În acest material îți vom explica de ce industria implanturilor crește vertiginos și în ce mod ajunge să ridice grave probleme de etică medicală.
Motivele din spatele promovării implanturilor
Popularitatea tot mai mare a serviciilor stomatologice se reflectă și în numărul variat de proceduri, inclusiv implanturile. Deși gândite ca ultimă opțiune, acestea sunt promovate ca un remediu universal pentru afecțiuni dentare, până și pentru cazurile de parodontoză.
- Pacienții optează pentru remedii mai rapide și nedureroase, în detrimentul îngrijirilor de durată ale dinților naturali;
- Medicii stomatologi observă tendința și aleg să îi dea curs din diferite motive.
Când implanturile devin o problemă?
„Tratamentul unei boli inflamatorii cronice nu se face prin extracție și implantare. Există tratamente medicamentoase locale și sistemice, chiuretaje subgingivale închise și deschise, utilizarea de plasmă bogată în trombocite (PRP, PRF), terapie fotodinamică și metode clasice de imobilizare a dinților”, remarcă specialistul.
„În realitate, implantul nu are o durată nelimitată. Unele cercetări de specialitate au demonstrat că supraviețuirea unui implant poate dura în medie între 5 și 10 ani, mult depinde de calitatea implantului inserat, gradul de puritate al titanului, prelucrarea suprafeței implantului, calitatea osului, starea generală de sănătate a pacientului”, explică el.
Mai exact, sub implanturi pot apărea mucozita și periimplantita, care provoacă inflamații și pot duce la pierderea structurii osoase din jurul implantului. De aceea, chiar dacă se planifică o implantare, ea ar trebui realizată abia la 2–4 luni după extracția dentară.
Legătura dintre dantură și alte sisteme
„Avem foarte mulți pacienți care apelează la neurolog din cauza migrenelor, amețelilor, când, în realitate, asta ține de stomatologie, pentru că vorbim despre probleme de articulații și disfuncții”, adaugă ea.
O altă problemă mai puțin evidentă, dar la fel de gravă, este că odată cu scoaterea dinților naturali și înlocuirea lor cu implanturi, pierdem receptorii senzoriali din ligamentul parodontal.
„Acești receptori «ne spun» cum să mâncăm, câtă presiune să exercităm când mușcăm sau mestecăm. Iar atunci când noi plasăm implanturi într-o poziție care contravine mușcăturii noastre, fie ea corectă sau greșită, nu mai simțim cum afectăm țesuturile alăturate.”
Tratament vs profilaxie
Pentru a nu ajunge la astfel de situații grave, specialista pune mare accent pe abordarea profilactică, dar care este încă subestimată atât de pacienți, cât și de medici.
„Noi am ajuns un fel de fast-food medical. Pacientul vrea repede, medicul propune varianta rapidă. Acesta este un flux mare și mai profitabil financiar decât în cazul pacienților care optează pentru tratamente mai îndelungate ale dinților naturali. Comparăm proceduri de 200-1000 de lei, în perioade mai lungi cu alte câteva mii de euro de la implantări, obținuți mult mai rapid”, susține Irina Fusu.
Așa se face că în practica sa de activitate, medica stomatologă ajunge să revadă cu pacienții de vârsta 40-50+ obiceiurile lor de îngrijire a danturii. Constată că pentru o mare majoritate dintre ei, aceste „instruiri” sunt percepute ca fiind ușor stânjenitoare pentru că niciodată nu s-ar fi gândit că există metode corecte sau greșite.
Turismul medical
„Aceasta este problema cu așa-numitul turism stomatologic sau medical. Eu trebuie să-mi văd pacientul azi, mâine, poimâine, să existe o continuitate, o evidență, o legătură. Turismul medical ajunge, de fapt, să însemne îmbogățire rapidă, fără responsabilitate. Pacienții vin, fac o intervenție în două-trei zile și apoi pleacă, fără urmărire, fără control, fără răspundere”, spune Nicolae Chele.
Uneori, medicii se văd nevoiți să refuze pacienții atunci când aceștia cer lucrări care contravin bunei practici stomatologice.
„Când un pacient se așază în fotoliul meu, eu răspund de sănătatea lui și de ceea ce fac. Dacă țin cont doar de dorințele pacientului, risc să îi fac mai mult rău, iar eu, ca medic, știu asta. La Universitatea de Medicină nu învățăm după dorințele pacientului, ci după protocoale și cunoștințe medicale”, explică specialistul.
- Nicolae Chele
- Irina Fusu
„Clinicile trebuie să explice clar pacienților de ce este important controlul la fiecare 6 luni. Chiar și cu implanturi, pacientul trebuie să știe cum să le prelungească durata de viață. Există cazuri în care pacientul vine cu implantul în buzunar după doar 3 ani de la instalare – ceea ce este un termen extrem de scurt. Astfel, nu doar că pierdem dinții naturali alegând implanturi, dar ajungem să pierdem și implanturile, suportând costuri mari”, explică medica.
Ea este convinsă că, pe lângă rolul de a trata, medicii au și obligația de a preveni și de a informa constant pacienții. „Eu o numesc misiune socială”, rezumă Irina Fusu.
Reglementări legale
Mai mult, specialiștii bat alarma asupra reclamelor înșelătoare care promovează tratamentele stomatologice. Reacția vine și după ce în România aceste reclame au fost oficial interzise, cu Colegiul Medicilor Stomatologi din România (CMSR) ca instituție care a inițiat cauza.
Pe de altă parte, în Republica Moldova activitatea medicilor se subordonează Colegiului Medicilor. Există Asociația Stomatologilor din Republica Moldova, o structură reprezentativă a medicilor stomatologi, însă aceasta nu este reglementată direct de Ministerul Sănătății.
Conform acestuia, sunt considerate înşelătoare acele mesaje comerciale care prezintă informații false sau trunchiate despre caracteristicile serviciului, despre preț, despre competențele furnizorului ori despre garanții și beneficii.
Contactați de Moldova.org, reprezentanții Ministerului Sănătății au declarat că instituția pregătește modificări la Legea nr. 264/2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic care va include mai multe elemente ce țin de activitatea medicilor.
Ministerul Sănătății a mai precizat că legislația privind malpraxisul se referă doar la eroarea medicală tratată pe cale extrajudiciară, care atrage răspunderea civilă. Ea nu acoperă însă infracțiunile prevăzute de Codul penal, unde intervine răspunderea penală.
Totodată, instituția a subliniat că încheierea unei înțelegeri amiabile nu limitează dreptul pacientului sau al rudelor de a se adresa instanței sau de a depune plângere penală, aceste acțiuni reprezentând drepturi constituționale.
De asemenea, răspunderea penală poate fi atrasă nu doar pentru eroarea medicală propriu-zisă, ci și pentru încălcarea principiilor de etică și deontologie profesională, stabilite prin Codul deontologic al lucrătorului medical și al farmacistului, aprobat prin Hotărârea nr. 192/2017.
