De Ilie Gulca — Nici Snegur, nici Lucinschi, nici Voronin nu au avut niciun interes să se elucideze culisele Războiului de pe Nistru.
La aproape 20 de ani după Războiul de pe Nistru, generalul Ion Costaş, ministru de Interne în 1990-1992, dezvăluie, în volumul Zile de eclipsă. Cronica unui război nedeclarat, culisele evenimentelor din 1989-1992 – asaltul Ministerului Afacerilor Interne, marşul voluntarilor spre Comrat, războiul din Transnistria, ciocnirile de pe podul de la Dubăsari şi faimoasa arestare a lui Igor Smirnov.
Aflaţi din interviu de ce nu cunoaştem încă adevărul despre acest război, erorile comise de politicienii anilor ’90 şi cine este vinovat de eliberarea criminalului Igor Smirnov.
– Stimate dle general Ion Costaş, ce v-a determinat să scrieţi această carte şi care sunt obiectivele demersului Dvs.?
În pofida demersurilor mele începând cu 1993 către Parlament, nenumăratelor mele adresări către preşedinţii R. Moldova Mircea Snegur şi Petru Lucinschi şi alţi demnitari, nu s-a reuşit crearea unei structuri în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei care să investigheze cauzele, desfăşurea şi consecinţele Războiului de pe Nistru, foarte tragic pentru populaţia RM. Nu a dorit să se elucideze războiul din 1990-1992 nici noua putere din R. Moldova care a venit după tragicele evenimente din 7 aprilie 2009. Presupun că şi ei au cu totul alte interese decât cele ale acestui mult pătimit popor.
În consecinţă, a crescut o generaţie care nu cunoaşte adevărul despre evenimentele din 1989–1992, o generaţie care are o percepţie eronată despre istoria recentă a Moldovei.
Anume aceasta m-a determinat să colectez materiale pentru a elabora şi a edita, pe cont propriu, o lucrare despre evenimentele privind constituirea statului independent Republica Moldova. În plus, volumul a apărut din ideea de a combate mitul propagat masiv de mass-media ruseşti, transnistrene potrivit căruia moldovenii, în acest război, au fost nişte fascişti, nişte fiare.
– Spuneţi-ne dacă volumul Dvs. va ajunge şi în partea stângă a Nistrului, având în vedere că populaţia din aşa-zisa rmn este supusă permanent unei campanii intense de spălare de creier.
De acest volum au nevoie nu numai locuitorii din Transnistria, nici în dreapta Nistrului nu se cunoaşte adevărul despre războiul din 1992. În ce priveşte Transnistria, evident că volumul trebuie să ajungă în primul rând acolo, locuitorii din stânga Nistrului trebuie să afle adevărul despre ce s-a întâmplat acum 20 de ani, trebuie să afle că, în 1992, nu a fost un război civil, aceasta este o minciună gogonată.
Este vorba de un război declanşat de Rusia împotriva RM. Dorinţa noastră de a deveni un stat independent s-a lovit de fariseismul rusesc care, pe de o parte, recunoaşte integritatea RM, iar, pe de alta, susţine economic, politic şi mediatic formaţiunea care s-a constituit în stânga Nistrului. Rusia deţine în continuare, contrar legilor internaţionale, contrar voinţei cetăţenilor şi Constituţiei R. Moldova, pe teritoriul acestui stat, o imensă cantitate de armament şi muniţie în localitatea Cobasna.
În caz de agravare a situaţiei, Rusia poate echipa complet şase divizii terestre cu armament şi muniţie. Culmea eroniei e că Rusia, ca batjocură la adresa moldovenilor, a insistat în cadrul negocierilor 5+2 ca militarii ruşi să fie numiţi „pacificatori".
– Cum calificaţi absenţa interesului oamenilor de ştiinţă faţă de Războiul de pe Nistru?
În primul rând, aceştia nu au beneficiat de susţinerea puterii politice. Când spun putere politică, îi am în vedere pe Snegur, Lucinschi, Voronin. În al doilea rând, în fruntea Academiei de Ştiinţe a Moldovei nu am avut bărbaţi curajoşi care să abordeze problema războiului transnistrean.
– Dvs., pentru prima dată după 20 de ani, dezvăluiţi culisele războiului. De ce acest lucru nu s-a făcut până acum, de ce s-a scris atât de puţin în RM despre agresiunea Rusiei?
După puciul din 1991, a fost confiscat jurnalul lui Lukianov, adevăratul creator şi naş al rmn, acesta este publicat, în premieră, în cartea mea. Preşedintele Sovietului Suprem al URSS a înregistrat detaliat etapele negocierilor pentru crearea rmn. Intenţia lui Lukianov de a crea rmn avea duşmani şi la Moscova. Drept dovadă în acest sens este refuzul procurorului general al URSS, Nikolai Trubin, o personalitate care a demonstrat un curaj deosebit, de a participa la crearea rmn.
Am insistat atunci ca Procuratura Generală să trimită la Moscova un procuror pentru a investiga crimele ce provocau statului pagube în proporţii foarte mari, Pavel Lupenko. Acesta a plecat la Moscova, a adunat o mulţime de materiale pe care le-a adus la Chişinău. Eu le-am văzut personal, eram ministru de Interne, mi-am făcut copiile necesare.Am crezut că guvernul şi preşedintele vor reacţiona adecvat, vor face publice imediat aceste documente.
Din păcate, aceştia le-au dat uitării, M. Snegur nu le-a acordat nicio atenţie, nu a sensibilizat opinia publică în problema rolului Kremlinului în crearea enclavei din stânga Nistrului. Nu au avut niciun interes nici Snegur, nici Lucinschi, nici Voronin.
– În carte faceţi paralela între protestele din 7 aprilie 2009 şi cele din 10 noiembrie 1989. Ce au acestea în comun?
7 aprilie este o reeditare a zilei din 10 noiembrie 1989. În ambele cazuri, Voronin şi-a însuşit ipocrit meritul că nu a dat ordinul să se tragă în mulţime. În ambele cazuri, protestatarii erau „înarmaţi" cu pietre de caldarâm care, nitam-nisam, s-au găsit în cantitate mare în centrul capitalei.
De-a lungul timpului, multe au fost uitate şi lui Voronin au început să-i atribuie merite deosebite în respingerea asaltului MAI. În realitate, Voronin se ascundea în clădirea CC al PCM, în timp ce apărarea clădirii a fost încredinţată generalului Jukov, pe care Voronin l-a acuzat de toate.
– În noiembrie 2009, regimul Smirnov a declanşat o campanie de restaurare a monumentelor eroilor sovietici şi de edificare a monumentelor eroilor căzuţi pentru apărarea rmn. Se observă că regimul separatist urmăreşte intenţionat o asociere a acestora.
Ei ne consideră ca urmaşi ai celor care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial împotriva URSS. Astfel, cei care au luptat pentru integritatea RM sunt consideraţi fascişti şi, respectiv, cei care au murit de partea rmn – ca luptători împotriva fascismului. RM nu a acordat nicio atenţie celor care au luptat pentru independenţa RM, nu a acordat niciun sprijin material celor care au suferit din cauza războiului, nemaivorbind de monumente.
– Dvs. relataţi în volum, pentru prima dată, detalii senzaţionale, unul din acestea este arestarea lui Smirnov. De ce Smirnov a fost totuşi eliberat?
Este o întrebare pe care trebuie să o adresaţi politicienilor actuali din parlament. De exemplu, lui Ion Hadârcă, care a semnat un document cu rugămintea să-i comutăm pedeapsa, cu alte cuvinte, să-i dăm drumul, să fie liber.
– Cum credeţi, dle general, este posibilă soluţionarea diferendului transnistrean în condiţiile în care la Tiraspol s-a perpetuat regimul instalat în 1992?
Este imposibilă, deoarece această formaţiune, în frunte cu un criminal care trebuie să fie tras la răspundere, în conformitate cu Constituţia RM, este susţinută economic, politic şi mediatic de forţe ostile existenţei RM ca stat independent.
Soluţionarea diferendului poate fi realizată numai cu implicarea mult mai activă a structurilor internaţionale, în primul rând, a SUA, UE, OSCE, în comun cu Rusia. Înlocuirea cât mai grabnică a criminalilor regimului smirnovist ne poate da speranţa reîntregirii R. Moldova. Instalarea la Tiraspol a unor conducători cu viziuni pragmatice este singura cale spre bunăstarea şi integritatea R. Moldova şi, în fine, reala apropiere a acesteia de UE.
