portalul analitico-informaţional www.ava.md publică un articol semnat de Ivan Grek în care acesta afirmă că „situaţia politică în ţară e de aşa natură că Marian Lupu trebuie să-şi înainteze candidatura la funcţia de Preşedinte”.
„Şi pentru el ar trebui să voteze şi grupul parlamentar al PCRM, chiar dacă va decide să se afle în opoziţie. De ce? În primul rând, trebuie să-ţi recunoşti propriile greşeli. Voronin a comis nişte greşeli impardonabile pentru un politician de nivelul său faţă de Marian Lupu şi ele pot fi corectate, convingând colegii de fracţiune să-l voteze. În al doilea rând, rezultatele alegerilor arată că pentru Marian Ilici (Lupu – n.r.) – nu pentru PD, si pentru el – a votat alegătorul de stânga şi centru stânga. Adică alegătorul care altădată era constrâns să voteze PCRM din lipsă de alternativă. Prin urmare, votând pentru Marian Lupu, fracţiunea PCRM se va ghida de interesele propriilor alegători care, dintr-un motiv sau altul, nu mai au încredere în ea”, scria autorul.
Jurnal de Chişinău: Editorialistul Petru Bogatu scrie că „rezultatele alegerilor de miercuri au şi o semnificaţie geopolitică”. „Nu vom exagera o iotă dacă vom spune că electoratul Republicii Moldova a dejucat o conspiraţie ruso-chineză împotriva UE şi NATO. Potrivit unor influenţi experţi de la Moscova, Kremlinul ar fi rugat China să pluseze încă un miliard de dolari la împrumutul Rusiei de 500 milioane de dolari, pentru a stăvili astfel expansiunea euroatlantică şi a menţine Chişinăul în sfera de influenţă estică. În preajma alegerilor, precum se ştie, marea finanţă occidentală, dezamăgită de derapajele mişeleşti ale lui Vladimir Voronin, a îngheţat toate proiectele de creditare a Republicii Moldova. De asta a profitat Rusia care, secundată de China, a căutat să corupă cu 1,5 miliarde dolari guvernarea comunistă pentru a submina eforturile UE şi SUA de promovare a democraţiei în spaţiul post-sovietic. N-a fost să fie. Ca rezultat, votul din 29 iulie tranşează o cotitură istorică a Chişinăului spre Occident”, conchide editorialistul.
