La finele anului trecut, IMAS a făcut publice rezultatele „Barometrului Socio – Politic Omnimas, decembrie 2007”, rezultate care ne-au convins odată în plus că în Republica Moldova, cercetarea sociologică nu este un instrument de sondare corectă şi onestă a opiniei publice, ci, mai curând, unul prin care opinia publică este dusă în eroare, dacă nu chiar manipulată premeditat.
Lipsă de profesionism sau rea-credinţă?
Lucrul acesta devine foarte clar la o analiză chiar şi superficială a rezultatelor acestui sondaj la capitolul „Intenţia de vot pentru alegerile parlamentare”, unde cei chestionaţi au fost solicitaţi să răspundă la întrebarea „Dacă duminica viitoare s-ar organiza alegeri pentru Parlamentul Republicii Moldova cu ce partid (sau alianţe de partide) intenţionaţi să votaţi?”. Autorii sondajului ne prezintă câteva partide cu rezultate electorale mai mult decât modeste drept concurenţi redutabili pentru alegerile parlamentare, cu şanse reale de a accede în 2009 în parlament. Nu am fi abordat acest subiect dacă nu am fi observat că în Republica Moldova a devenit deja un fel de tradiţie ca ponderea unor partide politice să fie „umflată” prin sondaje. De data aceasta, formaţiunile intrate în graţiile celor de la IMAS sunt Partidul Social Liberal şi Partidul Liberal, ambele creditate cu câte 6 la sută din sufragiile electoratului din procentul total al celor care au exprimat o opţiune de vot, în condiţiile în care acum jumătate de an, în scrutinul local, respectivele formaţiuni nu au acumulat decât cam 3 la sută din sufragiile valabil exprimate. Să-şi fi dublat electoratul Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu în condiţiile în care gurile rele susţin că Vladimir Filat ar fi convertit la PPL, prin mijloace mai puţin politice, mai că nu toate structurile liberale din teritoriu? Mi se pare puţin probabil. Tot aşa este greu de crezut că social-liberalii lui Oleg Serebrian, care aproape că nu au fost vizibili în ultima jumătate de an, au şanse reale de a accede în parlament cu forţe proprii. Dacă ar fi aşa, Oleg Serebrian nu ar discuta acum un posibil mariaj cu democraţii lui Dumitru Diacov. Apropo şi Partidul Democrat, după ce a fost ciupit de acelaşi Vladimir Filat, desprins chiar din PD, este creditat cu un rezultat foarte optimist – 8%. Dar în cazul PD trebuie să recunoaştem că procentele date în sondaj sunt confirmate de rezultatele din alegerile locale din iunie, atunci când democraţii lui Diacov au obţinut aproximativ 10 la sută din sufragii. Dacă lucrurile stau cu adevărat aşa, asta nu poate însemna decât un singur lucru: Vladimir Filat nu a făcut decât mult zgomot cu desprinderea sa din PD, structurile locale şi membrii de partid rămânând însă fideli lui Diacov.
PCRM se ţine tare în sondaje
Şi procentele date de IMAS Partidului Comuniştilor sunt, credem, exagerate. La alegerile locale din iunie, pentru PCRM nu au votat decât aproximativ 32 de procente, acum însă partidul de guvernământ este creditat cu 47 la sută din sufragii, în condiţiile în care se ştie foarte bine că acest partid se confruntă cu un trend negativ al popularităţii sale, respectiv, neavând cum înregistra o creştere. Este adevărat că Partidul Comuniştilor merge în jos mult mai lent decât ar vrea opoziţia şi ar putea să ne surprindă prin rezultatul pe care îl va lua la alegerile din 2009. Dar, în mod sigur, comuniştii nu vor acumula mai mult decât au luat la alegerile locale.
Să fim înţeleşi corect: nu vrem să aducem un reproş respectivelor partide politice, ele, în mod normal, neavând nicio implicare în modul în care s-a realizat acest sondaj de opinie. Noi vrem doar să arătăm că rezultatele Barometrului Social – Politic nu pot fi luate întru-totul de bune şi tabloul creionat de acestea privind opţiunea de vot a electoratului moldovean nu coincide cu realitatea.
După 2009, doar 3 partide parlamentare
În aceste condiţii, pentru a încerca să profilăm viitoarea componenţă a Parlamentului, ne putem conduce doar de rezultatele alegerilor anterioare. Acestea ne arată clar că numărul subiecţilor electorali care acced în parlament nu a fost, până în prezent, mai mare de 4. Din aceste considerente putem constata că în 2009 au şanse reale de a accede în parlament 3 partide politice: Partidul Comuniştilor, Alianţa Moldova Noastră şi Partidul Popular Creştin Democrat. Nici unul dintre celelalte partide politice nu are şanse, deocamdată, să intre cu forţe proprii în legislativ, cu atât mai mult cu cât baremul electoral, se pare, va creşte de la 4 la 6 la sută, iar constituirea alianţelor preelectorale nu va mai fi posibilă. Alte partide care vor dori să intre în parlament vor trebui să fuzioneze, aşa cum au declarat că vor face PD şi PSL, aceeaşi intenţie având şi social-democraţii lui Dumitru Braghiş şi cei ai lui Eduard Muşuc.
Partidele mici, fără relevanţă electorală, vor participa, în mod sigur, în 2009 la scrutin, având drept scop dispersarea electoratului. Schema este foarte simplă: pe stânga se vor avânta în campania electorală tot felul de „patria-rodina” şi „ravnopravii”, formaţiuni politice de extremă stângă, crearea cărora a fost inspirată de politrucii de la Moscova şi Tiraspol, pentru a rupe din electoratul „ortodox” al PCRM. În această situaţie cred că comuniştii sunt de preferat, ei reprezintă răul cel mai mic, dacă e să-i raportăm la Valeriu Klimenko, Gheorghe Sima, Andrei Ţărnă sau Vasile Stati.
Pe dreapta, pretinşii „unionişti”, care până în 1991 fie că erau nomenclaturişti de partid, fie că predau în universităţi „Istoria Partidului Comunist” şi „Materialismul ştiinţific”, iar astăzi erijându-se în postura de apărători ai românismului în Republica Moldova şi fiind ghidaţi tot de către fost metropolă, vor lovi, ca de fiecare dată, în PPCD.
Această tactică a adoptat-o deja fostul nomenclaturist de partid, liderul AMN, Serafim Urechean, care în timpul protestelor anticomuniste din 2002 declara pentru Radio Europa Liberă că tinerii care au ieşit în Piaţa Marii Adunări Naţionale în apărarea Istoriei Românilor, a Limbii Române sunt manipulaţi de către Iurie Roşca, iar astăzi acelaşi Serafim Urechean se află în relaţii de strânsă amiciţie cu liderii de la „Edinnaia Rossia” a lui Vladimir Putin. Asta iată că nu-l împiedică să fie cel mai mare român din Republica Moldova.
Acesta ar fi, la moment, peisajul politic din Republica Moldova. Este adevărat că mai sunt şi alţi actori politici la care nu ne-am referit, dar, pentru că sunt mai puţin relevanţi, la ei ne vom opri cu altă ocazie.
Sergiu Praporşcic // Flux
