De Andrei Munteanu
Încheierea acordului de colaborare dintre Partidul Democrat al R.M. şi "Rusia Unită", semnat joi la Moscova de Marian Lupu, marchează o experienţă nouă pentru R.M., şi probabil şi în privinţa percepţiei ţării noastre în ochii partenerilor de dezvoltare.
Ca şi oricare noutate, prima reacţie este „suspans”, după care urmează un anumit dinamism de acţiuni într-o direcţie sau alta. Care va fi dinamismul Partidului Democrat se poate de anticipat, dar pentru a nu risca să deraiem pe calea unor prejudecăţi, şi pornind de la premiza că deja avem prea multe stereotipuri în gândire, de care ne dorim „debarasaţi”, mai bine ne abţinem şi lăsăm timpul să ne mai înarmeze cu argumente de o natură sau alta.
Cel puţin, din acest gest al D-lui Lupu se vede clar dacă cineva mai joacă dublu pe la R.M. în privinţa (i) vectorului, (ii) valorilor europene şi (iii) integrarea ţării noastre în circuitul civilizaţiei occidentale, se vede şi mai clar cine şi ce doreşte Moldovei.
Reacţiile nu s-au făcut prea mult aşteptate şi vedem cea a agenţiei de ştiri Stratfor. Oricum, după cum şi era de aşteptat, „cvartetul AIE” nu putea să fie uniform până la absurd. Pe unele dimensiuni se realizează armonie totală, pe altele divergenţe, şi cred că prin aceasta, chiar dacă nu în tempoul care ni-l dorim – populaţia are de învăţat o lecţie mare – de a trăi în condiţii de pluralism politic, care unii îl interpretează ca: „incertitudine”, „nehotărâre a AIE”, „confuzii”, etc., dar , oricum, valoarea acestei perioade este incontestabilă – se aud tot mai multe idei, şi cu cât mai multe idei apar, cu atât e mai mare probabilitatea apariţiilor şi ideilor de calitate. Oare aceasta nu e ceea ce ne dorim? De ce am crede că mişcările subite şi ne-echilibrate ar fi o opţiune mai benefică pentru R.M. şi regiunea în care trăim?
Oricum, sunt mult mai durabile deciziile luate în perioade de timp mai îndelungate şi „călite” în condiţii de pluralism natural şi sănătos, decât cele luate în perioade scurte de timp, din nişte imbolduri populiste, şi care ne re-aduc la crize… iar şi iar.
Desigur nu putem să nu ţinem cont de declaraţiile lui Lupu de după evenimentul semnării, că: „Uniunea Europeana e încă departe” de Moldova şi că „Europa şi lumea sunt într-o profundă criză economică”; involuntar mă face să cred că totuşi este mult amuzament şi în politică.
Poate aceasta e şi mai bine căci a râde sănătos este util în orice dimensiune a vieţii sociale şi politico-economice a R.M., cu atât mai mult când astfel de declaraţii le face o persoană care se consideră „economist”. Dar mai concret – chiar să nu înţeleagă d-l Lupu că diferenţa dintre criza din „lumea” la care se referă d-lui şi cea din Europa este imensă? Iar imensitatea diferenţei dintre cele două crize la fel este o implicaţie a valorilor care stau la baza dezvoltării societăţilor respective –
(i) există sau nu integritate în rândul politicienilor şi a unei majorităţi societale?,
(ii) există sau nu corupţie?,
(iii) există sau nu viziune?,
(iv) există sau nu onoare? etc.
Iar în dependenţă de valorile la care aderăm, depinde foarte mult cine vom fi şi cum vom trăi chiar într-un viitor relativ scurt. Anume pentru astfel de alegători „speculează” d-l Lupu – care nu înţeleg ce înseamnă valori şi cât de mult contează acestea pentru dezvoltarea economică în primul rând. Anume de valorile la care aderăm contează care ne va fi cercul de parteneri de dezvoltare în viitor, cât de mare va fi siguranţa noastră. Ceea ce am avut până acum – vedem cu toţii.
Cred că nici nu ar fi „prea bine” să aşteptăm de la AIE un „unison” absolut. Noi suntem proveniţi dintr-un sistem în care nu am avut permisiunea de a gândi pluralist, nu aveam dreptul şi, respectiv nu am ştiut cum să aflăm aproape nimic despre cei care ne „învăţau” că chipurile era „foarte bine” cum era… de aia multe schimbări le confruntăm cu frică.
Oricum, şi trecerea de la confruntarea noutăţilor cu frică spre o manieră de confruntare a acestora cu curiozitate şi fascinaţie, oricum era inevitabilă pentru noi şi trebuie s-o trecem cât mai curând, şi pe aceasta. Trebuie să avem grijă ca trecerea să fie cât mai utilă şi mai eficientă.
Anume astfel de gânduri ne sugerează citata lui James B. Stockdale, care spunea că: „O persoană cu educaţie liberalizatoare confruntă noile idei cu curiozitate şi fascinaţie. O persoană cu educaţie ne-liberalizatoare [adică opresivă] confruntă noile idei cu frică”.
