Voronin se pregăteşte de alegeri anticipate. Un prim semn ar fi declaraţia de miercuri, la întâlnirea cu Ambasadorul chinez Shi Longzhuang. “Partidul Comuniştilor intenţionează să stabilească un dialog constructiv cu partidele de opoziţie în vederea asigurării unei activităţi eficiente a Parlamentului nou-ales”, a spus liderul PCRM.
Pare incredibil. Cum aşa? Dialog cu “fiarele”, cu “fasciştii”, cu indivizii “setoşi de sânge”, care au organizat o lovitură de stat, au pângărit principalele instituţii ale statului? Nu promitea liderul comunist, chiar în faţa monumentului lui Lenin, să se răfuiască cu opoziţia care “seamănă cu o grupare criminală”? Nici până la 7 aprilie, liderul PCRM nu părea atât de dispus către dialog, declarând că va negocia cu fiecare deputat în parte, nu cu fracţiunea liberală, cea liberal-democrată şi AMN. Ce s-a schimbat din ziua de 22 aprilie până la 29 aprilie?
Tot miercuri, postul comunist de televiziune NIT a organizat o nouă veche emisiune electorală cu participarea lui Voronin, în care a fost reluată tema relaţiilor dintre putere şi opoziţie. Ca de obicei, pentru partidul său Voronin a avut doar cuvinte de laudă (atribuindu-i în mod neruşinat până şi meritul de a fi adus Union Fenosa, “uitând” despre atacurile pe care le organizase împotriva acestei companii imediat după venirea sa la putere, cu scopul de a o determina să plece din RM), iar pentru partidele de opoziţie – doar cuvinte de ocară. Deşi tonul a fost acelaşi, ca până şi după alegeri, agresiv şi batjocoritor, Voronin a cerut opoziţiei să participe la votarea preşedintelui RM din considerente patriotice, pentru a “construi împreună o Moldovă europeană, modernă, democratică”. El a mai spus că va face tot ce este posibil pentru a nu se ajunge la alegeri anticipate şi aceasta este de asemenea o declaraţie electorală.
Deşi vorbeşte despre dialog, cuvintele sale sunt direcţionate spre urechile alegătorilor, nu spre cei cu care spune că vrea să dialogheze. Altfel, ar fi trebuit să înceapă cu scuzele de rigoare în faţa lui Chirtoacă, Ghimpu, Filat şi Urechean. Dacă dorea într-adevăr să dialogheze cu opoziţia, Voronin trebuia să încerce să organizeze o întâlnire cu liderii acesteia, să le propună cel puţin să delegheze reprezentanţi în comisia privind elucidarea evenimentelor din 7 aprilie, nu să reia o emisiune electorală.
După vizitele făcute la Chişinău, şi Occidentul începe să înţeleagă că simplele apeluri la dialog nu rezolvă situaţia, că “stabilitatea” comuniştilor înseamnă de fapt moartea societăţii moldoveneşti, resovietizarea acesteia. Constatările reprezentanţilor occidentali privitor la abuzurile şi crimele poliţiei, privitor la modul în care s-au comportat autorităţile comuniste, cum au tratat opoziţia, plasează în mod automat Republica Moldova în categoria statelor cu mari probleme interne. Deşi nu o declară (din anumite considerente, pentru a nu face jocul Rusiei), Europa înţelege perfect că stabilitatea necesară nu poate fi obţinută în condiţiile în care puterea nu deţine legitimitate morală. De aceea, se poate spune cu siguranţă că varianta unor noi alegeri este luată în calcul şi la Bruxelles. Este în mare parte contribuţia opoziţiei în rezultatul acesta.
Dar lucrul nu e terminat. Acum urmează partea cea mai grea: ca şi moldovenii să fie convinşi că repetarea alegerilor este inevitabilă, că e în interesul tuturor. De aceea este important ca şi opoziţia să-şi modifice mesajul, să schimbe tonul de la “confrontaţional”, la “patriotic”, “stabilizator”, pentru a putea ajunge la cât mai mulţi alegători. Dialogul nu trebuie refuzat pentru că opoziţia deţine “votul de aur”, dialogul trebuie condiţionat, insistându-se asupra creării unor condiţii egale, cerându-se ca autorităţile comuniste să-şi retragă acuzaţiile de lovitură de stat la adresa opoziţiei şi să-i ofere acces la televiziunea publică. De pe “votul de aur” şi neparticiparea la alegerea preşedintelui, accentul trebuie mutat pe ilegitimitatea puterii după fraudarea alegerilor (este necesară publicarea cât mai grabnică a raportului cu fraude), pe complicitatea autorităţilor comuniste la arborarea drapelului UE şi al României pe Preşedinţie şi Parlament, la distrugerea clădirilor Preşedinţiei şi Guvernului, pe crimele comise de poliţie, pe modul de formare a comisiei privind elucidarea evenimentelor din 7 aprilie.
Nu credem că e nevoie de “o listă naţională” cum s-a scris în presă, dar un centru de coordonare a acţiunilor, de organizare a campaniei electorale este indispensabil. Lupta electorală va fi şi mai dură, vor exista mult mai multe provocări şi, dacă partidele de opoziţie nu vor şti să le anticipeze, se vor lăsa atraşi în certuri şi reglări de conturi în public, ca data trecută, îşi vor atrage dispreţul multora.
Până a porni în campania electorală, opoziţia trebuie să pregătească mesaje pentru toate categoriile de alegători, inclusiv minorităţile etnice, să se înveţe a reacţiona operativ, inteligent, la schimbările de situaţie, să profite de avantajele pe care le are.
