E cunoscută istoria ideii de constituire a RASS Moldovenească. Figurile mai importante ale acestui proces erau Mihail Frunze, Grigore Kotovski şi Pavel Tkacenko. Marea problemă era cum să i se numească limba – română sau moldovenească. Nu se ştie care a fost părerea lui Frunze, însă în 1925, fiind ministru al Apărării al URSS, e internat forţat în spital pentru o simplă intervenţie medicală. De acolo n-a mai ieşit. Persoane cu titlu academic afirmă că Frunze în autobiografie e scris român, aşa cum îi numea Lenin pe toţi moldovenii din Rusia.
În 1859, istorica Moldovă, ca stat de multe secole, şi-l alege pe Alexandru Ioan Cuza ca Domnitor. Tot în acel an şi-l alegeri ca Domnitor şi Muntenia. Existau două state, două divane, două administraţii şi un singur Domnitor. Şi abia în 1862 deputaţii Moldovei şi ai Munteniei votează pentru crearea unui singur Stat, numit România, cetăţenii – români, iar limba lor comună – română. Astfel, din 1862, moldovenii de jure devin şi români. Asta a decis şi poporul istoricului Stat Moldovenesc.
De unde rezultă că orice moldovean, oriunde s-ar afla, e şi român, şi limba i-i română. Orice comunist, când afirmă că e moldovean şi nu e român, face un păcat. Care erau motivele decesului lui Frunze e dificil a le descifra. Acest păcat al dumneavoastră este enorm: opt ani de guvernare tot insistaţi că orice moldovean nu e român şi limba lui nu e română, ci moldov´nească. Moldoveanul din localitatea lui de baştină e moldovean, dar exteriorul acesteia, este în mod legal şi român. Acesta nu-i singurul dumneavoastră păcat. Mă voi opri încă la două.
Se prăbuşeşte URSS şi lagărul socialist. În Bulgaria e ales preşedinte dl Stoianov, care anunţă că drumul Bulgariei e spre structurile euroatlantice. Însă pentru Bulgaria expiră termenul Tratatului de prietenie şi ajutor reciproc cu Rusia şi dl Stoianov vine la Moscova să-l reînnoiască. Regretatul ziarist Listiev îl scoate în vizorul ecranelor TV „Ostankino”. „Cum aţi îndrăznit să veniţi la Moscova când ţineţi să aderaţi la NATO şi Uniunea Europeană?”, l-a întrebat jurnalistul TV. „Eu, ca preşedinte, sunt obligat să-mi scot ţara din sărăcie”, i-a răspuns liderul bulgar.
Asta e şi pentru şeful dumneavoastră, pe când era preşedinte, care pentru a fi ales din nou în 2005 declară cu glas răspicat: „Prioritatea numărul unu a Republicii Moldova este vectorul european”. Au sărit şi din opoziţie să-l voteze, crezând că dânsul a luat drumul lui Stoianov. Cică unul dintre dumneavoastră a zis: „Aderarea la Uniunea Europeană înseamnă unirea cu România” şi dumneavoastră aţi întors oiştea la 180 grade. Aţi făcut o populaţie polietnică – exact cum a făcut Smirnov.
Acum cel de-al treilea păcat. L-aţi numit pe dl Marian Lupu trădător. Ce fel de trădător e el, revenind la Matca adevărului şi devenind adeptul caldelor vânturi ce bat în Lume, căutând să ajute a corecta gravele dumneavoastră erori? Dl Lupu necesită a fi lăudat. Dumneavoastră cu ură patologică îi mai declinaţi pe dl Mihai Ghimpu şi mai ales pe Dorin Chirtoacă, primar general al Chişinăului. Bărbaţii de vârsta dumneavoastră s-ar cere să se bucure şi să-i ajute pe cei mai tineri ce vin în urmă, având dreptul şi la alte păreri. Să mă credeţi: o lume întreagă nu-i în stare să perceapă motivele de care vă conduceţi…
E o chestiune delicată în ceea ce priveşte cine sunt trădătorii. Dumneavoastră celor de aici aţi căutat să le îngustaţi drumul spre cărturărie, nu aţi avut grijă să-şi perfecţioneze limba etc. Aţi căutat să faceţi un zid berlinez între fraţi. Ce v-aş recomanda eu, un transnistrean cu o vârstă înaintată? Să vă mărturisiţi la catedrală păcatele, să cereţi cu mătănii Marelui Dumnezeu iertare şi apoi dumneavoastră să demonstraţi asta votând, şi personal Voronin, ca domnul Lupu să fie ales Preşedinte al RM. Faceţi acest firesc gest pentru a salva marginea noastră de neam, care de secole nu poate să se salveze de atâta înjosire, genocid fizic şi intelectual. Se cere a manifesta omenie creştină.
Acad. Petru Soltan
