De Arcadie Gherasim
În ecuaţia conflictelor politice moldoveneşti au apărut subit mai multe necunoscute. Prima – PCRM nu şi-a mai înaintat candidatul la funcţia de şef de stat, iar Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) nu l-a înaintat pe cel de-al doilea candidat (formal) al său şi astfel s-ar putea întâmpla ca votarea din 23 octombrie să nu aibă loc.
A doua – deputatul comunist Vladimir Ţurcan îi trimite prim-secretarului PCRM Vladimir Voronin o scrisoare în care se pronunţă împotriva alegerilor parlamentare anticipate. A treia – se tot amână crearea comisiei parlamentare pentru elucidarea evenimentelor din aprilie. A patra – pentru prima dată un reprezentant al preşedinţiei Uniunii Europene îi propune unui prim-ministru moldovean începerea negocierilor privind aderarea Moldovei la UE. Acum, să le luăm pe rând, pentru a încerca să înţelegem ce se are în vedere în aceste situaţii.
De exemplu, era clar de ce PCRM nu şi-a înaintat candidatul pentru funcţia de preşedinte: nu a vrut Voronin care, în aceste zile, îşi negociază viitorul. O face pe importantul, însă totul ce declară este nesemnificativ pe fundalul iureşului cu care mişcă treburile înainte Guvernul Filat. Deşi Voronin continuă, din inerţie, să-şi mobilizeze forţele sub steagul „Să ne apărăm patria!”, această Patrie i-a întors nerecunoscătoare spatele, l-a ales pe unul mai tânăr şi a pornit de mână cu liberal-democraţii spre UE.
Acum Voronin încearcă să alerge din urmă, însă bătrâneţile îl dau de sminteală, iar mânzocii partidului sunt atât de nărăvaşi, încât mai mult stricăciuni aduc decât folos. Lumea rea de gură lansează vorba că Voronin ar căuta un pretext credibil pentru ca să participe şi el la votarea lui Marian Lupu şi se pare că, în această situaţie, îi cade tocmai la ţanc scrisoarea pe care i-o scrie ciracul Vladimir Ţurcan, şi în care acesta îi explică lui Voronin cât de păguboase ar putea fi alegerile parlamentare anticipate pentru RM şi întreg partidul comuniştilor…
Dar de ce anume de la Ţurcan parvine acest răvaş răvăşitor? Am putea desluşi un răspuns dacă vom ţine cont de faptul că Vladimir Ţurcan a fost printre cei susţinuţi cândva de Alianţa pentru Democraţie şi Reforme la un post ministerial, că este cel mai raţional dintre liderii PCRM, că nu s-a prea compromis în declaraţii, că este net superior în gradul de responsabilitate nărăvaşilor Mişin, Petrenco şi Tkaciuk şi că şi-a păstrat aparent „faţa”, chiar dacă a fost complice la mai multe abuzuri ale comuniştilor.
Aceleaşi guri rele mai vorbesc că un mare grup de comunişti moldoveni s-au cam săturat de intriganţii bărboşi din PCRM, care demult nu mai lucrează pentru Moldova, ci fac lobby pentru alte state şi interese şi propriile mercedese. Fracţiunea patriotică moldovenească din cadrul PCRM (viitoarea) a înţeles că băieţii din AIE, deşi cam repeziţi uneori, nu sunt fraieri şi sunt de mii de ori mai patrioţi ai acestui pământ decât se credea.
Iar în încercarea de a răspunde de ce anume Ţurcan a scris scrisoarea despre pericolul alegerilor anticipate, este suficient să ne amintim de secvenţele filmate în care anume dl Ţurcan organiza arborarea drapelelor buclucaşe pe sediile parlamentului şi preşedinţiei…
Şi acum stau şi mă gândesc la aceea că nu întâmplător se tergiversează crearea comisiei care să-i depisteze pe organizatorii provocărilor din 7 aprilie. Hâtri băieţii ăştia din alianţă şi hâtră scrisoarea lui Ţurcan! Deşi, nu ar trebui să scoatem din calcul versiunea că răvaşul ar putea fi şi o mişcare venită din cuibul ideologic al PCRM pentru a justifica participarea comuniştilor la votarea preşedintelui şi evitarea, astfel, a alegerilor parlamentare anticipate.
Or, cu ce vor merge comuniştii în alegeri anticipate? Cu zero, în comparaţie cu AIE, care va merge cu un acord de asociere la UE, cu Convenţia privind micul trafic de frontieră semnată şi cu câteva sute de milioane de dolari venite drept suport pentru democraţia moldovenească.
