De Liuba Calaraș/ Chisinau / Moldova.ORG/ — Dacă nu politicieni, atunci mass-media, dar oricum marile puteri își ating scopul, fie el și de moment. Cel mai rău e pentru societatea care se lasă manipulată de acești actori, ”jurnaliști de partid” sau ”angajați”. Aceștia se deosebesc prin talentul lor de a degenera informația în interesul cuiva. Și totuși, e demn de apreciat puterea politică capabilă să-i mențină în vizorul public.
Jurnalistul basarabean emigrat în State, Eugene Girin, îmi amintește de ”jurnaliștii notorii” din Republica Moldova, cum ar fi Mihai Conțiu de la săptămânalul ”Moldova Suverană”.
Frați de meserie, de limbă și de scopuri! Să nu uităm și de adevărații angajatori, care sunt ori partidele interesate, ori marile imperii. Oficialii fiind, în cazul lui Girin, cotidianul ”Chronicles Magazine” și în cel al lui Mihai Conțiu, ziarul de partid (PCRM) ”Moldova Suverană”! Ceea ce-i unește pe ambii jurnaliștii sunt interesul de a denatura relațiile dintre România și Republica Moldova. Cum a făcut Eugene Girin în articolul ”Moldova: A Neo-Cold-War Battlefield", publicat în data de 9 februarie 2011.
În articolul dat domnul Girin prezintă situația politică din Moldova, ”criza politică și constituțională a Moldovei este un exemplu, de cum implicarea comunității internaționale în afacerile țărilor fostei URSS cauzează instabilitate și tensiuni. De la începutul lui 2009, Moldova încă nu și-a ales un președinte și în aprilie a îndurat eșuata revoluție a strugurilor”.
În acest fragment Girin face aluzie la 7 aprilie 2009 și la implicarea comunității internaționale, cum ar fi România și UE. ”Moldovenii sunt un grup etnic apropiat de români, dar cu influențe slave, datorită faptului că teritoriul Moldovei a fost o parte a imperiului rus până la 1918 și a URSS din 1940”, de această dată Girin o face pe istoricul și lingvistul, specialistul limbii române, spunând că ”limba moldovenească este un dialect al limbii române cu cuvinte împrumutate din slavă”. Jurnalistul basarabean prezintă publicului american istoria Moldovei de la începuturi, însă cu mari omiteri și ”implicații slave”, ceea ce convine șefilor neoficiali. Cum de nu a spus că și dacii erau înrudiți cu slavii?!
"Odată cu eliminarea controalelor privind exprimarea şi gândirea în cadrul politicii de ”glasnost” a lui Gorbaciov, intelectualii din Moldova au început să pledeze pentru o identitate. Ei au adoptat ideologia România Mare a lui Corneliu Codreanu şi Ion Antonescu, care a solicitat pentru Republica Moldova şi din unele regiuni din Ucraina, cu minorităţi moldoveneşti, ce aparțin Marei Românii din 1918-1940 ( Bucovina și Sudul Ucrainei), de a fi reatașată României. Un rusofobie feroce și un dispreț față de lucrurile Slave, a fost componentul radical a Marei Românii”, a afirmat Eugen Girin. ”Susţinătorii perestroicii, ai identităţii româneşti din Moldova au fost totuşi deacord, pentru a evita virulent problema evreilor, care au fost semnul distinctiv al mişcării fasciste româneşti. Intelectualii pro-români ştiau că depindeau de suportul şi graţiile "comunităţii internaţionale", care au fost reticenţi să antagonizeze".
Iar de ”mișcare fascistă românească”, în general nu s-a pomenit nici în presa din Moldova, nici în cea de peste Prut! Scopul domnului Girin a fost cel de a dezinforma comunitățile internaționale referitor la situația politică internă și cea externă din Republica Moldova. Și chiar de a avut motive ”personale/ profesionale” să o facă, trebuia de făcut în așa mod, încât să nu-și trădeze cunoștințele limitate atât în istoria românilor cât și în politica externă și domeniul de activitate.
Să acuze România de faptul că se implică în treburile interne ale Republicii Moldova nu a întârziat nici ex-președintele Vladimir Voronin, care pe atunci era încă în exercitarea funcției. Într-un interviu realizat de cotidianul Evenimentul Zilei, acesta declara: ”România este "ultimul imperiu al Europei", iar Bucureștiul s-a implicat și se implică în problemele interne ale Republicii Moldova". Întrebat cum se exercită acest amestec al României în treburile interne ale Republicii Moldova, Voronin a spus că "prin persoanele care sunt plătite și susținute în presa scrisa", finanțare care ia diverse forme, mai mult ilegale, "pe care nu le cunosc nici cetățenii României care plătesc impozite", precum și prin persoane care "sunt implementate peste tot locul în structuri", în diverse domenii, începînd cu cel politic și pînă la cel cultural-științific. Nu au fost absolviți de învinovățire nici studenții și elevii, care încă puțin și deveneau spioni ai României. Însă acest rol și l-a asumat emeritul jurnalist al poporului Mihai Conțiu, care cu câteva zile după interviul domnului Voronin acordat cotidianului românesc, a ”publicat o scrisoare” cu titlul "Spionaj și contraspionaj românesc în Republica Moldova", adresată președintelui României, Traian Băsescu, și ex-premierului Călin Popescu-Tăriceanu.
În acea scrisoare jurnalistul Mihai Conțiu, "cetățean român rezident în R. Moldova", se autodenunța ca fiind "fost agent de informații (asociat) al Serviciului de Informații Externe al României pentru R. Moldova, începînd cu anul 1988". Desigur, dumnealui a făcut public numele și altor ”colegi de breaslă”, acei ”subiecți” (cum le-a zis Conțiu) fiind: ”Lorena Bogza, Victor Nichitus, Cristian Pohrib, Dan Dungaciu, Iurie Roșca, Val Butnaru, Vasile Butnaru, Nicolae Negru, Constantin Tănase, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Alexandru și Ana Bantos, Aurel Scobioală și încă alți 35 de subiecți". El îi avertiza pe aceștia că ar putea fi trădați la fel ca el și îi provoca să se autodenunțe, urmîndu-i exemplul, sursă ziaruldeiasi.ro.
Potrivit aceleași surse, acesta spune: "Nu mi-am construit o fizionomie ștearsă, ci pregnant identificabilă și confortabilă în raport cu opțiunile mele estetice, dar și pentru că, nu fac nici un secret din asta, îmi place berea și spirtul, fapt care nu l-a impiedicat pe un mare specialist în arta spionajului din România să-mi spună că merit o statuie”.
Pe lîngă faptul că și-a creat un nume de ”jurnalist angajat”, acesta și-a permis și luxul să-și atribuie și statul de spion. Indiferent că este jurnalist sau fost spion (nu știu al cui), acesta își câștigă banul cinstit prin muncă asiduă pentru unele interese.
De existența ”jurnaliștilor angajați” demult s-a auzit și aceasta nu mai prezintă un mister pentru societate, dar interesul publicului nu vizează munca angajatului ci scopul angajatorului.
Cine ar putea fi atât de interesat de relația moldo-română și de cea a Moldovei cu Uniunea Europeană?! Ce are de câștigat cel ce acuză comunitățile internaționale de implicarea lor în politica internă a republicii?!
Ultima și cea mai importantă întrebare, câți jurnaliști basarabeni scriu pentru marile puteri și își defăimează țara și numele?! Sunt sigură că nici un rus, francez sau american nu ar face așa ceva!
