Reporter: Multă lume a fost surprinsă, domnule Cimpoi, când va găsit numele într-o listă electorală.
Mihai Cimpoi: Decizia de a candida pe lista Partidului Alianţa Moldova Noastră am luat-o în mod absolut conştient şi am motive clare din care fac pasul acesta. E vorba înainte de toate de încrederea pe care o am în echipa lui Serafim Urechean dar mai ales încredere pe care o inspiră preşedintele acestui partid.
Îl cunosc foarte bine pe Serafim Urechean. Suntem consăteni, iar această dinastie e cunoscută bine. Mulţi dintre ei au fost deportaţi în Siberia, dar aşa tari cum sunt, nu au căzut. Unii se tem anume de aceasta verticalitate a neamului Urechean, care rămâne întotdeauna în picioare, îşi păstrează cu cinste demnitatea.
R.: Domnule Cimpoi, caută oare Puterea efecte politice în relaţia sa cu lumea culturii?
M. Cimpoi: Probabil. Dar în ce-l priveşte domnul Urechean, el a fost întotdeauna alături de oamenii de cultură, fără să-i aleagă sau să-i speculeze. Când era primar în capitală, eu eram membru al unui consiliu în probleme de cultură. Prin urmare, deţin multă informaţie despre relaţia sa cu această lume. I-a ajutat pe mulţi. Pe foarte mulţi oameni de artă. Dar să nu uităm că a deschis zeci de biblioteci, că a ridicat Clopotniţa, a reconstruit Catedrala.
R.: În contextul acestei relaţii, mulţi îşi amintesc un alt epizod, cum la înmormântarea lui Nicolae Sulac, a fost trimis un ZIL la Palatul Naţional pentru a duce sicriul către cimitir. S-a spus atunci, că anume asta e atitudinea comuniştilor faţă de adevărata cultură…
M. Cimpoi: Cu puţin timp înainte de a pleca dintre noi, m-am întâlnit cu Nicolae Sulac. Mi-a povestit despre o întrevedere, pe care o avusese în ajun cu Voronin, pe care a fost nevoit să-l roage să i se majoreze pensia, căci primea câţiva lei. Şi Voronin a refuzat să-i majoreze pensia lui Sulac…
Trebuie să spun, însă, că majoritatea oamenilor de cultură din Moldova o duc extrem de prost. Nu au nici un sprijin din partea puterii. Nici uniunile de creaţie nu sunt sprijinite.
R.: Ce anume nu-i place actualei puteri la scriitori, la oamenii de cultură? De ce, bunăoară ansamblul „Tălăncuţa”, nu are nici măcar o insignă pentru câte face, iar alţii sunt medaliaţi?
M. Cimpoi: Comuniştii au plătit, în special, pseudocultura. Fel de fel de „caravele” sau alte asemenea chiciuri. Pe de altă parte, numai pentru aşi face imagine, unor creatori renumiţi cu care, personal, nu am nimic de împărţit, le-au dat premii în valoare de un milion de lei? Şi asta pe fundalul unei sărăcii nemaipomenite în care trăiesc ceilalţi oameni de cultură!
R.: Dar, domnule Preşedinte al Uniunii Scriitorilor, scriu nişte ziare, că Cimpoi ar fi împotriva acestui stat…
M. Cimpoi: Cei care scriu aşa, nu sunt ziarişti, au altă specialitate şi o fac numai pentru că aşa li se cere. Dar ei confundă statul cu puterea. Eu sunt împotriva celor care au condus acest stat ultimii 8 ani – lucruri absolut diferite.
Şi aş mai vrea să scrieţi că nu vreau posturi, sau averi. N-am nevoie de asemenea lucruri. Să scrieţi că sprijin întru totul platforma Alianţei Moldova Noastră, orientarea europeană, soluţiile pentru majoritatea domeniilor, ideea integrării culturale cu România. E cea mai modernă şi mai realistă viziune din câte sunt acum printre oferte. În fond, acesta este unul dintre principalele motive, din care mă regăsesc pe lista candidaţilor AMN pentru alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009.
