Din păcate, nici turul doi nu a adus schimbări importante în tactica electorală a lui Dorin Chirtoacă. „Arma secretă” pe care am așteptat-o de la el nu a mai apărut, ba mai mult, dacă la începutul campaniei Chirtoacă avusese momente inspirate (cum ar fi meciul de fotbal pe fostul Stadion Republican sau întâlnirea pe care i-a dat-o lui Dodon la Stația de Epurare), în ultima etapă a campaniei el s-a aflat mereu în defensivă.
În general, poate pentru că PL-ului capitala i-a căzut ca o pară mălăiață, liderii acestui partid nu au demonstrat pe parcursul acestor patru ani că s-au gândit la o strategie de „apărare” a Chișinăului, de contracarare a revanșei comuniste. Unele observații făcute de presă pe parcurs au fost întâmpinate cu supărări ridicole și ignorate. Nu s-a ținut cont nici de experiența lui Serafim Urechean care a fost reales în pofida atacurilor comuniste. Răspunsul lui Ghimpu la oferta financiară a lui Filat vorbește despre o încredere nejustificată în forțele proprii, frizând suficiența. Bravada, declarațiile răsunătoare par să fi avut un efect adormitor asupra echipei PL, care s-a bazat pe improvizație, pe șansă, dând dovadă de amatorism și deficit de imaginație. Trăim în era tehnologiilor politice, și e stupid să nu apelăm la ele. Chirtoacă putea să mobilizeze toate numele importante ale lumii literare, artistice, științifice etc., dar nu a dus până la capăt nici acest lucru.
Ne convingem pentru a câta oară că deficitul de gândire strategică este punctul vulnerabil al majorității liderilor noștri. Ei se lasă copleșiți de ziua de azi, de gloria momentului, și nu se gândesc la ziua de mâine. Unii dintre ei, infantili și zăpăciți, spălați pe creier, vor să ne ducă „înapoi în Egipt”. Dodon e printre aceștia. Minți înguste, care nu văd viitorul. Trebuie să constatăm încă o dată că, până acum, nu am avut din păcate în fruntea noastră niște vizionari, minți lucide, înțelepte, care să nu se consume în conflicte meschine, egoiste, stupide. Vă imaginați cum ar fi dacă liderii AIE s-ar înțelege între ei, dacă în momentele critice, s-ar găsi măcar unul care e suficient de deștept să cedeze din ambiții și orgolii? Atunci ar fi avut timp să se concentreze și asupra capitalei.
Acum ne aflăm pe muchie de cuțit și nu ne rămâne decât să mizăm pe înțelepciunea alegătorului. Ne poate salva o ieșire a tinerilor, ca la 7 aprilie, doar că nu în Piața Marii Adunări Naționale, ci la secțiile de votare. Un aflux de votanți ar asigura diferența necesară.
Venirea lui Dodon la putere e periculoasă nu doar pentru că ar putea zdruncina alianța care abia se ține pe picioare. Din acest punct de vedere, s-ar putea să avem un efect contrariu. Problema e că aceste alegeri sunt un ultim test de moralitate, de demnitate pentru noi. Să nu uităm că Chișinăul este orașul care adună cea mai mare parte a potențialului intelectual din RM.
Alegerea în calitate de primar a unui infantil, mincinos, demagog, conjuncturist, hoț și comunist pe deasupra ne-ar compromite pentru mulți ani înainte.
Nesimțirea de care a dat dovadă Dodon în data de 12 iunie, când au fost comemorate victimele primului val de deportări este de neimaginat într-o societate modernă. Suntem de acord cu Constantin Tănase, dacă ar fi să aleagă între călăii enkavediști și basarabenii torturați, uciși sau deportați de aceștia, Dodon ar alege călăii. El a ales deja, atunci când s-a înrolat sub steagul cu seceră și ciocan. Oameni ca el, lipsiți de orice scrupule, ar trebui să ne îngrozească și e o rușine că îl avem candidat la postul de primar al capitalei RM. Depinde de fiecare dintre noi dacă pe 19 iunie vom spăla această rușine.
De Nicolae Negru
