De Zinaida Neznaico/ Chişinău / Moldova.ORG/ — Noţiunea de adevăr este foarte relativă, mai ales dacă e să vorbim despre adevărul istoric.
Am avut marele noroc de a studia cursul de istorie în şcoală cu un profesor care nu încerca să ne impună “adevăruri” istorice, dar insista asupra studierii materialului didactic din cît mai multe surse, DIFERITE surse, care ne-ar permite să analizăm evenimentele istorice din mai multe puncte de vedere, deseori contradictorii, şi să facem propriile concluzii vizavi de subiect.
Unul din momentele istorice care provoacă istericale în societatea moldovenească, şi nu numai moldovenească, dar şi care o divizează, de multe ori în tabere opuse, se referă la Cel de-al doilea război mondial, rezultatele lui şi la tot felul de sărbători care au apărut în urma politicii sovietice de promovare a unui al său “adevăr”.
Ca urmare, mai mult de jumate de secol a avut loc realizarea unei subtile manipulări a opiniilor populaţiei statelor membre a fostei Uniuni Sovietice, schimbare de atitudini, modificare de mentalitate, deznaţionalizare prin colonizări masive, transformarea zilelor de doliu în sărbători, iar noţiunea de "ocupaţie” fiind înlocuită cu cea de “eliberare”.
Ce reprezintă astăzi ziua de 23 februarie? Mai este oare “Ziua armatei sovietice” cînd însăşi o astfel de armată nu mai există de mulţi-mulţi ani??
Sau, ca şi în trecutul apropiat, este nu altceva decît o zi în care se pot incinge spiritele în cadrul societăţii moldoveneşti pentru crearea de noi conflicte? Dacă da, cine e oare iniţiatorul lor?
Ca şi în cazul cu cel de-al doilea război mondial, nu cred că putem să aflăm răspunsul exact la această întrebare. Însă, avem posibilitatea de a vedea şi de a analiza ceea se petrece în preajmă.
Chiar în această zi, activiştii Ligii Tineretului Rus din Moldova au protestat în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău. Au încercat să dea foc “pietrei” proprii instalate în faţa Guvernului – o machetă similară, confecţionată din carton, a pietrei ce la moment serveşte monument în memoria victimelor ocupaţiei sovietice.
Din motivul interzicerii de către poliţie a iniţierii procesului de “dare de foc” a “monumentului” aşa-zis “simbolic”, tinerii activişti ai Ligii au călcat în picioare, la propriu, macheta. Prin manifestaţia organizată, tinerii au vrut să dea un exemplu autorităţilor moldoveneşti, cărora anterior le-au cerut demontarea “bucatei de granit” din faţa Guvernului.
– “Михай, камень забирай!”, “Мишуликэ, помусорил, убери за собой!” – acestea sunt doar unele din lozincele scandate de tinerii activişti, adresate fostului preşedinte interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu. “Protestatarii” au promis că îi vor transmite liberalului ceea ce a mai rămas din monumentul de carton.
Cine are dreptate în situaţia data şi cui îi aparţine adevărul?? Probabil sunt nişte întrebări retorice.
De asemenea, rămîne de văzut cine oare stă în spatele acestor “activişti” activi din cadrul Ligii Tineretului Rus din Moldova şi care au fost motivele lor reale de a se organiza la protest.
Cineva a zis: “A spune adevărul înseamnă a spune doar adevărul”.
Însă care e acel “Adevăr”? Şi cui îi aparţine?
