Săptămâna trecută, Fundaţia Naţională pentru Democraţie (National Endowment for Democracy), Institutul pentru o Societate Deschisă (Open Society Institute/Open Society Foundations) şi Fundaţia Moldova au organizat, la Washington, o discuţie dedicată situaţiei din Moldova.
Lucrările au fost deschise de Rodger Potocki, Senior Director pentru Europa în cadrul Fundaţiei Naţionale pentru Democraţie. El i-a introdus pe ambasadorul Republicii Moldova la Washington, Igor Munteanu, şi pe Lawrence Silverman, Director al Biroului pentru Ucraina, Moldova şi Belarus din Departamentul de Stat.
Vizita din martie a Vicepreşedintelui american Joe Biden la Chişinău a fost invocată deseori, nu doar spre a se aminti sprijinul pe care Washingtonul este dispus să îl acorde Moldovei în drumul democratizării structurilor sale instituţionale şi în efortul de a accede în Uniunea Europeană, dar şi spre a reaminti multiplele probleme pe care Moldova le are de rezolvat.
Dacă ambasadorul Igor Munteanu a vorbit fără nici un echivoc despre vechile obiceiuri care nu mor uşor şi despre rolul Moscovei în crearea şi întreţinerea conflictului transnistrean, menţionând eforturile Chişinăului de a asigura beneficii sociale şi pentru locuitorii Transnistriei, Lawrence Silverman a reamintit că există trei subiecte majore a căror rezolvare este aşteptată cu interes de către partea americană: alegerea Preşedintelui Moldovei, reforma justiţiei şi o strategie clară şi eficientă în lupta împotriva corupţiei. Amândoi oficialii şi-au exprimat speranţa că Moldova va putea fi scoasă curând de sub restricţiile impuse prin amendamentul Jackson-Vanik.
Priorităţile enumerate de Lawrence Silverman, care de săptămâna viitoare devine consilier al Vicepreşedintelui Joe Biden, se află pe agenda coaliţiei guvernamentale de la Chişinău (Alianţa pentru Integrare Europeană), numai că drumul rămâne încă destul de sinuos şi fiecare pas spre reforme este întâmpinat de opoziţie prin reacţii prompte şi violente. Decizia ministrului Afacerilor Interne, Alexandru Roibu, de a declanşa reforma în Poliţie a stârnit critici dure din partea celor logodiţi cu inerţia.
Prima secţiune a fost dedicată celor dintâi o sută de zile ale noii guvernări de la Chişinău. Au prezentat puncte de vedere Arcadie Barbăroşie, Director Executiv al Institutului pentru Politici Publice din Chişinău şi Viorel Gîrbu, consilier pe probleme economice al Preşedintelui Academiei de Ştiinţe din Moldova. Discuţiile au fost conduse de John Todd Stewart, ambasador al Statelor Unite în Moldova între anii 1995 şi 1998.
Arcadie Barbăroşie a afirmat că se bucură să vadă, în anumite analize, că Moldova este considerată un succes, dar a insistat în a sublinia relativitatea acestei imagini. Referindu-se la comparaţia frecventă între situaţia Moldovei şi cea a ţărilor baltice, foste republici unionale, Arcadie Barbăroşie a menţionat printre factorii de dificultate deosebită aflaţi în faţa Moldovei criza de identitate şi separatismul transnitrean.
28% dintre cetăţenii Moldovei consideră că ultimatumul primit de România la 28 iunie 1940 din partea Uniunii Sovietice, prin care se cerea evacuarea administrației civile și a armatei române de pe teritoriul dintre Prut și Nistru, Basarabia, și din partea nordică a regiunii, Bucovina, a fost, de fapt, o eliberare a Moldovei; 44% consideră că România ocupase Moldova şi 47% doresc să vadă Moldova din nou într-o structură alături de Rusia. Euro-scepticismul a atins cote alarmante, de nebănuit, în comparaţie cu anul 2006.
Printre realizările celor dintâi o sută de zile ale guvernului de la Chişinău, Arcadie Barbăroşie a menţionat noul format asigurat mijloacelor publice de informare în masă, eforturile în direcţia îmbunătăţirii drepturilor omului şi cele pentru o intregrare în Uniunea Europeană.
Dintre problemele majore care îşi aşteaptă încă rezolvarea, profesorul Barbăroşie a menţionat lipsa unei strategii clare în legătură cu amânata reformă a justiţiei şi reforma ce trebuie efectuată în structuri precum Poliţia şi serviciile secrete.
Din prezentarea făcută de Viorel Gîrbu e de reţinut informaţia că Moldova a pierdut până în acest moment aproximativ 20%-24% din forţa ei de muncă.
Partea a doua a întâlnirii s-a intitulat ”Violări ale drepturilor omului în Transnistria”. În timp ce Ion Manole, unul dintre cei mai proeminenţi activişţi pentru respectarea drepturilor omului în Republica Moldova şi Director Executiv al Asociaţiei Promo-LEX, a descris pârghiile ce favorizează dispreţul arătat de autorităţile de la Tiraspol pentru drepturile omului, “studiul de caz” prezentat de Natalia Mozer a fost foarte relevant pentru banditismul pe care se bazează faimosul modus operandi al autorităţilor transnistrene.
Fiul Nataliei Mozer, lucrător la compania de stat a telefoanelor din Tiraspol a fost arestat ilegal (practic, răpit), întemniţat şi ţinut în condiţii subumane, deşi are nevoie de tratament medical continuu. Autorităţile de la Tiraspol au cerut familiei Mozer 40,000 de dolari pentru eliberarea celui deţinut ilegal. După achitarea sumei au cerut încă 80,000 de dolari. A fost nevoie de intervenţia unor organisme internaţionale şi a unor ambasade occidentale din Chişinău ca şi de plângerea înaintată Curţii Europene pentru Drepturile Omului (CEDO) de soţii Mozer pentru ca fiul lor să fie eliberat.
Cum Rusia continuă să fie piaţa majoră pentru produsele moldoveneşti iar diversificarea resurselor de energie a rămas în toţi aceşti ani de după declararea independenţei doar la nivelul retoricii Chişinăului, atitudinea Moldovei faţă de Rusia nu poate să rămână decât una prudentă iar amânarea reformelor riscă să se eternizeze.
Cu alte cuvinte, spre a vedea lucrurile schimbându-se, este nevoie de o infuzie substanţială de inteligenţă, profesionalism şi fermitate în politica moldovenească. Şi această schimbare trebuie să înceapă de la politica internă. Cea externă, diplomaţia, nu poate face minuni în lipsa coerenţei politicii interne.
