De Valentina Baciu
„Ieri am fost la cinema cu fiica mea. Am vrut să vedem filmul „Povestea de Crăciun”. Am întrebat în ce limbă e filmul şi mi s-a spus direct: „La noi toate filmele sunt în limba rusă”. Este mesajul unul profesor de la Jurnalism, de la care a început ceea ce unii numesc „scandalul de la Patria”. Este o situaţie tristă şi absurdă pentru o ţară ce şi-a recăpătat, de aproape două decenii, independenţa, şi în care mulţi dintre cei născuţi după 1989 nu mai cunosc limba rusă…
De câteva săptămâni, mii de tineri protestează pe internet împotriva reţelei de cinematografe „Patria”, care deţine monopolul pe piaţa din RM şi care difuzează filme exclusiv în limba rusă. În scurt timp, discuţiile din lumea virtuală au ajuns în presă şi pe agenda politicienilor. Săptămâna trecută, guvernul a definitivat un nou regulament prin care va cere cinematografelor să ruleze doar filme dublate sau subtitrate în limba română. În acelaşi timp, directorii de la „Patria”, ameninţă că nu se vor conforma şi cer politicienilor „să nu implice spectatorii în discuţii despre importanţa limbii în cinematografie”. Problema nu e doar politică, ci şi economică. Potrivit unor date, de regulă, în RM merg la film tinerii între 16-30 de ani. Nu ştim însă cine sunt cei care frecventează „Patria”, cine sunt cei care protestează împotriva actualei situaţii şi în ce măsură cele două categorii se suprapun. Şi, mai mult, în ce măsură moldovenii vor merge la film ca să citească titre româneşti?
Comportamentul monopolistului
Deocamdată, monopolistul se comportă arogant şi refuză orice dialog cu grupul protestatarilor şi cu guvernul. Iniţial, administraţia de la „Patria” a spus că va fi nevoită să dubleze preţul biletelor, dacă executivul va cere traducerea filmelor în română. După ultima discuţie de la Ministerul Culturii, care a avut loc miercurea trecută, şefii reţelei de cinematografe afirmă că vor merge pe varianta subtitrării filmelor pe care azi le difuzează (dublate deja în rusă). „În decurs de 11 ani niciun spectator nu s-a întrebat în ce limbă a căpătat emoţiile în urma vizionării filmului.
Limbajul filmelor de distribuţie în ţara unde limba rusă după lege reprezintă limba de comunicare interetnică a unui moldovean cu un găgăuz, bulgar, ucrainean sau rus – aceasta constituie o rezolvare logică a mecanismului pieţei de corespundere a cererii şi ofertei. La cinematograf spectatorul vine după propria voinţă, plăteşte banii proprii şi solicită un serviciu pe care îl primeşte în modul în care l-a cerut”, susţine Alexei Lisnic, director general al reţelei de cinematografe „Patria” (Mesajul e păstrat neredactat.) Administraţia „Patriei” afirmă că preţurile din RM sunt cele mai mici din CSI şi de patru ori mai mici decât în Europa, pe când „cheltuielile sunt practic identice cu cheltuielile din ţările europene”. „Televiziunea şi radioul sunt un serviciu în masă şi în cazul dat este de înţeles dreptul statului de a reglementa limbajul de difuzare, însă cinematografele reprezintă cu totul altceva, acestea nu sunt o oarecare sursă audiovizuală în masă, spectatorul în mod individual îşi face alegerea de a vizita sau nu cinematograful respectiv”, mai spune Lisnic.
Dar directorul se face a uita că „Patria”, chiar dacă e o companie privată, prestează un serviciu de interes public. Prin urmare, din start, este obligată să aibă servicii şi în limba oficială a statului. „Piaţa cinematografelor din RM e un adevărat monopol. Toate filmele sunt dublate în rusă, iar consumatorii, pentru că nu au unde merge, decât la „Patria”, acceptă această stare de lucruri. Monopolistul spune că filmele dublate în rusă sunt mai ieftene, iar publicul nu are cum să influenţeze preţul biletelor. Prin introducerea filmelor în original, cu subtitre româneşti, „Patria”, în mod sigur, va avea mai mulţi clienţi. Aici, din păcate, comportamentul de monopolist iese din nou la iveală: pentru „Patria” nu este important ca toţi să le fie clienţi, ci atâţia câţi ar putea să achite preţuri mari şi să le aducă profit substanţial.
Un monopolist niciodată nu tinde să fie unul de masă şi nu se ajustează după dorinţele consumatorilor, ci le dictează el însuşi”, consideră analistul economic Mihai Bologan (http://mihaibologan.wordpress.com/2010/01/12/patria-analiza-economica-al…). Expertul menţionează că statul poate reglementa unele domenii pe care le consideră strategice. „Cultura nu poate fi privatizată de o companie monopolistă, ea aparţine de drept cetăţenilor RM”, conchide Bologan.
Soluţiile vehiculate
Acum câţiva ani şi televiziunile care retransmit programe ruseşti pe teritoriul RM au fost obligate să subtitreze programele în limba română. La început, toată lumea a fost stresată, acum însă s-a obişnuit cu situaţia. Anatol Golea, directorul postului de televiziune TV 7, spune că subtitrarea în română a filmelor dublate în rusă este varianta cea mai ieftină (costă doar câteva sute de dolari), doar că nu este foarte eficientă, pentru că lumea o să asculte şi n-o să citească titrele. „Subtitrarea în limba română o să reprezinte o mare problemă. Noi vrem să implementăm limba română, ca lumea s-o ştie şi s-o vorbească corect, dar nu avem niciun fel de tradiţii de a citi titrele. Este o problemă şi bănuiesc că cinematografele o să fie pustii, cel puţin, în prima perioadă. De aceea, poate trebuie de încercat acest lucru în două cinematografe”, afirmă directorul TV 7, care conchide că „mai devreme sau mai târziu trebuie să păşim pe această cale, important e să n-o facem revoluţionar”.
Dumitru Marian este producător de film şi face parte din comisia de experţi a Ministerului Culturii, comisie care insistă ca filmele să păstreze obligatoriu coloana sonoră originală. Potrivit lui, dintre soluţiile discutate – dublare, sonorizare sau titrare în limba română – cea mai ieftină este subtitrarea. Dar asta înseamnă fie că reţelele de cinematografe vor trebui să cumpere filmele din altă parte, fie să le cumpere în continuare de la Moscova, dar în original, nu dublate în rusă, cum face astăzi „Patria”. „Noi suntem conştienţi că, din punct de vedere economic, trecerea de la un sistem la altul nu este atât de simplă. Dar acum nu se pune problema de ordin financiar. Dacă vrem să mergem pe cale europeană, să ne dezvoltăm limba ţării noastre şi să ajungem la un moment dat la o identitate naţională, e musai să facem treaba asta acum. Altfel o întindem încă 40 de ani”, afirmă producătorul.
Vorbind despre preţuri, Marian susţine că un film subtitrat în română, venit pe filieră românească, ar costa maximum două mii de euro. Totodată, administraţia „Patriei” a anunţat la minister costuri per film dublat în rusă de 15 mii USD. De asemenea, Marian spune că marii producători de la Hollywood au împărţit lumea în zone de distribuţie, pe care le controlează marii distribuitori. Aşa se face că RM este inclusă în zona CSI, controlată de distribuitorul de la Moscova. „Această dispută poate să conducă la schimbarea distribuitorului, la regândirea pieţelor de filme, dar şi ne poate lăsa fără filme. Este o revoluţie, un conflict de interese, înainte de toate”, conchide Marian.
O soluţie ar fi să se păstreze relaţia economică cu ruşii, de la care să cumpărăm filme – dar în original, nu dublate în rusă. Lisnic, însă, nici nu vrea să audă de subtitrarea filmelor originale, insistând pe argumentul că oamenii nu vor veni la film şi nu-şi va putea recupera investiţiile. „Ne adresăm către partidele politice, organizaţiile sociale şi mijloacele de informare în masă cu apelul de a nu implica spectatorii în discuţii despre importanţa limbii în una din principalele arte – cinematografia, care uneşte actori, scenarişti, regizori, interpreţi, dansatori, artişti şi compozitori”, se mai spune în mesajul difuzat presei de către Lisnic…
