Un argument „forte” al euroscepticilor e că, odată cu invazia mărfurilor europene, cele moldovenești vor avea de pierdut. Ca și cum, vorba moldovenilor, din start am ști că noi producem doar rebuturi ce nu rezistă concurenței. Ca și cum am fi niște grozavi producători – mari și mici – iar Europa se bagă în businessul nostru.
În Moldova e tot mai greu să găsești mici producători. Dacă mergi în piață, vezi roșii din Turcia, Ucraina, doar uneori din Moldova și atunci oricum „Moldova” scrisă cu majuscule, ca o mare noutate. E clar pentru toată lumea că acele roșii nu-s din grădină și că oamenii de la tarabe sunt doar niște comercianți, „realizatori” – cum se numesc între ei. Adevărul e că agricultura moldovenească, de care suntem așa de mândri, e la pământ. Iar micii producători sunt pe cale de dispariție, în orice caz ei nu mai fac business, ei doar supraviețuiesc. Cred că mai corect ar fi să zic totuși ele, căci e vorba, în general, de bătrânele care-și cresc legumele în grădină și mai vând câte-un kil de ceapă pentru a cumpăra o pâine. Cred că în trib era mai ușor de supraviețuit.
Și, în rest, ce? Purcari? Care supraviețuiește datorită brandului, cu ajutorul căruia vinde în Europa? Purcari e o poveste de succes din Moldova, mai sunt câteva, pe care le numeri pe degete. Povești care supraviețuiesc și ele, pentru că nu e vorba de câștiguri ce te lasă cu gura căscată.
În schimb, moldovenii, ce bat sondajele cu cele mai mici salarii (și alea, din cauza corupției ce înflorește ca boala rea, neplătite), cumpără cele mai scumpe produse din Europa. Asta se vede imediat, nu trebuie să mergi până la Berlin. Doar până la Iași sau Huși. Citricele, roșiile, cartofii – toate au preț dublu în Moldova. Și nu pentru că ar fi produse în Moldova, ci din cauza taxelor vamale și a lipsei concurenței. Nici nu mai zic de Germania, pensionarii moldoveni ar fi fericiți dacă în Moldova ar fi prețurile din Munchen. Chiar și berea e mai ieftină în Germania. Și, culmea, chiar și vinul moldovenesc.
Iar noi susținem afacerile din Moldova. Intrăm în piețe și cumpărăm fructe și legume crescute în laboratoare. În supermarketuri – produse rusești de calitate îndoielnică și bomboane ucrainene, pe care până acum vreo doi ani nu scria termenul valabilității și ingredientele. Cei de la Bucuria cred că se inspiră – aproape de fiecare dată aceleași dulciuri au gusturi diferite. Așa susținem sfânta economie moldovenească. Și ne bucurăm de țigări ieftine, deocamdată. Pentru că și tutunul se scumpește fulgerător, iar Tutun CTC se pare că produce țigări pentru TIR-uri, nu se complică. În Moldova chiar și țigările sunt ucrainene.
Tot păzindu-ne economia bazată pe contrabandă și pe banii moldovenilor ce robesc pe unde pot, tot fiind supărați că Europa nu vine direct cu colacii în coadă, ar fi bine să belim ochii, o altă vorbă înțeleaptă moldovenească. Ca să nu belim după asta altceva. Și tot apărând sfânta economie moldovenească, ce apropie tot mai mult Moldova de foamete, să nu ne trezim și noi cu Euromaidanul și cu vestea că Europa nu mai vine deloc.
