De Radu Benea
Valeriu Vasilică (Info-Prim Neo): Sudanul este un pretext pentru a face uitate progresele din 2010 în sporirea încrederii între oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului.
Când provincia Kosovo şi-a proclamat independenţa faţă de Serbia cu aproape trei ani în urmă, iar această independenţă a fost recunoscută de multe ţări occidentale, s-a speculat că precedentul kosovar va fi invocat insistent de regiuni separatiste din fostul spaţiu sovietic precum Transnistria.
Acest lucru nu s-a întâmplat, dar autorităţile transnistrene şi-au ales astăzi ca posibil precedent o ţară africană – Sudanul, unde are loc în cursul acestei săptămâni un referendum pentru separarea ţării în două. Autorităţile de la Tiraspol cred că referendumul în sudul Sudanului sprijinit de comunitatea internaţională în cadrul unui acord de pace în 2005 va avea succes şi au adresat de pe acum o cerere Chişinăului să recunoască referendumul transnistrean din 2006 când majoritatea populaţiei s-ar fi pronunţat pentru independenţa regiunii şi apropierea de Rusia.
Referendumul din Sudan nu este decât un nou pretext pentru administraţia transnistreană, care nu a ratat niciodată ocazii ce i-ar putea crea avantaje în negocieri, spune politologul din Tiraspol, Andrei Safonov. Totodată, el crede că pledoaria repetată a autorităţilor transnistrene pentru independenţă nu ar face decât să scoată în evidenţă caracterul iluzoriu al aşa-numitelor succese, la care s-au referit recent anumiţi actori implicaţi în negocieri, atunci când au făcut bilanţul anului 2010 privind procesul reglementării transnistrene.
Andrei Safonov: „Aş vrea să menţionez şi faptul că ambele părţi, Chişinăul şi Tiraspolul niciodată n-au declarat că renunţă la poziţiile lor: transnistrenii – la independenţa totală, iar partea moldoveană – la reglementarea în baza statului unitar. Acestea sunt faptele: vechile concepţii de reglementare nu s-au schimbat.
De aceea, cred că declaraţiile privind realizarea anumitor progrese, a unor acţiuni pozitive etc. nu sunt decât amabilităţi de protocol. Chiar şi ceea ce s-a declarat la nivelul unor ministere de externe sau organizaţii internaţionale nu s-a concretizat, deocamdată, într-un plan de reglementare a relaţiilor moldo-transnistrene.
Nu am văzut propuneri noi nici din partea, Ucrainei, nici din partea ruşilor sau a europenilor. Iar Chişinăul şi Tiraspolul continuă să se conducă, unii, de legea privind statutul Transnistriei din 2005, iar alţii – de proiectul acordului de prietenie şi cooperare între rmn şi Republica Moldova. Desigur, cu asemenea abordări e dificil să vorbim despre un progres serios”.
Şi analistul politic de la Chişinău Valeriu Vasilică, directorul agenţiei de ştiri Info-Prim Neo, crede că ar fi fost ciudat dacă administraţia transnistreană n-ar folosi orice prilej pentru a justifica existenţa regiunii separatiste. El însă nu este de acord că anul trecut nu s-ar fi produs şi schimbări pozitive în relaţiile dintre cele două maluri ale Nistrului, graţie accentului pe care actuala guvernare de la Chişinău, susţinută de partenerii occidentali, îl pune pe măsurile de încredere.
Valeriu Vasilică: „Dacă de data asta Sudanul le-a oferit pretextul, l-au folosit şi pe acesta. Dar toate trebuie privite în context. Dacă s-a schimbat ceva în procesul de negociere, în atmosfera generală a conflictului pe parcursul anului trecut, până la urmă cred că s-au schimbat nişte lucruri care privesc cetăţenii şi asta este foarte important. Este puţin pentru a ne aştepta la o soluţionare, dar este destul de important pentru că oamenii au început, de exemplu, să circule cu acest tren prin zona transnistreană, încolo, încoace, cei din Transnistria, cei de pe malul drept – s-a reînceput un proces de comunicare şi pe el trebuie să mizăm, pe fenomene de felul acesta trebuie să mizăm şi în continuare”.
Valeriu Vasilică crede că administraţia de la Tiraspol îşi va păstra reticenţa faţă de Chişinău, indiferent de cine va fi la guvernare în Republica Moldova, şi, inclusiv din acest motiv, sporirea încrederii între oamenii simpli este singura cale corectă, care, deşi e de durată, ar putea produce în timp o schimbare globală şi apropia soluţia conflictului transnistrean.
