De Liliana Barbăroșie, Alexandru Canțîr
Petru Culeac: prea mult s-au obişnuit politicienii cu nişte cetăţeni pasivi, cu o societate care rabdă totul fără de a-şi exprima poziţia.
Presa, analiştii politici, liderii de opinie, ONG-urile sunt sau nu cutia de rezonanţă a unor partide? Devin oare sociatatea civilă şi toată lumea care se manifestă – protestatar sau sprijinitor – pe ecranul TV, în general în mass media sau în manifestaţii paşnice de stradă, inevitabil instrumente de manipulare ale unor partide politice?
Vom căuta unele răspunsuri la aceste şi alte întrebări împreună cu politologul Petru Culeac, cercetător la Universitatea din Viena.
Europa Liberă: Dle Culeac, unul dintre liderii Alianţei pentru Integrare Europeană l-a acuzat pe un alt lider din aceeaşi Alianţă că ar fi manipulat practic „presa, unele ONG-uri, unii lideri de opinie şi a unii analişti analişti”, precum şi forme ad-hoc de manifestaţii stradale pentru a exercita presiuni asupra partidului său. Nimic neobişnuit în atacurile pe care le mai practică, unul împotriva altora, politicienii.
Într-o ţară, însă, în care guvernarea se arată foarte închiată valorilor europene, cât de firească vi se pare reluarea asta, de către un reprezentatnt al guvernării încă, a mai vechiului refren despre faptul că presa care nu place, ONG-urile, mai nou – analiştii politici şi liderii de opinie şi-ar reduce rolul la a fi doar nişte de „cozi de topor” în mânile unor adversari politici, evident?…
Petru Culeac: Din păcate, văd eu, că aceste negocieri au ajuns într-o fază când nemulţumirile sau frustrările unor politicieni încep a se transforma, din păcate, în nişte acuzaţii. Iarăşi, unii încearcă să apeleze la aşa tactici pentru a avea nişte câştiguri de pe urma negocierilor, însă atunci când vorbim despre valori europene într-adevăr trebuie să încercăm să ne ţinem de acele valori pe care le vedem şi încercăm să le adoptăm la valori europene şi în primul rând este vorba despre libertatea cuvântului.
Şi atunci când societatea prin intermediul acelei porta-voce care este societatea civilă îşi exprimă careva opinii, careva opţiuni, acest lucru nu trebuie să trezească nemulţumirea politicienilor atât timp cât aceste opţiuni sunt exprimate în mod corect, echitabil sau apolitic, fără a lua partea unuia sau altuia partid. Ele nu trebuie să trezească o astfel de reacţie bolnăvicioasă din partea unor politicieni.
Europa Liberă: Dle Culeac, dar unde poate fi linia, cum poate fi văzută sau ghicită frontiera ce separă liberatatea de exprimare a oricui şi orice formă de acţiuni premeditate de manipulare în folosul unei forţe politice sau alta?
Petru Culeac: Acţiunile de manipulare sunt destul de dificil de desfăşurat. Cei care încearcă să facă acest lucru de multe ori o fac destul de făţiş din cauză că nu pierd prea mult timp la acoperirea acţiunilor lor. Din această cauză iată evenimente precum au fost cele de duminica trecută, manifestăruile publice, ar fi într-adevăr cam dificil de organizat pentru că ele ar putea fi oricând supuse manipulărilor sau pot fi preluate sau deturnate, hai să spunem aşa.
Linia de departajare între manipulare şi pur şi simplu presiune sau lobby este destul de dificil de găsit. Totuşi eu repet că societatea civilă ar trebui şi ea să încerce cât mai mult posibil să dea dovadă de imparţialitate. Acesta ar fi un criteriu foarte important pe care ar trebui să-l păstreze organizaţiile…
Europa Liberă: Înţelegem, dar, dle Culeac, liderul care a făcut acuzaţiile, sau, mă rog, a constatat că prin intermediul unui segment al societăţii civile, prin intermediul jurnaliştilor, unor analişti politici, s-au exercitat presiuni asupra partidului său se referea de fapt la nişte declaraţii semnate de o serie de organizaţii neguvernamentale, la nişte opinii exprimate, cum să zic, la nişte posturi de televiziune, în cadrul unor emisiuni ş.a.m.d….
Petru Culeac: Eu cred că politicienii nu trebuie să se supere pe astfel de declaraţii. Societatea civilă este şi ea parte a societăţii. Avem cu toţii dreptul să spunem care ne este viziunea şi cum credem noi că trebuie îmbunătăţită situaţia. Din păcate, prea mult s-au obişnuit politicienii cu nişte cetăţeni pasivi, inerţi şi tăcuţi, cu o societate care rabdă totul fără de a-şi exprima poziţia. Iată de ce cred eu că politicienii se supără – pentru că s-au obişnuit cu lipsa unei reacţii din partea societăţii, lipsa unei opinii din partea societăţii, prea mult în ultimii ani…
Europa Liberă: Deprinderea vine mai greu. Dv. probabil vă amintiţi că şi guvernarea comunistă încercase odată, fără succes, să substituie ONG-urile care nu-i erau loiale prin altele care s-o aplaude… S-ar putea admite totuşi că acum politicienii cu retorică şi poate chiar cu convingeri proeuropene autentice practică ceva mai subtil? Deci să facă un fel de triere a ONG-urilor noastre şi a ONG-urilor lor, am analiştilor care ne sprijină şim a analiştilor care ne defăimează sau ne pun într-o lumină proastă. Vedeţi dv. o abordare mai subtilă a politicienilor de astăzi?
Petru Culeac: Nu pot să spun că văd organizaţii ale societăţii civile care sunt făţiş susţinute sau promovate de către un partid. Altceva este că unele organizaţii neguvernamentale îşi manifestă oarecum nevoalat opţiunea sa politică. Acesta este iarăşi dreptul lor, altceva este că ONG-urile sau organizaţiile societăţii civile, sau analiştii, experţii, trebuie să se gândească şi la credibilitatea lor.
Pentru că partidele politice pleacă şi vin, puterea se schimbă, iar cei care fac astăzi analiză şi uită de imparţialitate eventual ar putea ajunge într-o zi că declaraţiile pe care le-au făcut anterior nu mai sunt valabile. Pentru că şi politicienii îşi schimbă, să spunem, cuşma prea des, uitând de declaraţiile lor anterioare.
Europa Liberă: Dar eu mă mai întreb cum altfel nişte cetăţeni îşi pot exprima protestul, dezacordul cu modul în care cutare sau cutare a înţeles să-i folosească votul?
Petru Culeac: Haideţi să ne uităm cum se pocedează în ţările democraţiilor avansate – ţările europene sau SUA. Sunt metodele numite scrisorile către politicieni. În SUA fiecare cetăţean ştie că dacă are o problemă, poate să-i expedieze o petiţie colectivă sau individuală unui senator sau unui congresmen. Sunt iarăşi scrisorile deschise în presă, în dezbaterile, în discuţiile publice. Ceea ce la noi deja de multe ori se face, în emisiunile, în dezbaterile publice. Dar mai greu stăm la capitolul scrisorilor din partea cetăţenilor, a petiţiilor. Pentru că lumea nu înţelege că aceste este un instrument care ar putea să fie eficient, şi într-adevăr el poate fi eficient atunci când este folosit în masă de către cetăţeni care ăşi dau seama de impactul pe care l-ar putea avea.
Europa Liberă: Poate nu şi-a cultivat toată lumea stilul plin de nobleţe cu care ar trebui să te adresezi unui politiciam. Şi în general, dle. Culeac, uneori li se frânge inima multora când văd cum suferă din cauza societăţi civile unii politicieni şi poate că lumea chiar e plină de naivi care nu prea văd nişte lucruri evidente. Poate de exemplu, unii jurnalişti, ong-işti , analişti etc. ar putea spune ca Mihail Şolohov odată: noi nu scriem la comanda partidului, noi scriem la comanda inimii, numai că inimile aparţin partidului. Vedeţi vreun fenomen asemănător şi în Republica Moldova, care s-ar manifesta în felul cum s-a manifestat sentimentul cunoscut al dlui Şolohov cu inima în slujba partidului?
Petru Culeac: Fiecare om poate să, aibă anumite opţiuni, dar eu cred totuşi că atunci când vorbim din numele mai multor oameni, ONG-urile care vorbesc în numele cetăţenilor pe care îi reprezintă, sau analiştii care în genere ar trebui să fie cât mai imparţiali posibil, ar trebui să încercăm să formulăm toate recomandările sau ideile într-un mod cât mai imparţial, pentru a nu permite emoţiilor să ne copleşească şi să favorizăm pe cineva mai mult decât un alt partid sau o altă organizaţie.
Europa Liberă: Înţelegem, dar atunci când de exemplu un partid politic cum a fost anterior, până la această guvernare, sau poate că parţial şi în această guvernare, cum ar vedea unii, încearcă să decredibilizeze, să compromită nişte organizaţii neguvernamentale, prin ce se explică acest lucru? Prin motivul că aceşti ziarişti, sau organizaţii, sau, mă rog, lideri de opinii au o atitudine vădit partizană sau că nu este acceptată în sine noţiunea de ONG, lider de opinie, care, dacă nu-ţi este loial, este bineînţeles împotriva ta?
Petru Culeac: ONG-urile cred că îşi construiesc credibilitatea nu în baza unor declaraţii ale liderilor de partid. ONG-urile serioase sunt cele care există de ceva timp, au reuşit să implementeze careva proiecte, s-au manifestat prin careva reuşite, de exemplu de modificare a politicilor publice, prin, iarăşi, careva acţiuni concrete îndreptate spre politicieni pentru stimularea lor ca să întreprindă careva acţiuni. Adică, declaraţiile oarecum pripite, aş spune, ale unor politicieni, nu pot fi atât de serioase pentru un ONG care într-adevăr munceşte şi reuşeşte să aibă careva reuşite.
Atunci când unele organizaţii neguvernamentale şi-au exprimat susţinerea pentru unele partide sau unele alianţe, eu cred că ele s-au bazat pe experienţa acumulată deja în ultimii ani. Şi dacă e să comparăm partidele care au fost anterior la guvernare, putem face un calcul mai simplu – cine a reuşit să realizeze careva reforme, a reuşit să promoveze nişte politicii care au adus puncte noi în favoarea traseului european?
Europa Liberă: Dle Culeac, foarte scurt acuma pentru că suntem sub presiunea timpului – despre analiştii politici, tot felul de comentatori, lideri de opinie despre care, iată, se spune deja că ar deveni manipulatori la comandă. Cum vedeţi faptul că acum au apărut, cum spun mulţi, cât frunză şi iarbă, toţi având impresia că pot să se pronunţe relevant asupra evenimentelor, că toţi sunt nişte connaisseuri în materie de politic, social ş. a.m.d. Există vreo problemă în acest sens, cu această abundenţă de analişti politici, dacă o fi toţi analişti?
Petru Culeac: Bine, eu cred că este o abundenţă de oameni care încearcă să-şi exprime opiniile. Analiştii politici ar trebui să fie şi sunt de fapt de cele mai multe ori persoane care sunt profesioniste în domeniul acesta, au studii, au lucrat în domeniul promovării politicilor publice ş.a.m.d. desigur, nu le putem interzice unor jurnalişti să se numească analişti politici. Dacă aceşti consideră că au experienţă şi pot să facă comentarii profunde, sigur că ei au dreptul. Altceva este când unii oameni simpli, se numesc analişti şi fac unele comentarii care ulterior sunt clasate de către politicieni drept manipăulări. Într-adevăr, uneori aceasta este o problemă.
Europa Liberă: Dle Culeac, vă mulţumim.
